II Alergand alaturi de caini

II Alergand alaturi de caini

   In fiecare dimineata ma trezesc si ma duc spre fereastra...iubesc sa vad soarele cum rasare.Sau cel putin iubeam sa fac asta...Aveam impresia ca el ne urmareste,pe fiecare in parte,sau pe cei care sunt meniti unor fapte marete...
   Ce naiva,acum nu imi da decat o mare durere de cap! Sunt lucruri pe care le fac in fiecare zi.Rutina este cea care ma ajuta sa imi controlez iesirile sa le reprim. Dupa ce ma aranjez cobor in bucatarie unde ma asteapta Rogue sa imi spuna ca sunt o mare fraiera.Nici nu stiu de ce o numim bucarie,oricum nu o folosim niciodata.Asa am facut si in aceasta dimineata.In bucatarie era Rogue,purtand un tricou alb si o pereche de blugi tociti si rupti.Parul care ii ajungea pana la umeri odinioara,acum scurt si ciufulit dar intr-un fel feminin.Folosea prea mult fard negru dar asta cred ca era modul in care striga ea “Sunt capabila sa va mananc...fugiti!” Daca eram oameni normali ,ma asteptam sa o vand mancand o farfurie cu clatite ori o omleta.Dar situatia a facut sa o vad infrutandu-se din ceva diferit.
     “Iar ai dat spargerea la banca de sange?”Am intrebat cu o nota de sarcasm in voce.
     “Le am de la un prieten,e doctor...ar trebui sa incerci,lasa saracutele animale sa traiarca...”Apoi a ras.
    “Nu multumesc...” S-a uitat la mine facand o grimasa resemnata si apoi s-a asezat pe canapea. Sangele uman este totul pentru vampiri.Are cele mai placute gusturi:Painea calda,scortisoara,placinta cu mere facuta de mama.Sangele de animal este pentru noi ca soia.Gust de carton,dar ne mentine in viata. Am aruncat o privire prin incaperea mare...Era plina de nimicuri adunate dea lungul timpului de Rogue si cu mine.Aveam un tablou cu o familie ciudata si numeroasa.Cam 13 copii 6 adulti si un ciobanesc german...Nici unul nu zambea,si toti pareau sa semene.Chiar si cainele.Era semnat de un vampir pe care Rogue il cunoscuse intr-un cazino cu vreo 50 ani in urma Sam MCroll.
    Peretii de culoarea maro isi pierdusera stralucirea stand afumati si mucegaiti.Trecusera 67 de ani de cand vazusem aceasta casa ultima oara.Am iesit pe usa mare cu vopseaua neagra uscata si jupuita. In gradina in care cu ani in urma tineam petreceri in aer liber alaturi de Chuck si sute de persoane,acum se intindeau catre cer buruieni si colcaiau sobolanii si serpii.  Am alergat prin padurea din Boton Rouge,Louisiana locul in care am trait primii ani din noua mea viata.Au fost ore intregi printre copacii inalti si batrani.Ajunsa in poiana,m-am intins pe iarba inca umeda de la roua si am inchis ochii pentru cateva secunde,pana cand un miros puternic de caine ud mi-a ajuns in vecinatate. M-am urcat intr-un pom si am filat foisorul vreme de 10 minute. Un lup cu blana stralucitoare s-a asezat la cativa metrii de mine si a inceput sa isi linga laba ranita.Am fost nevoita sa imi reprim simtul olfactiv cata vreme a stat acolo.La un moment dat s-a sculat cu laba indoita si a ridicat privirea de smarald spre mine. Eu stateam nemiscata cu privirea rece incercand sa il domin....Simteam ca nu este un simplu lup,era ceva in mirosul privirea si miscarea lui. Cand am stiut ca nu se mai afla in vecinatate am coborat si am alergat acasa.
    "Rogue!"Am strigat de trei ori insa se parea ca nu este acasa.Uram mizeria pe care trebuia sa o curat mereu in urma ei.Ea a avut mereu pe cineva care sa faca asta.Era incurabila ca si cum i-ar fii fost indiferent daca dormea in pat sau in ghena.Am aruncat punga goala de sange si am spalat paharul care inca pastra taria Jack Daniel's.Masuta era plina de mucuri de tigari si gume de mestecat.Imi pusesesm in cap sa curat casa pentru a-mi distrage atentia.Dar oricat m-asi fii chinuit in momentul in care am pasit in camera lui mi-am amintit acea seara... ___________________________________

     Ma durea capul ingrozitor in seara in care m-am trezit intr-o camera cu un pat de fier si o saltea inconfortabila.Simteam cum cate un arc imi impunge rand pe rand fiecare parte a corpului.Perna era mult prea moale...capul mi se cufunda in ea prea mult.Vedeam in ceata si nu stiam ce s-a intamplat cu mine...Nu stiam daca totul,Chuck,trenul,razboiul...fusesera...ei bine reale.
     Am simtit o raceala puternica in zona tamplelor...Ceva umed imi mangaia fruntea...apoi am deschis ochii si l-am vazut stand langa mine cu o bucata de material presand rana probabil capatata in urma prabusirii mele. Instinctul meu defensiv a intrat automat in actiune si m-am retras agresiv spre marginea patului. Nu reuseam sa ma adun...la inceput am tipat dupa ajutor,am injurat si blestemat...corpul imi tremura de frica.Am continuat asa pana am ragusit iar tipatul era acum un racnet infundat.Nu ma puteam opri din plans.Totul in jurul meu se misca si auzea cu incetinitorul....Capul ma durea ingrozitor.O fata de aproximativ 19 ani a venit cu o seringa si cred ca m-a sedat... Corpul imi devenise usor de parca pluteam pana cand,nu l-am mai simtit.Am vazut cum mi-au legat mainile si picioarele su niste fasii de panza alba...In cateva minute ma aflam la malul marii si valurile imi mangaiau talpile.Tine-am de mana un barbat despre care nu stiam nimic exceptand faptul ca il iubeam neconditionat.Usor nisipul a devenit iarba iar eu ma aflam in curte...
     Nu stiam cum am ajuns acolo.Amintirile aveau uneori efectul acesta asupra mea.Am ridicat mainile si am vazut ca eram plina de noroi...Plouase dupa 4 luni de seceta. Am urcat treptele pana in camera mea constienta de urmele de talpi lasate in urma .M-am urcat in patul cu lenjerie alba fara sa ma spal.Si am stat asa plangand.Picaturi de sange patau obrajii mei albi si apoi cearceaful...Deveneam din ce in ce mai slabita.Oare de ce Chuck nu mai era al meu?...nu mai era cu noi sa aibe grija de mine!Ma simteam vulnerabila.Deindata ce am auzit usa am alergat pe scari si am luat-o pe Rogue de umeri fixand-o cu privirea.Insa cand am deschis gura sa spun ce vazusem in padure,acelasi miros puternic m-a lovit. Am fugit pe trepte si m-am inchis in camera lasand-o pe Rogue sa strige in urma mea.Am ramas totusi langa usa si am auzit cum a un barbat vorbea cu ea.
     “Cu cine vorbesti?”A intrebat el.Mirosul imi provoca dureri de cap...Privirea mi se intetosa si totul in jurul meu parea ca se invarte.
     “Cu sora mea...oricum nu conteaza!”A raspuns ea...”Multumesc ca mai condus.Ramai la o cafea?”
     “Sigur!”Raspunsul mi-a facut parul fin dupa maini sa mi se ridice de frica.Mintea mi-era din ce in ce mai confuza...dar am reusit sa cobor scarile...era de parca paseam pe cutite ascutite,fiecare pas mai dureros ca precedentul...Ma impleticeam,ma tineam de perenti,si mi-am privit palmele care erau pline de var alb...M-am oprit in capul treptelor si m-am asezat...stiam ca nu puteam ajunge jos...atacul lui era din ce in ce mai puternic cu cat ma apropiam de el.
     Aveam din ce in ce mai multe intrebari...De ce ma afecta doar pe mine?Cum puteam sa ma apar de el?Cum ajungeam jos?Am intrebat si mi s-a raspuns pentru ca am lesinat si m-am prabusit pe scarile de lemn...stiu asta dupa scartaitul lor,si dupa agitatia produsa la aterizarea mea in living...
    Am prins fragmente din toiata discutia cred ca Rogue l-a dat afara inainte ca acesta sa cheme salvarea speculand o supradoza. Ma durea capul ingrozitior,de parca creierul meu nu mai avea loc,de parca statea sa explodeze...Imediar ce am deschis ochii am intalnit privirea verde a camaradei mele,cu buze mici trandafirii,si obraji albi de ceara...M-a ajutat sa ma ridic pe canapeaua arsa de mucuri de tigari si imbatranita de timp si umezeala.Nu reuseam sa spun nimic,si nici ea nu a scos o vorba,doar a stat langa mine ajutandu-ma sa ma hranesc din ceva ce ea numea rahat...eu il numeam alternativa!
     Chiar daca sangele de animal nu ma facea puternica ca in povestile cu strigoi...eram in viata. Dupa ce timpul alocat refacerii mele s-a scurs s-a asezat turceste pe canapea si m-a privit in ochi!
     “Ok,acum spune-mi ce s-a intamplat!Ce te-a speriat asa?”
     “Varcolaci!”Am mormait eu temandu-ma parca sa rostesc acest cuvant...Ea a inceput sa rada.Apoi a inceput valul de ironi.
     “Te-a speriat lupul cel mare si rau?” 
     “De ce nu ma crezi?Nu ai simtit mirosul?Tipul pe care l-ai invitat aseara la cafea mirosea ca o canisa!”Am strigat eu simtindu-ma ofensata de lispa de ingredere.
    ”Datorita lui mi-am pierdut cunostinta!”
    Povestea dintre varcolaci si vampiri este una controversata....Varcolacul depinde de soare,natura,sunt protectorii acesteia.Luna ii face sa isi piarda judecata si bunatatea absoluta...si asta datorita unui blestem pus de un clan de vampiri cu mii de ani in urma.Pentru a putea fii in siguranta pe timpul noptii si a putea vana,au facut ca varcolacii sa nu poata vedea luna fara a-si pierde cumpatul.Fara a simtii o nevoie nebuna de a ucide!
    Atunci masculul alfa cel mai puternic varcolac din acele timpuri a blestemat vampirii sa nu poata sta in lumina zilei fara a arede asemeni soarelui.
    A existat insa, un vrajitor Joseph care a reusit sa diminuze sentinta blestemului pentru a-i permite ficei lui care devenise vampir, sa duca o viata normala...El este motivul pentru care astazi soarele doar ne slabeste si ne arde ochii la contactul direct,dar nu ne omoara. Una si aceeasi persoana cu tatal lui Rogue!
      “Atunci eu de ce nu l-am simtit?Anide,doar iti imaginezi lucruri,esti paranoica!”Incepuse sa se enerveze...Nu vroia sa creada asemenea lucru.
     “Cred ca eu am fost tinta...sunt o prada mai usoara din cauza sangelui de animal!Poate ca nu e suficient de puternic sa lupte cu tine!”
    “Daca ar fii adevarat inseamna ca toti au murit pentru nimic! Stii ce?Ai prea multi timp liber si ai halucinatii!Cauta-ti ceva constructiv de facut cu imaginatia ta.Redecoreaza,si asa parca e o cocina aici.Mai lipsesc cosciugele pentru ca Dracula sa o numeaca Casa,dulce casa!”Apoi a iesit in graba...aveam nevoie de un plan pentru a o convinge de existenta varcolacilor.
     Am coborat la subsol ,in cea mai mare camera din casa,biblioteca.Locul unde Chuck isi petrecea ore,si uneori zile intregi singur,alaturi de munti de carti si zeci de rafturi.Ceea ce era inainte un depozit de istorie si arta,acum se dovedea a fii un depozit de praf si mucegai.Umezeala distrusese tot ce tinea de mobila si multe dintre carti.Scrisul lor era intins si paginile se rupeau chiar si la cea mai atenta atingere. Pe birou am gasit un inel cu chei ruginite si fragile,numai una,cea mai mica care parea confectionata din aur se pastrase intacta.Am incercat toate usile dulapurilor din biblioteca dar toate aveau incuietori masive aceasta parea a fii al unei cutii sau al unui sertar...
     Mai exista un loc unde aveam sanse sa gasesc ce se potrivea cu aceasta cheie,insa nu credeam ca pot intra in camera lui fara sa intru iar in starea de zombie. Intr-un final mi-am luat inima in dinti si m-am dus tremurand spre camera lui Chuck.M-am oprit neincrezatoare in fata usii cu vopseaua alba si scorojita cu mana pe clanta patata de rugina.Imediat ce scartaitul usii s-a oprit mirosul lui m-a invaluit si eram pe cale sa pierd controlul,insa am reusit sa imi opresc respiratia in timp util si am incercat sa nu privesc in jur...sa nu vad nimic ce mi-ar fi putut aduce aminte de faptul ca el nu mai e cu mine.Am cotrobait timp de cateva ore insa nu am gasit nimic.
      Aveam sa gasesc locul acelei chei chiar daca trebuia sa refac aceasta casa fir cu fir!

I Trecutul Partea a II -a

Mai aveam 2 zile si ajungeam la destinatie.El 3,insa ma intrista ca aveam sa ii spun adio tovarasului meu,dulcelui miros,privirea misterioasa si trupul rece.Si el parea a se intrista,iar ideea de a merge sa studiez dreptul nu ma mai incanta apsolut deloc ba chiar preferam sa merg cu el in razboi si sa murim impreuna!
Inregistram fiecare cuvant ,fiecare grimasa si fiecare atingere.Aproape ca plangeam de fiecare data cand se anunta ruta si timpul ramas.
  Si el a observat tristetea,si ma imbratisa prieteneste.Celia prinsese incredere in el din nu stiu ce motive.Aproape ca nu mai statea alaturi de noi,plecand la o prietena care calatorea si ea.Petreceau ore lungi in vagonul restaurant band cafele,iar eu cu Chuck deveneam tot mai apropiati,mai intimi.
Cu o seara in urma imi atinsese piciorul si,chiar daca inima a tresarit de emotie ratiunea m-a facut sa ii indepartez mana.S-a scuzat de nenumarate ori.A intrat in compartiment cu suc si briose proaspete si le-a asezat pe masuta mica.
  "Celia mi-a spus sa iti transmit ca in seara aceasta va avea grija de Horthensia deoarece a contactat un virus si are febra mare."
  S-a asezat langa mine si mi-a sarutat mana de cateva ori.I-am permis.Nu ma mai interesa.Parea tot mai obosit,mai bolnav!
  Mi-a sarutat umarul gol,apoi gatul,s-a indreptat catre piept.Apoi s-a uitat in ochii mei cerand aprobarea sa continuie.I-am zambit scurt,aprobator si am facut primul pas in initierea unor saruturi pasionale dar totusi extrem de reci. 
  Cu totul ca ne petrecusem intreaga noapte impreuna dimineata ma napadisera lacrimile impreuna cu amintirile celei mai spectaculoase,pasionale nopti.
  M-am ridicat speriata...trenul se oprise,oamenii tipau si fugeau...Am vazut o dara de fum pe cerul de un albastru limpede.Se pare ca razboiul incepuse cu adevarat si eram atacati.
Auzeam focuri de arma si m-am panicat.Chuck nu era pe nicaieri!Gandul ca ar fi putut fii luat drept prizonier de razboi ma ingozea cel mai mult.
  Mi-am luat haina pe mine si am pornit desculta pe drumul spre iesire,intr-un fum innecacios si gros ...In fata am observat o silueta de barbat cu parul ajungandu-i la umeri...si am stiut ca era el.
  Am vrut sa il imbratisez insa el m-a tras intr-o cabina unde zaceau muribunde doua femei,ambele cu rani adanci la gat chiar acolo unde trebuia sa pulseze aorta.Eram inspaimantata!Punand totul cap la capnu nu stiam cum de nu mi-am dat seama,de ce Celia ma lasa singura alaturi de acest strain...de ce era rece in atingeri si priviri,de ce il iubeam...trebuia sa fi fost fermecata de el,pentru el nu eram decat cina.Am inceput sa plang infundat speriata de imaginea macabra care ma inconjura cu peretii manjiti de sange si femeile cu ochii sticlosi atintiti spre mine...parca traind inca.
Eram ghemuita in marginea compartimentului,langa fereastra acoperita cu o patura albastra...el a inceput sa se apropie de mine cu ochii de un albastru stralucitor...
  "De ce plangi? "Intrebarea mi se parea inutila privind in jur.Si asa urma sa mor m-am apropiat sa il sarut iar cand am stiut ca sunt suficient de aproape sa il plesnesc insa destul de departe sa fug am actionat.
  Nu am reusit sa fac doi pasi...m-am impiedicat de fusta rupta si insangerata a uneia dintre femei si lovindu-ma la cap mi-am pierdut cunostinta.

Frumusete si intuneric-Trecutul partea 1

 I Trecutul

   Am impresia ca stau aici de o vesnicie asteptand sfarsitul.Sfarsitul meu,al tau,al nostru.Diferentele dintre noi sunt lucrurile ce ne fac sa parem speciali.Defectele tale pot fii in anumite cazuri calitatile mele.Daca un om ca mine ar putea avea calitati.
   Seara de seara,stau aici intre acesti pereti sgariati si imbatraniti prematur.Pe alocuri mucegaiul aduce aminte de viata de dupa cel de-al 2 lea razboi mondial.Eu si sora mea Rogue am inceput un drum ingrozitor,terifiant,lipsit de oportunitati insa inzestrate cu o putere la care genetica viseaza sa ajunga int-o zii.Suntem pretext pentru un roman scris de Anne Rice.Parem fictive,periculoase,existenta noastra fiind incerta.
   Ma innebuneste gandul ca intr'o zii oamenii vor afla ceea ce suntem,ceea ce facem si ce am putea face.Mi-e frica de ziua cand o fetita cu ochii albastrii si miscari gingase va tipa si fugii de mine.
   E practic imposibil sa fugi de mine.Sunt rea,puternica,rece de necontrolat.Aproape la fel de rea ca Rogue.Eu duc un greu si anevoios drum spre o negare a proprii mele naturi morbide.
   Ea a imbratisat cu drag aceasta "noua viata"cum spune ea.Nu ne-am nascut surori.Eu am 18 ani...de...ceva timp.Provin dintr-o familie bogata din California...Amintirile sunt vechi incerte.Stiu ca mama era iubitoare si frumoasa.Imi amintesc parul blond care ii atingea umerii albi in fiecare noapte inainte de culcare,atunci cand imi citea din cartile de povesti atat de interesante pe atunci.
   Ultima amintire despre tatal meu inalt cu o privire rece insa frumoasa ascunzant cel mai cald om pe care l-am cunoscut,ultima amintire este in ziua in care am implinit 16 ani si am fost admisa la un liceu internat.Statea drept ca o stanca in fata valurilor,si pot jura ca a lacrimat.Nu dorea sa ma lase sa plec, insa, agitatia ce se anunta,oameni care susoteau,tensiunea de dinainte de razboi l-a convins ca e cea mai buna idee.
   Nu am mai ajuns la destinatie.In tren am ocupat un compartiment alaturi de un domn misterios si de guvernanta mea Celia,cea care avusese grija de mine de cand ma nascusem.
   Era un barbat brunet cu suvite lunci lasate sa curga neglijent peste obrajii albi de ceara scumpa.Am incercat sa ii vad ochii,insa ochelarii fumurii si palaria lasata in jos m'au impiedicat.
   Aveam sa calatoresc cam 3 zile pana in Virginia de vest daca nu apareau obstacolele vremii fiind inceputul iernii,sau vreo adunare de protestatari.Aveam sa ne oprim de cateva ori si schimbam trenul in Kansas.
   Viata mea era deja planificata.Aveam sa studiez dreptu si sa ma intorc acasa unde ma astepta logodninul ales de tatal meu inca de cand aveam 5 ani.Nicolas Shepherd fiul unui partener de afaceri al tatalui meu care detinea actiuni majoritare intr-un intreg stat si urmarea sa detina si California.Nu era altceva decat un ignorant,inganfat si lenes incurabil.
   Nu aveam de gand sa imi traiesc restul vietii alaturi de un asemenea om,aveam sa il conving pe tatal meu dupa colegiu insa, ca nu este cea mai buna partida.
   Ma uitam insistent la strainul care imi acaparase atentia cu atat mai mult cu cat se adancea in filele galbui ale ziarului.Simteam cum obrajii imi ard de rusine cand Celia m-a obligat sa citesc doar pentru a nu mai privii aceasta faptura mistica.
   “Mi-e foame!”I-am spus eu guvernantei in speranta ca va parasii compartimentul elegant pentru cateva minute.Pentru scurt timp asi fii putut avea un moment de intimitate cu acest strain  interesant.
   “Masa este in doua ore!Mai poti astepta!”A indrugat ea.
   “Daca nu mananc acum voi murii in chinuri!”M-am alintat eu.”Du-te si ia ceva de la bufet!”Am insistat.
   “Ma intorc imediat!”A spus ea cu o voce neincrezatoare si privire suspicioasa.
   Cand usa s-a inchis strainul si-a scos ochelarii si ochii lui albastri mi-au inmuiat la propriu picioarele.Mi-a zabit si am simtit firicelele delicate dupa ceafa cum se ridica.
    Am stat asa si ne-am uitat unul la celalalt,in liniste si simteam ca e deajuns.Simteam cum plutesc pe valurile oceanului nesfarsit din privirea lui adanca.Toate trasaturile lui se completau,se imbinau perfect.Inceputul de barba neagra imi denota o salbaticie eleganta si naturalete bruta.Cu totul diferit fata de barbatii cu care eram obisnuita sa merg la dineuri.A spart tacerea cu un gest reflex prin care si-a dres vocea.Si cuvintele lui mi-au mangaiat urechea prin vocea sa de catifea.
    Nu stiu daca era vraja sau nu,dar cumva totul la acest train ma chema...De parca acolo se afla fericirea mea,de parca nu voi putea trai fara el.
    “Sunt Chuck Fox!Este o adevarata incantare sa ma aflu in prezenta unei distinse domnisoare!”Si a ridicat mana cerand-o pe a mea sa o sarute.Am ridicat mana si am simtit cel mai rece si dulce sarut.L-asi fii dorit pe buzele mele.
    “Eu sunt Anide!”I-am zambit rusinoasa.Era primul barbat care nu ma privea ca pe o fetita,ci ca pe un egal ori un potential prieten.
    M-a schimbasem in ultimul an.Corpul meu cu alura de scandura capatase forme de tanara femeie.Forme care atrageau sexul opus.
    Celia a intrat in compartiment cu o privire speriata oarecum de apropierea vizibila dintre mine si strain...Dl. Chuck tocmai facuse un comentariu sarcastic despre drumurile in tren ce ma facuse sa rad cu pofta.
    “Celia,ti-l prezint pe Dl. Chuck...”
    “Chuck Fox!”A intervenit el si i-a sarutat mana.
    “O adevarata incantare!”A raspuns ea distanta si precauta.
    Pe tava adusa de ea se aflau niste fructe si ceva ce semana cu un sandwich de curcan,si un pahar de suc.
    M-am uitat putin,insa nu am mancat.Pana la cina am discutat cu Chuck despre politica si despre colegiul unde urma sa ajung.Am discutat despre planul lui de calatorie in jurul lumii.Insa asta doar dupa ce isi vizita familia in New York.
    Trenul oprea intr-un peron pe la 12 pm in Utah pentru a alimenta si noi aveam ocazia de a lua o gura de aer si de a ne plimba prin imprejurimi.
    Doream amandoi acelasi lucru,sa avem parte de intimitate asa ca nu am sculat-o pe Celia si m-am furisat afara alaturi de el.Am strabatut culoarul plin de geamuri intr-o parte si oglinzi si tablouri pe cealalta,Erau portrete ale soldatilor si conducatorilor din primul razboi mondial...Peisaje ale unor pictori anonimi,si imitatii ieftine dupa pictori celebri. 
    Pe peron era o agitatie infernala.Rochia mea lejera fara prea mult material,din matase gri avea urme de praf si dare de la pantofii murdari ai trecatorilor.Aveam umerii albi descoperiti,si uitasem salul in compartiment.Afara se lasase racoarea noptii si am desfacut cocul incropit cu o agrafa lasant parul care se apropia de solduri insa in zadar.Am inceput involuntar sa tremur iar el a dezbracat jacheta pe care mi-a asezat-o astfel incat sa pot imbraca obiectul vestimentar.
    Avea o camasa cu manecii scurte insa frigul nu parea sa il deranjeze.
    “E foarte aglomerat,nu stiam ca atatia oamenii calatoresc pe aceasta ruta lunga...Stii de aceea am si ales-o.E prima oara cand calatoresc singura.Adica doar cu Celia.Am vrut sa vad cum este fara ei!”
    El si-a aplecat capul spre mine si am observat pentru prima oara cat de inalt era,sau cat de scunda eram eu.Mi-a zambit dulce.
    “Si?Ce concluzie ai tras?”
    “Este perfect...dar daca nu erai tu aveam sa stau sa privesc pe geam peisajele ostile si uscate.”Mi-am amintit ca nu il intrebasem varsta.”Dle. Fox,ce varsta aveti?”
    “Mult prea putin ca sa ma domnesti asa!”Si mi-a indreptat bratul pe care eu l-am imbratisat cu ambele maini in timp ce paraseam gara.”Cat imi dai?”Bratul lui inuman de rece mi-a imbatat mintea insa cumva am fost in stare sa raspund.
    “Fizic mai putin de 20,dar ceva imi spune ca dincolo de alura asta adolescentina zace o experienta mai batrana de atat.”
    “Te-ai apropiat de realitate mai mult decat crezi,am 21 cat despre experienta,nu stiu daca sa iti raspund la intrebarea asta.”
     Am ajuns intr-un foisor unde raiul parca se unea cu Pamantul.Dar era frig ca dracu.Faceam norisori mici utilizand respiratia mea calda si frigul de afara.Chuck mi-a vorbit despre muzica lui preferata si despre tot felul de idei si idealuri.Dupa doua ore am ajuns pe peron unde am aflat ca vom innopta aici datorita unor defectiuni.
    In compartiment Celia era suparata si am crezut ca vom avea un adevarat scandal insa Chuck a intrat innaintea mea iar ea parea sa nu fii observat.