In fiecare dimineata ma trezesc si ma duc spre fereastra...iubesc sa vad soarele cum rasare.Sau cel putin iubeam sa fac asta...Aveam impresia ca el ne urmareste,pe fiecare in parte,sau pe cei care sunt meniti unor fapte marete...
Ce naiva,acum nu imi da decat o mare durere de cap! Sunt lucruri pe care le fac in fiecare zi.Rutina este cea care ma ajuta sa imi controlez iesirile sa le reprim. Dupa ce ma aranjez cobor in bucatarie unde ma asteapta Rogue sa imi spuna ca sunt o mare fraiera.Nici nu stiu de ce o numim bucarie,oricum nu o folosim niciodata.Asa am facut si in aceasta dimineata.In bucatarie era Rogue,purtand un tricou alb si o pereche de blugi tociti si rupti.Parul care ii ajungea pana la umeri odinioara,acum scurt si ciufulit dar intr-un fel feminin.Folosea prea mult fard negru dar asta cred ca era modul in care striga ea “Sunt capabila sa va mananc...fugiti!” Daca eram oameni normali ,ma asteptam sa o vand mancand o farfurie cu clatite ori o omleta.Dar situatia a facut sa o vad infrutandu-se din ceva diferit.
“Iar ai dat spargerea la banca de sange?”Am intrebat cu o nota de sarcasm in voce.
“Le am de la un prieten,e doctor...ar trebui sa incerci,lasa saracutele animale sa traiarca...”Apoi a ras.
“Nu multumesc...” S-a uitat la mine facand o grimasa resemnata si apoi s-a asezat pe canapea. Sangele uman este totul pentru vampiri.Are cele mai placute gusturi:Painea calda,scortisoara,placinta cu mere facuta de mama.Sangele de animal este pentru noi ca soia.Gust de carton,dar ne mentine in viata. Am aruncat o privire prin incaperea mare...Era plina de nimicuri adunate dea lungul timpului de Rogue si cu mine.Aveam un tablou cu o familie ciudata si numeroasa.Cam 13 copii 6 adulti si un ciobanesc german...Nici unul nu zambea,si toti pareau sa semene.Chiar si cainele.Era semnat de un vampir pe care Rogue il cunoscuse intr-un cazino cu vreo 50 ani in urma Sam MCroll.
Peretii de culoarea maro isi pierdusera stralucirea stand afumati si mucegaiti.Trecusera 67 de ani de cand vazusem aceasta casa ultima oara.Am iesit pe usa mare cu vopseaua neagra uscata si jupuita. In gradina in care cu ani in urma tineam petreceri in aer liber alaturi de Chuck si sute de persoane,acum se intindeau catre cer buruieni si colcaiau sobolanii si serpii. Am alergat prin padurea din Boton Rouge,Louisiana locul in care am trait primii ani din noua mea viata.Au fost ore intregi printre copacii inalti si batrani.Ajunsa in poiana,m-am intins pe iarba inca umeda de la roua si am inchis ochii pentru cateva secunde,pana cand un miros puternic de caine ud mi-a ajuns in vecinatate. M-am urcat intr-un pom si am filat foisorul vreme de 10 minute. Un lup cu blana stralucitoare s-a asezat la cativa metrii de mine si a inceput sa isi linga laba ranita.Am fost nevoita sa imi reprim simtul olfactiv cata vreme a stat acolo.La un moment dat s-a sculat cu laba indoita si a ridicat privirea de smarald spre mine. Eu stateam nemiscata cu privirea rece incercand sa il domin....Simteam ca nu este un simplu lup,era ceva in mirosul privirea si miscarea lui. Cand am stiut ca nu se mai afla in vecinatate am coborat si am alergat acasa.
"Rogue!"Am strigat de trei ori insa se parea ca nu este acasa.Uram mizeria pe care trebuia sa o curat mereu in urma ei.Ea a avut mereu pe cineva care sa faca asta.Era incurabila ca si cum i-ar fii fost indiferent daca dormea in pat sau in ghena.Am aruncat punga goala de sange si am spalat paharul care inca pastra taria Jack Daniel's.Masuta era plina de mucuri de tigari si gume de mestecat.Imi pusesesm in cap sa curat casa pentru a-mi distrage atentia.Dar oricat m-asi fii chinuit in momentul in care am pasit in camera lui mi-am amintit acea seara... ___________________________________
Ma durea capul ingrozitor in seara in care m-am trezit intr-o camera cu un pat de fier si o saltea inconfortabila.Simteam cum cate un arc imi impunge rand pe rand fiecare parte a corpului.Perna era mult prea moale...capul mi se cufunda in ea prea mult.Vedeam in ceata si nu stiam ce s-a intamplat cu mine...Nu stiam daca totul,Chuck,trenul,razboiul...fusesera...ei bine reale.
Am simtit o raceala puternica in zona tamplelor...Ceva umed imi mangaia fruntea...apoi am deschis ochii si l-am vazut stand langa mine cu o bucata de material presand rana probabil capatata in urma prabusirii mele. Instinctul meu defensiv a intrat automat in actiune si m-am retras agresiv spre marginea patului. Nu reuseam sa ma adun...la inceput am tipat dupa ajutor,am injurat si blestemat...corpul imi tremura de frica.Am continuat asa pana am ragusit iar tipatul era acum un racnet infundat.Nu ma puteam opri din plans.Totul in jurul meu se misca si auzea cu incetinitorul....Capul ma durea ingrozitor.O fata de aproximativ 19 ani a venit cu o seringa si cred ca m-a sedat... Corpul imi devenise usor de parca pluteam pana cand,nu l-am mai simtit.Am vazut cum mi-au legat mainile si picioarele su niste fasii de panza alba...In cateva minute ma aflam la malul marii si valurile imi mangaiau talpile.Tine-am de mana un barbat despre care nu stiam nimic exceptand faptul ca il iubeam neconditionat.Usor nisipul a devenit iarba iar eu ma aflam in curte...
Nu stiam cum am ajuns acolo.Amintirile aveau uneori efectul acesta asupra mea.Am ridicat mainile si am vazut ca eram plina de noroi...Plouase dupa 4 luni de seceta. Am urcat treptele pana in camera mea constienta de urmele de talpi lasate in urma .M-am urcat in patul cu lenjerie alba fara sa ma spal.Si am stat asa plangand.Picaturi de sange patau obrajii mei albi si apoi cearceaful...Deveneam din ce in ce mai slabita.Oare de ce Chuck nu mai era al meu?...nu mai era cu noi sa aibe grija de mine!Ma simteam vulnerabila.Deindata ce am auzit usa am alergat pe scari si am luat-o pe Rogue de umeri fixand-o cu privirea.Insa cand am deschis gura sa spun ce vazusem in padure,acelasi miros puternic m-a lovit. Am fugit pe trepte si m-am inchis in camera lasand-o pe Rogue sa strige in urma mea.Am ramas totusi langa usa si am auzit cum a un barbat vorbea cu ea.
“Cu cine vorbesti?”A intrebat el.Mirosul imi provoca dureri de cap...Privirea mi se intetosa si totul in jurul meu parea ca se invarte.
“Cu sora mea...oricum nu conteaza!”A raspuns ea...”Multumesc ca mai condus.Ramai la o cafea?”
“Sigur!”Raspunsul mi-a facut parul fin dupa maini sa mi se ridice de frica.Mintea mi-era din ce in ce mai confuza...dar am reusit sa cobor scarile...era de parca paseam pe cutite ascutite,fiecare pas mai dureros ca precedentul...Ma impleticeam,ma tineam de perenti,si mi-am privit palmele care erau pline de var alb...M-am oprit in capul treptelor si m-am asezat...stiam ca nu puteam ajunge jos...atacul lui era din ce in ce mai puternic cu cat ma apropiam de el.
Aveam din ce in ce mai multe intrebari...De ce ma afecta doar pe mine?Cum puteam sa ma apar de el?Cum ajungeam jos?Am intrebat si mi s-a raspuns pentru ca am lesinat si m-am prabusit pe scarile de lemn...stiu asta dupa scartaitul lor,si dupa agitatia produsa la aterizarea mea in living...
Am prins fragmente din toiata discutia cred ca Rogue l-a dat afara inainte ca acesta sa cheme salvarea speculand o supradoza. Ma durea capul ingrozitior,de parca creierul meu nu mai avea loc,de parca statea sa explodeze...Imediar ce am deschis ochii am intalnit privirea verde a camaradei mele,cu buze mici trandafirii,si obraji albi de ceara...M-a ajutat sa ma ridic pe canapeaua arsa de mucuri de tigari si imbatranita de timp si umezeala.Nu reuseam sa spun nimic,si nici ea nu a scos o vorba,doar a stat langa mine ajutandu-ma sa ma hranesc din ceva ce ea numea rahat...eu il numeam alternativa!
Chiar daca sangele de animal nu ma facea puternica ca in povestile cu strigoi...eram in viata. Dupa ce timpul alocat refacerii mele s-a scurs s-a asezat turceste pe canapea si m-a privit in ochi!
“Ok,acum spune-mi ce s-a intamplat!Ce te-a speriat asa?”
“Varcolaci!”Am mormait eu temandu-ma parca sa rostesc acest cuvant...Ea a inceput sa rada.Apoi a inceput valul de ironi.
“Te-a speriat lupul cel mare si rau?”
“De ce nu ma crezi?Nu ai simtit mirosul?Tipul pe care l-ai invitat aseara la cafea mirosea ca o canisa!”Am strigat eu simtindu-ma ofensata de lispa de ingredere.
”Datorita lui mi-am pierdut cunostinta!”
Povestea dintre varcolaci si vampiri este una controversata....Varcolacul depinde de soare,natura,sunt protectorii acesteia.Luna ii face sa isi piarda judecata si bunatatea absoluta...si asta datorita unui blestem pus de un clan de vampiri cu mii de ani in urma.Pentru a putea fii in siguranta pe timpul noptii si a putea vana,au facut ca varcolacii sa nu poata vedea luna fara a-si pierde cumpatul.Fara a simtii o nevoie nebuna de a ucide!
Atunci masculul alfa cel mai puternic varcolac din acele timpuri a blestemat vampirii sa nu poata sta in lumina zilei fara a arede asemeni soarelui.
A existat insa, un vrajitor Joseph care a reusit sa diminuze sentinta blestemului pentru a-i permite ficei lui care devenise vampir, sa duca o viata normala...El este motivul pentru care astazi soarele doar ne slabeste si ne arde ochii la contactul direct,dar nu ne omoara. Una si aceeasi persoana cu tatal lui Rogue!
“Atunci eu de ce nu l-am simtit?Anide,doar iti imaginezi lucruri,esti paranoica!”Incepuse sa se enerveze...Nu vroia sa creada asemenea lucru.
“Cred ca eu am fost tinta...sunt o prada mai usoara din cauza sangelui de animal!Poate ca nu e suficient de puternic sa lupte cu tine!”
“Daca ar fii adevarat inseamna ca toti au murit pentru nimic! Stii ce?Ai prea multi timp liber si ai halucinatii!Cauta-ti ceva constructiv de facut cu imaginatia ta.Redecoreaza,si asa parca e o cocina aici.Mai lipsesc cosciugele pentru ca Dracula sa o numeaca Casa,dulce casa!”Apoi a iesit in graba...aveam nevoie de un plan pentru a o convinge de existenta varcolacilor.
Am coborat la subsol ,in cea mai mare camera din casa,biblioteca.Locul unde Chuck isi petrecea ore,si uneori zile intregi singur,alaturi de munti de carti si zeci de rafturi.Ceea ce era inainte un depozit de istorie si arta,acum se dovedea a fii un depozit de praf si mucegai.Umezeala distrusese tot ce tinea de mobila si multe dintre carti.Scrisul lor era intins si paginile se rupeau chiar si la cea mai atenta atingere. Pe birou am gasit un inel cu chei ruginite si fragile,numai una,cea mai mica care parea confectionata din aur se pastrase intacta.Am incercat toate usile dulapurilor din biblioteca dar toate aveau incuietori masive aceasta parea a fii al unei cutii sau al unui sertar...
Mai exista un loc unde aveam sanse sa gasesc ce se potrivea cu aceasta cheie,insa nu credeam ca pot intra in camera lui fara sa intru iar in starea de zombie. Intr-un final mi-am luat inima in dinti si m-am dus tremurand spre camera lui Chuck.M-am oprit neincrezatoare in fata usii cu vopseaua alba si scorojita cu mana pe clanta patata de rugina.Imediat ce scartaitul usii s-a oprit mirosul lui m-a invaluit si eram pe cale sa pierd controlul,insa am reusit sa imi opresc respiratia in timp util si am incercat sa nu privesc in jur...sa nu vad nimic ce mi-ar fi putut aduce aminte de faptul ca el nu mai e cu mine.Am cotrobait timp de cateva ore insa nu am gasit nimic.
Aveam sa gasesc locul acelei chei chiar daca trebuia sa refac aceasta casa fir cu fir!
acum chiar ca m-ai lasat in ceata....esti rea!si unde gasesti imaginile?
RăspundețiȘtergerepe net
RăspundețiȘtergere