Setea

        M-am redicat pe varful picioarelor pe podeaua umeda si rosie si am parasit camera cu moros de mucegai si lavanda.Dimineata este mereu placuta dupa o excapada delicioasa...El zacea mort in camera alaturata iar eu imi puneam ciorapii negrii si pantalonii scurti inca desfatandu-ma cu buchetul plin de miresme al sangelui proaspat.Cantecul tipetelor lui imi incantasera urechile intreaga noapte amintindu-mi cat de slaba este natura umana,cat de fragila si extirpandu-mi brutal orice dorinta de a fi ca ei,o marioneta de ceara si portelan.
      Aveam cateva pete uscate de sange pe maini si pe piept care imi conduceau mintea si imi hraneau imaginatia cu lucrurile pe care le-am facut si cele pe care sunt capabila sa le fac.Sunt in stare sa aduc placerea in aceeasi masura cu durerea.
     De remuscari am scapat cu multe sute de ani in urma,pur si simplu nu poti sa fi si om si vampir in acelasi timp.Nu exista o balanta si e o totala pierdere de timp sa incerci sa fi normal.Apartamentul e modest si dezordonat,tipic masculin,cu haine ascunse intre mobila si perete pe ultima suta de metrii,miroase a lapte acru si bere ieftina,a fum de tigara si parfum de femeie,o femeie tanara si dornica de afirmare,aranjata minutios decisa sa impresioneze.Canapeaua este artsa si patata,umplutura din interior e imbaxita cu praf si fum,cu un miros statut de transpiratie si acea mireasta a lucrului vechi,amprenta atator corpuri ce s-au lafait in ea.
      Am aprins o tigara din pachetul deschis de pe masuta de lemn plina de cerculete perfecte,albe.Fumul cuprindea intreaga camera dandu-i un aspect sinistru si misterios.M-am ridicat si am aruncat tigarea pe covorul imbacsit in alcool si am intrat in baia imghesuita si plina de haine murdare si mototolite.Pe etajera era o peiuta de dinti,un tub aproape gol de pasta de dinti,un tb de crema de ras si un deodorant.Am dat drumul apei in cada si am intrat in apa rece si relaxanta.Auzeam lemnul cum arde si sinteam fumul innecacios cum patrunde in camera unde se afla tanarul cu ochii albastrii si apoi in baie.Simteam mirosul de carne arsa si auzeam zgomotul oaselor in foc.
       Traisem aici destul de mult si aveam sa vad si alte locuri dar poate sub alta forma.Era timpul pentru o schimbare si am ramas in baia miga asteptand focul sa ma cuprinda.Pana ce Eu,am parasit corpul mic de fetita roscata si l-am privit in apa.Am renuntat la viata asta,la a mai fi vampir la a mai trai aici.
       Acesta a fost sfarsitul meu...A unei vieti petrecute in desfranari si placeti vinovate,manipulari si ura.


 THE END!

Beauty and Darkness II Rogue Chemarea I

Ceea ce nu intelege omul este ca nu se poate transforma in Dumnezeu.

Nu stiu cat de mult cred in aceasta forta naturala,un omulet cu barba alba si ochi blanzi care cu toate ca este numit a tot iertator,permite ca pruncii inocenti sa-si piarda viata iar noi…voi oamenii sunteti gata mereu sa dati vina pe voi.Pe pacate;e voastre.

E vina noastra ca acum miliarde de ani o tarfulita l-a momit pe primul sic el mai idiot om al Pamantului sa ia o muscatura dintr-un mar si asa a dobandit cunoasterea.

L-A suparat pe”Nenea”atat de mult incat ne-a blestemat pe noi,copii nenascuti sa traim cu blestemul de a pierde permisul de intrare in Rai.Parca se presupune ca Dumnezeu nu da pedepse pe nedrept.

Ca si cum mi-asi dori vreodata sa ajung in acel loc in care sute de ipocriti spovediti pe ultima suta de metri sau destul de bogati ca sa mituiasca Purgatoriul,se numesc sfinti.Un loc in care uiti de tot.

La fel ca Adam si Eva inainte de a gasi pomul cunoasterii.Niste marionette proaste legate cu sfori invizibile,incapabile de a gandi in contul lor,incapabile de a-si aminti despre viata pe care toata viata au fost invatate sa o iubeasca “in numele Domnului”.

Multe lucrri sunt facute in numele Lui…Este doar o creatura inventata,menita sa foloseasca drept scuza pentru faptele noastre lipsite de judecata.

Drogurile sunt interzise,judecate si fapta pedepsita de catre Biblie si Biserica plina de preoti care le trafica printer copiii vostrii.

In rai fericire vesnica fara vre un fel de cunostinte,nu e ca si cum stam deasupra celor dragi si ii veghem,sau i-am putea astepta ;a luminita de la capatul tunelului batrani si senile sau din potriva.Nu ii vom cunoaste,nu ii vom ibis au proteja.Pe mine oricum nu ma asteapta nimic acolo,toti apropiatii mei au murit drept ajutoarele Celuilalt.Drept vampiri…

Nici macar nu stiu daca e adevar sau doar publicitate pentru a mentine echilibrul si speranta ca ceva acolo te asteapta.O publicitate a mortii,a linistii ei,a fericirii de a murii.

Poate ca e doar un simplu vid,in care vom pluti pana la finalul universului si vorbesc de miliardele de ani care au trecut si miliardele care vor mai trece.Sau poate…pur si simplu disparem.

Sfarsitul nu e nici pe departe apoape…as fi simtit-o ,poate m-as fi ingrijorat ca nu am destule pacate .

Caci despre sarpe as putea vorbi zile intregi.Ma uit in jur si cu totii ne aflam in locul de care cu totii fugiti cu disperare.Criminali in serie,razboaie,sange,creature caudate,ura,desfranare,lacrimi,tipete,frica,morti,morti-vi,violuri,batai,mutant,copii cu mai multe capete,fara capete,batrani aruncati in strazi,prostituate,cersetori,masochism…si lista ar putea continua.

Credeti ca ne aflam intre rai si iad?Sunteti pe cale sa fiti dezamagiti caci suntm in iadul pur.Va anunt ca monstrul de sub pat de care ati fost terorizati toata copilaria chiar exista…Dar,vazandu-va asa de ignorant si reci a decis ca nu mai este nevoie de el.Faceti voi si treaba lui.

Este trecut de miezul noptii,aerul este rece,proaspat si plin de miresmele florilor de noapte.

Mirosul de benzina ce vine dinspre autostrada de la o mila departare,mirosul fricii,al linistii,al furtunii ce sta sa vina.

Frunzele putrezite fac zgomote calde acum,sub greutatea corpului meu,le ignor…Imi ascult prada ce se apropie si nu stie cat de repede va scapa de toate grijile vietii.

Aud bataile alerte ale inimii,chiar la trei copaci sinistrii in fata,la doi,si aici…Atat de aproape ca pot sa o ating,dar no fac…Nu inca.

Pulsul este o muzica pentru urechile mele.Totusi nu sar imediat si ma ascund dupa stejarul  astra gros…O privesc,este o femeie,o fata…Nu m-a vazut dar cumva simtul ei de aparare,a simtit pradatorul din mine si sangele I s-a urcat in obraji facand-o sa para si mai apetisanta.

Pare destul de banala,dar,mirosul si e pur,perfect ca al unui nou-nascut…Nu a baut in viata ei,nua fumat…probabil a mancat correct toata viata,a facut sport.Pentru o secunda mi-a venit ideia sa o crut…sa vad daca apuca o suta de ani.Dar sangele ei ma dorea,canta pentru mine…

A ajuns langa stejarul in negura caruia ma ascund si ii pot privii ochi de gazela cum cauta in jur sursa fricii ce o cuprindea.

Ii simteam si absorbeam fiecare rasuflare mentolata,fiecare scancet de frica.asemeni oamenilor in fata unei farfurii cu cartofi prajistii aburinzi.Are lacrimi in ochi,usor gravitatea le vat rage pe obraji si buze..

Parul ei miroase a mere si galbenus de ou,pielea ii tremura si unghiile sunt roase si inangerate.

Ma decid sa ma joc putin cu mintea micii creature inainte de a o degusta.

Fac rotocoale in jurul ei sufficient de rapid sa nu imi detesteze chipul dar totusi sa stie ca sunt acolo.

Vrea sa fuga,trece pe langa mine.Imi place mereu un joc bun inaintea cinei.Ma implora sa o crut,ma injura,incearca sa arunce cu pietre in mine.Imi place firea ei luptatoae dar as putea sa termin odata sis a ii rup dragutul cap.

Ii tai calea inainte sa-si dea seama.Se lasa pe iarba umeda plangand si implorabdu-ma s-o las in viata.Ma apuca de pipicioare si strage tare,e toata plina de noroi si pete de iarba.O apuc cu o mana si o ridic de gulerul tricouluicu un imprimeu idiot cu o mata prost desenata.

O privesc in ochi si ea ma priveste pe mine apoi de spaima gazela se lasa moale in bratele mele cu gatul dezgolit si murder de pamant si transpiratie.Dezgustator…dar mi-e prea foame,asa ca imi infig caninii in carnea moale si calda,ating aorta si totul merge de la sine.Gustul sangelui,acrisor dar totusi dulce,usor vascos este tot ceea ce imi trebuie.

Moment in care inima mea reincepe sa bata,pentru o fractiune de secunda ma simt vie…Apoi totul revine la normal.

O apuc de o mana si o duc pana la o rapa cu pietre ascutite si valuri puternice.Trupul de ceara cade drept si se zdrobeste de o stanca asemeni unui tarus dar nu sangereaza.Nu are ce.

Asa se vaneaza;Usor si curat!

Caut un copac care sa imi permita sa vad imprejurimile si zaresc cel mai inalt mesteacan la 600 de metrii departare.In timp ce ma apropii de el ma invaluie o multitudine de voci si zgomote ale naturii,soapte ametitoare.

Pe autostrada aud un cuplu care se cearta.Ea ii reproseaza ca niciodata nu vrea sa o asculte,ca mereu ii face problem.El ofteaza dupa fiecare repros si uneori o ingana.Urasc relatiile…sunt asa de supraevaluate,ideia de a fi legat de o persoana,cineva care sa conterste sis a schimbe deciziile tale.Sa te sune s ail sun.Imi iau gandul usor de la ei.

Aud greierii,pasarelele cum ganguresc in cuiburile lor si murmurul apelor care iau usor trupul gazelei mele moarte.

Merg pe carare,intorc la dreapta,apoi la stanga,in fata inca 10 metri si am ajuns…Aici este cel mai inalt copac din padure.Tulpina batrana,groasa si noduroasa ii da un aspect sumbru si infiorator sub lumina difuza a unor stele amortite.M aurc usor datorita naturii male agile.Aici,pe acest copac ma simt ca si cum asi  controla fiecare celula din lume.Ma ghemuiesc sprijinita de trunchi si insipir adanc dar nimic din acest infinit vid nu ma atrage.Nici o aroma macar apropiata de gazela de mai devreme.Nici o aroma nu merita atentia mea desi de obicei vanez si de 3 ori pe noapte.

Dupa ultimele atacuri ale surorii mele nimeni nu mai sta seara afara.Este 3 dimineata si vad un grup de cercetasi la aproximativ 3 km departare dar complicatiile unei asemenea aexcapade ma oblige sa renunt.Imi trec mainile pe scoarta zgrumturoasa…astfel pot comunica mai bine cu natura,apo imi miros palmele infructate cu seva.Apoi ma lass a cad de pe craca pe care ma aflam iar catefa Frunze ma urmeaza.Este cea mai frumoasa senzatie sa te lasi sa cazi la voia intamplarii,mangaiat de vant,sa nu te ingrijorezi,cid oar sa cazi.Parul imi mangaie fata iar cand deschid ochii pot vedea frunzele fluturand asemenea penelor in aer.Intind bratele ca si cum asi deschide o pereche de aripi,apoi,aproape de sol opresc timpul in loc.Frunzele deasupra mea,zgomotul,doar mirosul ramane,singurul lucru ce nu poate fi oprit in timp.Dupa ce ating solul ma uit la doua raze de soare,la culorile lor,blocate asa.Este deja 5 dimineata si orasul devine din de in ce mai aglomerat de idioti si proaste.Christal pleaca azi si mi-a cerut sa o duc la aeroport.Mai bine ma grabesc.

Sfarsit!

    Eram asemenea unei sclave in bratele baiatului care profita de aceasta apropiere nefireasca dintre mine si bunicul sau.Omul acela zbarcit statea in pat acoperindu-si ciotul ce se voia a fi restul unui picior de fiecare data cand intram in incaperea intunecata ce parea un buncar.Ca si cum absenta acelui picior m-ar fi facut sa il iubesc mai putin sa sa il iubesc doar din mila.Oricum ma simteam goala in interior...ceva ma impiedica sa ii arat dragostea pe care eram dispusa sa i-o arat.Era batran cu chipul zbarcit si negru plin de pete care erau menite sa ii arate varsta inaintata.Buzele erau arse de soare chiar daca nu iesea niciodata din casa.Doar ochii...erau neschimbati cu exceptia unor firisoare rosii de sange pe albul lor."Cate nopti o fi suferit dupa tradarea mea?De ce nu a venit dupa mine?"Astea erau cele doua intrebari la care in cele doua luni in care l-am aparat pe Logan din toate bataile adolescentine create de excesul de testosteron,le-am gasit raspuns.Un singur cuvant,defapt un nume care l-a tinut departe de mine si pe mine intr-o ceata neagra.Rogue.
    Cata amaraciune putea aduce un simplu nume?Suficienta cat sa incerc sa o omor fara sa o las sa explice nimic.Nu puteam sa o las sa vorbesca si sa ma influienteze,sa o crut.Eram mai puernica decat ea,defapt nu eu ci ceea ce ma poseda dar ma bazam pe ajutorul lor sau pe al lui Logan care presupuneam ca vrea sa o ucida la fel de mult ca si mine.Un singur cuvant de la el si Ale aparea.
    "Buna dimineata!"I-am spus cand il imbratisam si l-am sarutat pe Stephan.El s-a uitat la mine cu chipul lui batran care pentru mine nu mai parea de mult atat de zbarcit sau de diferit caci stiam ce se afla in spatele acestei masti rapuse de boala batranetii.
     L-am imbratisat sub cearceaful alb si cu toate sa imbatranise si statuse la pat inca era incordat si puteam simtii masa musculara dura sub pielea moale.
      Statea rezemat la barginea patului si ma privea si deodata ma simteam stanjenita.Nu pentru mine cat pentru el.Eu eram la fel de tanara ca in ziua in care ne-am cunoscut,cu pielea ferma si parul inchis la culoare.I-am dat suvitele de par alb la o parte descoperindu-i chipul durc ale unui barbat ce probabil a facut armata...sau probabil ca a luptat cu vampiri din copilarie.
      "Esti la fel de frumos cum imi aminteam!"I-am spus si i-am sarutat fruntea in intentia de a i-o descreti.
      "Nu a ramas nimic frumos de cand te-am pierdut pe tine!In schimb tu poti spune ca vi din acel trecut caci para si parfumul rau e acelasi.Aceeasi rasuflare tinereasca."
      "Poate,dar eu nu am putut cunoaste niciodata mai mult de o adolescenta plina de infantilitate si hormoni.Iar acum sunt aici si esti din nou frumos."Si continuam sa il sarut,pana cand a inceput sa tuseasca scuipand sange.Simteam cum se stinge in bratele mele si nu stiam cu ce il pot ajuta.Dupa zeci de minute de schin indurat de singurul om care m-a iubit a devenit o papusa de ceara...un simplu corp fara viata in bratele mele subtiri.Doua luni nu fusesera suficiente pentru a recupera tot ce pierdusem.Nepotul sau a venit langa el si a inceput sa planga.Eu stateam langa fereastra infasurata intr-un cearceaf alb si in douazeci de minute a inceput sa ninga atat afara cat si in casa.
      "E vina ei!"Am spus si din ochi imi curgeau lascrimi rosii si am plecat spre vechea mea casa...sau colivie.Acum daca muream oricum nu mai conta.Pierdusem singurul om care ma mai tinea pe pamantul acesta.
 Rogue statea tolanita pe canapeaua neagra cu parul alunecand-ui in bucle rosii in jos spre podea.Omul in negru s-a asezat langa ea insa nu parea sa il observe...Ma indreptam spre canapea din ce in ce mai amenintatoare si ma intrebam de ce nu ma aude,apoi am privit podeaua pe care nu calcam ci practic levitam deasupra ei iar picaturile de apa se transformau in fulgi usori cristalini de zapada inainte sa cada.
     Omul negru pe care il vazusem in acea viziune in cada acum avea chipul lui Stephan si stiam de ce nu il recunoscusem.Nu il vazusem inca si cu toate ca asta trebuia sa imi provoace fericire eram si mai inversunata pe asa-zisa mea sora ca ma privase de sansa de a iubi acest om.
     M-am dus la ea si am incercat sa o omor dar inainte de a putea sa ii rup capul aceasta a spus o incantatie neinteleasa de mine si am cazut.Simteam cum imi arde corpul,nu stiam cat fusesem inconstienta dar eram invelita intr-o patura uda cu apa sfintita.In gura aveam o cruce din lemn pentru a nu putea scoate vre un zgomot.Cand portbagajul SUV'ului s-a deschis doua persoane au aparut.Erau Christal care aproape plangea si Rogue care m-a apucat de picioare si celalta de mainile la care eram legada cu sfoara inmuiata tot in agiazma si m-au aruncat pe o pajiste.
      "Chiar esti sigura ca e bine ce facem?"Era glasul lui Christal in soapta.
      "E pentru binele lui Chuck...el vrea sa rezolve problemele cu ea."
      "Sa stiti ca va aud si nu voi corbi cu Chuck!"
      "Ma tem ca nu vei avea in cotro...Si voiam sa iti multumesc pentru ca ne-ai ajutat sa gasim cavoul si cum sa il aducem la suprafata."A spus ea lasandu-se spre mine si aratandu-mi vechea panza pe care era desenata harta.
       "Chuck e mort si nu il plange nimeni si asta se poate intampla si cu tine taratura!"
       "Cat de naiva dar nu l-ai plans tu destul?Si afla ca nu e mort doar ca e mai retras.Si in tot acest timp a stiut tot ce faci si nu i-a pasat de nimic."Am scuipat-o moment in care ea mi-a tras un punm in stomac si mi-am pierdut toata rezerva de aer necesara pentru a vorbi.
       Christal tremuranda si cu Rogue si-au impreunat mainile tinand in maini nenorocita de harta si au incantat ceva ce a facut ca pamantul sa se cutremure si sa se despice moment in care am avut un deja-vu.Doar ca atunci cavoul intra in pamant.Acum iesea si era la fel doar ca bucati de pamant si namol il acoperisera.A urmat o lumina puternica in care am vazut o silueta masculina care a venit si m-a apucat de ceafa tarandu-ma pe usa mica a buncarului.

XV Rogue's masqarade

S-au speculat multe despre "accidentul" din microbus ba chiar s-a adus ideea unui masacru insa autoritatile pastrau totul secret si pe masura ce zapada se topea pe atat urmele celei mai palpitante nopti traite de mine se stergeau.Nu suficient de repede pentru ca Rogue sa nu isi dea seama ca fsese vina mea.Pielea mi-era alba parul lung,mai lung ca niciodata insa ochii erau tot la fel de negrii.Stiam ca nu mai sunt conducatoarea acestui corp,si ca cumva intre incendiu si trezirea mea fusesem posedata asemenea copilei care imi venea mereu in minte.Nu stiam cum puteam schimba aceasta situatie...insa acum nu mai ma interesa daca ramaneam asa pentru o eternitate caci eram puternica.Christal care se ocupa mereu cu Logan ce statea involuntar in subsol legat cu lanturi groase era tot mai slabit,mai tanspirat si mai speriat.In momntele in care era inconstient tipa din rasputeri,in cere in care delira stateam si il priveam din coltul camerei asteptand o singura miscare ca sa ii rup capul cu ochii mari si negri.Ea,copila cu ochii verzi si inocenti era o asistenta desavarsita insa aplecarile voluptoase atunci cand il curata sau il hranea ma facea sa cred cca s-a indragostit de tanarul lup.

El o privea cu teama si cersea mila ei...de aceea stateam mereu cu ei.Dtiam ca in bunatatea ei il va face sa-i fagaduiasca faptul ca nu se va intoarce niciodata.Dar eu nu il credeam acum nici daca ne spusese numele adevarat.Ceea ce era mai surprinzator era faptul ca nimeni nu il cauta,desi era minor.Nici macar unchiul sau care aratase atata interes pentru nepotul sau la inceput.Probabil il credeau mort...Probabil ca undeva in padure o haita intreaga de creaturi flocoase si insetate de sangele nostru se antrenau sau poate ca erau in drum spre noi.

M-am apropiat de ei si l-am prins de barbie obligandu-l sa ma privesca.Imi doream sa de mult sa il omor insa ceea ce ma poseda ma oprea.Ca si cum mai avea nevoie de el.

Slabit a soptit parca pentru altcineva decat mie..."Ale ma inclin tie!"Si in momentul urmator am facut o reverenta in fata lui si imi doream deodata sa il protejez,sa il salvez.

"Stapane,dezleaga-ma!"A spus el iar eu m-am indreptat spre bandanele metalice si doar cu privirea acestea au inghetat si au cadut lasand urme la incheieturile lui.

Cand s-a vazut liber a facut o plecaciune in fata mea si a fugit cu o viteza supranaturala.

"Ce ai facut?"A tipat mica vrajitoare la mine si cand m-a privit in ochi a incetat asemenea animalelor preistorice ce sunt gasite pe fundul ocenelor.Era ca o papusa su pielea alba parul blond...o papusa moarta si inchetata.Nu stiam cum facusem asta dar tot acest flux de putere imi facea inima sa pulseze ramid...imi crea furnicaturi placute pe sirea spinarii.

Am plecat si am trecut pe langa Rogue care nu stia inca ce se intamplase.Dar cand afla avea sa vina dupa mine.Acum aveam alta treaba ...ceva ma chema...Ca un mors al pielii,o fericire totala parca depindeam de aceasta unda imbatatoare de parfum,celula existentei mele.

Am umblat prin padure pana la o casuta mica din lemn si piatra cu usi negre si am simtit inima ca imi sare din piept,firisoarele de par cum mi se urca pe ceafa si buzele cum imi ardeau.Din senin a inceput iar sa ninga acoperind zapada murdara si veche.Pai imi trosneau cand ma indreptam spre usa si can am ajuns in prag usa s-a deschis parca impinsa de un vant rece taios scartaind infiorator.

In prag a aparut Logan care isi mai regapatase puterile si s-a inclinat in fata mea.Acest lucru m-ar fi stanjenit in trecut dar acum imi gadila orgoliul.Ma uitam prin incapere insa privirea imi fugea repede ca si cum cautam un inamic care statea sa ma rapuna.

"Va asteptam!"A spus el putin speriat si cu o voce umila si tremurata,ca un copil prins pe holuri in timpul orelor.

"Realizezi ca tot cu mine vorbesti?Inca nu m-au acaparat total!"I-am spus si parca s-a mai linistit."Totusi ce sunt...chestiile care ma controleaza?"Am intrebat eu putin nehotarana,speriata de reactia demonilor...pentru ca inca erau colo le simteam fericite ca se afla atunci,

"Nu stii?Pai uita-te ce frumos ninge si de cand a ars scoala(iti multumescc caci acum nu trebuie sa ma mai duc)au avut loc toate aceste fenomene...Ai venit de cateva ori la mine seara si ai facut sa ploua in interior ca ma deshidratasem si ai hmmmm..."

"Bine nu vreau sa stiu continuarea!"Eram oripilata de gandul a ce ai fi putut face.

"Bine...(a zambit complacut in situatia asta oarecum mandru...)Apoi am auzit stirile si toate acele crime nu puteau fi facute de Rogue pentru ca in ultimul timp a fost concentrata de distrugerea mea si nu omora decat in temnita mea ca sa nu ma scape din priviri.In seara aia te-am vazut prin gemuletul mic in rochia alba in zapada si te-ai intors goala si cu pete de sange.Si ai venit iar la mine!"

Mi se zbarlise pielea pe mine cand ma gandeam la cate lucruri asi fi putut face si sa nu stiu.Ceva mi-a atras atentia...Un miros placut,un sange care dansa pentru mine...Mirosul respiratiei celei mai dragi persoane din viata mea....Dar Chuck nu avea cum sa fie acici.Am mers calauzita de mana invizibila de parfum si incalzita de pulsatiile rapude ale inimii mele moarte avandu-l in urma mea pe Logan care nu parea sa se opuna mie.Pe unul din pereti am vazut portretul unui tanar blond cu ochii verzi si amintirea lui criogenizata in trecut imi facura lagrimile sangerii sa imi murdareasca obrajii rotunzi.

"De unde aveti poza asta?"Am intrebat eu rastit incat am vazut cum obrazul i-a tremurat scurt.

"Nu ar trebui sa iti spun asta...Ea m-a amenintat ca ma omoara daca afli."

"Ea?Care ea?"L-am apucat de tricou si l-am ridicat in sus si chiar daca plangeam asta nu ma facea mai putin infioratoare...Dar cand am vrut sa il arunc...sa il ranesc Chestia din interiorul meu a preluat controlul,l-a asezat scurt dar bland pe podea si m-a aruncat pe o masa de lemn corpul contorsionandu-se intr-un mod grotesc.Lemnele ascutite si aschiile erau in interiorul meu.Aveam unul si prin inima mea nefolositoare si nu stiam cum un obiect asa de usor de inofensiv putea crea atata durere.Paralizasem si il vedeam pe Logan baiatul masliniu cum se apropie dar deloc amenintator s-a asezat in pozitie de sezut langa mine si a impreunat mainile pline de bataturi parca ale unui om mult mai batran...mult prea muncite si neingrijite.

"Acum cred ca esti dispusa sa ma tolerezi!"A spus el in timp ce scotea tepusele dezordonate din carnea mea lipsita de viata.

"Doar daca sentimentul e reciproc!"Am spus eu greoi.

Cand m-am ridicat m-am dus catre fotografia galbuie inramata.

"Este bunicul meu...cand inca se transforma...acum e sus in pat!"

"Nu se poate,l-am vazut cum a murit!"Am spus eu mecanic dandu-mi seama ca nu vazusem cum murise...fugise in padure dar totusi eram convinsa ca murise.

"Si-a piersut un picior,o perioada a putut trai cu asta apoi a incetat sa mai ia forma de lup si a inceput sa imbatraneasca."

"De ce nu s-a mai transformat?"Ingrijorarea ma cuprinsese.

"A intalnit-o pe bunica...dar a murit imediat dupa nasterea tatei si de atunci nu a mai iesit din casa!E o adevarata epava.Daca Rogue nu l-ar fi vrajit acum 30 ani sa nu mai imbatraneasca ar fi murit de mult."

"Stai Rogue l-a vrajit?Ea nu mai are puteri de cand a devenit vampir!"

"Asta ti-a spus tie...genul asta de magie nu se sperie de un demon.Foloseste cea mai neagra magie si l-a vrajit ca sa nu poata sa te uite niciodata!"

"Sa ma uite?De ce dupa ce i-a facut lui Chuck?Mi-a distrus viata."

"Rogue te-a vrajit,din seara luptei ca sa te tina langa ea.Tu nu il iubeai pe Chuck il urai si pe el si pe Rogue!"

"Minti!"Am urlat eu cu lacrimile siroindu-mi pe obraji.

Am auzit o voce care mi-a trezit fluturasii morti din stomac...O voce mult imbatranita si ragusita dar inca cristalina in memoria mea.Am zburat pana in camera de unde se auzise vocea si am vazut un barbat cu parul alb cu ochii verzi si pielea zbarcita.Insa era destul de solid si aratos.Avea undeva la 40 de ani fizic.Aveam o strangele de inima sa intru in incaperea intunecata si priveam ochii barbatului pe care credeam ca il urasc cel mai mult pe lume.Era acoperit cu o paura maronie si veche care imi aducea aminte de patul din motel.Pastra inca parfumul pielii noastre,voluptatea noptilor de dragoste si mangaierile blande si pline de dragoste.Dar de ce vocea mica din capul meu imi spunea sa il urasc?

"Delirez?"A intrebat tragandu-se inapoi indoind piciorul inca intreg.

"Spune-mi ce s-a intamplat cu adevarat!"Am intrebat eu amenintator.

Avea ochii inlacrimati si fericiti.Nu mai vazusem atata fericire niciodata.M-am uitat pe noptieta din lemn masiv si am vazut o foaie de hartie,o scrisoare trimisa de Rogue cu mult timp inainte.Am ridicat-o si el a inceput sa imi istoriseasca cu glasul de adolescent de care ma indragostisem.

"Imi trimite periodic scrisori sa imi spuna ce faci si imi trimite fotografi.M-a blestemat sa traiesc cu amintirea ta si m-a amenintat sa nu te caut niciodata altfel te omoara.Si se asigura ca nu te uit.Scrisoarea asta are parfumul tau a scris ca te va pune chiar pe tine sa trimiti scrisoarea la posta si am stimtit ca ai facut-o."

Pentru o clipa am inlemnit si am inceput sa plang.Aveam pete ruginii pe toata fata si cearcane adanci dar el imi spunea fara oprire cat de frumoasa sunt.

M-am aruncat in bratele lui in pat si l-am strans in brate.Nu imi aminteam nimic dar tot corpul meu,toate simturile mele ma indemnau sa il sarut pe barbatul asta pe care nu il cunosteam suficient de bine.

"Nu mai conteaza acum!Sunt aici!"Am soptit eu imbatata de fiorul ce uprinsese intregul corp.

"Ai dreptate,avem timp."A spus el plin de dragoste si m-a sarutat...un sarut atat cuprinzator atat de dulce si inocent...Eram la fel ca atunci...doi adolescenti prosti.Voluptatea momentului ne-a orbit si am utat motivul pentru care ma aflam aici.

Spiritul luase controlul asupra mea din nou,si nici nu avusesem timp sa ma bucu de revederea aceasta.Il auzeam pe Stefan strigand"Ce se intampla!"dar parca nu mai erau urechile mele cele care auzeau asemenea unui mesager.Corpul meu s-a indreptat catre Logan si s-a inclinat lui.

XIV Shadows of white...

     
  Priveam peretele...cum...nu facea nimic...si totusi,parea asa de interesant incat nu m-am miscat pentru 3 ore.Auzeam televizorul aprins de la parter,era dat pe stiri si orgoliul imi era gadilat de o stire morbida,rece si trista.Trista pentru victima mea de seara trecuta.Am inceput sa rad isteric...nu stiam cum sa ma opresc,cum sa imi reprim aceste iesiri complet involuntare si teribile.Ma simteam inchisa intr-un corp ce nu numai ca nu era al meu....nu fusese proprietatea mea niciodata.Am realizat ca nu sunteam cu totul in sguranta in aceste cutii sculptate cu toata forta pe care o detinem,ca undeva exista cineva care ne poate viola aceasta intimitate sacra oricand.Nu o face imediat deoarece ca oricare alta fiara iubeste vanatoarea,privitul prazii,singura modalitate de a vedea ceva normal,viu,pur.
        Chiar daca e greu de crezut,criminalii nu sunt asemeni fiarelor...nu sunt vanatori,nu au un scop,nu urmaresc victima dorind sa stie cat mai putine despre ea...Conditia lor psihologica,frustrarea,abuzurile repetate ii face sa creada ca cine plateste important este sa se razbune.Un sentiment ce il avem cu totii in noi dar unii il inhibam mai mult decat altii.Criminalii sunt persoane slabe care s-au lasat doborati de placeri dureroase...Ca si mine s-au complacut intr-o lunga depresie,s-au inchis intr-o camera intunecata,o splendida izolare ce nu e altceva decat protejarea propriului ego.
        Vedeam prin ochii mei negri la fel cum privesti printr-o oglinda...undeva legatura dintre corpul meu si creier era oprita,ceva preluase controlul.
        Priveam in oglinda patata de timp din camera si ochii imi erau mai infioratori decat in oricare alta zi,zambetul malefic si patjocoritor.Acel ceva ce luase fraiele acestui corp mic si alb,ma ironiza, ma speria...Dupa furtuna de seara trecuta care distrusese case si inundase unele locuri joase acum soarele dogorea insuportabil...O zi numai buna pentru cineva ca mine sa stea inauntru.Am intrat in casa cu apa rece in care trosneau cuburi cristaline de gheata si mi-am lasat corpul sa se scufunde in apa.Miscarile imi erau inca mecanizate asemeni unui robot ruginit.
        Radioul s-a pornit singur si am deschis ochii automat sub o ceata groasa formata de condensul format in baie.Era ciudat dar ma simteam bine,pe ritmurile celor de la Black Sabath si ma indreptan spre o silueta greu de definit.Era categoric un barbat dar nu ii puteam vedea fata ori oricare parte acoperita de piele.Era imbracat intr-un costum negru si purta bocanci plini de noroi uscat negii si butucanosi.M-a indrumat spre usa si am iesit asa doar in prosop cu o bucata de lemn rupt dintr-un scaun spre camera de zi.Rogue statea tolanita pe canapeaua neagra cu parul alunecand-ui in bucle rosii in jos spre podea.Omul in negru s-a asezat langa ea insa nu parea sa il observe...Ma indreptam spre canapea din ce in ce mai amenintatoare si ma intrebam de ce nu ma aude,apoi am privit podeaua pe care nu calcam ci practic levitam deasupra ei iar picaturile de apa se transformau in fulgi usori cristalini de zapada inainte sa cada.
        Barbatul ii atingea fata si pentru o fractiune de secunda i-am putut vedea ochii rosii amenintatori si stiam ce intentii avea.M-am napustit cu singura arma pe care o aveam in dotare,iar cand am deschis ochii Rogue era mica asemeni unei papusi de ceara straunsa de blestemata de bucata de lemn,fara viata.
       Uram egoismul care ma cuprinsese si nu ma puteam gandi ca odata cu ea voi murii si eu ca imi ucisesem creatorul.Simteam cum ma sufoc,vedeam mainile cum mi se pietrifica apoi am simtit cum sunt apucata de brate de doua maini subtirii cu degete lungi si aparent fagile ma strangeau cu o forta neinchipuita.
        Eram in cada ma uitam la fetita cu par rosu si ochii verzi dar nu simteam decat amenintare.Corpul era intr-o pozitie ofensiva ...
        "Ce s-a intamplat?Vampirii nu se inneaca!Ce incercai sa faci?"A inceput ea sa palavrageasca.
         Ma chinuiam sa ii spun sa fuga cat poate de tare de aici si sa nu se uite in spate.Dar ceva ma oprea si eram gata sa sar la gatul ei...Daca i-asi fii spus sa fuga ar fii stat necontenit pe urmle mele.
       "Iesi din baia mea si sa nu mai intrii aici!"Am urlat eu.Ea s-a incruntat la mine mai intai urmita apoi jignita ca intr0un final furia sa se transorme in resemnare ingnoranta specifica ei.
        M-am ridicat din cada si m-am dus la fereastra doar pentru a trage draperiile groase de plus,apoi m-am dus spre patul mare.Am deschis una dintre cartile lui Chuck care nu imi mai trezea nici un sentiment acum ,si in cateva sferturi de ora am adormit.Spre dimineata setea m-a doborat in momentul in care ferestrele mele s-au deschis brutal si frigul de afara mi-a gadilat fiecare simt.Am fost uimita sa vad stratul gros de zapada asezat pe tot intinsul orasului.Vantul a adus la mine o bucata de material cu marginile arse si niste picturi.Cand am reusit sa ma concentrez cat de cat mi-am dat seama ca era harta care ar fi trebuit sa arda odata cu restul liceului din care apropo nu mai ramasese nimic.Focum fusese oprit dupa 12 ore cand oricum nu mai avea ce sa arda ramanand doar scheletul metalic al cladirii oarecum indispensabile oraselului,deoarece urmatorul liceu era la kilometrii distanta.
        Am ascuns harta la loc sigur si am sarit pe fereastra.In cateva secunde am ajuns pe autostrada,si fiind imbracata doar intr-o rochita alba transparenta puteam trece drept o fantoma tipica.
        Am asteptat aproximativ 10 minute pana cand am vazut in zare farurile unui autocar care aducea turisti sa vada imprejurarile...Misterul era de ce veneau oamenii aici.Dupa seara asta aveam sa le dau un motiv.
       Cand soferul barbos si privire blanda m-a vadut a oprit autocarul si m-a urcat inauntru.Eram genetic foarte rece si asta nu a facut totul si mai credibil.Singurul lucru pe care a trecuit sa il joc a fost tremuratul deoarece aceasta temperatura imi era destul de placuta dupa arsita de ziua trecuta.
       "Saraca copila puteai sa mori!"A spus el grijuliu in timp ce mai tragea un ochi la frumul alb.Stateam acoperita cu o parura pufoasa si totusi tocita de uzurile anterioare,ticluiam un plan prin care sa nu atrag atentia asupra autocarului si am asteptat sa ajunga pe strada ce duce spre camp,apoi am inceput sa rup printre strigate de ajutor si rugaminti de crutare capul fiecarui om,infructandu-ma din sucul atat de dulce si aromat.Am inceput cu sofetul pentru a nu debloca usile.Am oprit apoi autocarul si am stins farurile.Stangele improscase geamurile colorandu-le ,si uneori cate o mana intindea masa lichida de pe acestea.Nu mai eram atenta ca inainte sa las o urma cat mai mica cat mai curata.Se intampla ca pur si simplu ca rup gatul cu totul uneori sa tun asemeni capului unei papusi capatana de parul murdar de sange.
        Am condus autocarul catre cel mai apropiat pom nu pentru am simula un accident dar pentru a face toul sa para mai dramatic.Lasasem in urma o dara de sange scurs pe sub usi manjind zapada.Eram plina de sange si am renuntat la bucata de material si curatandu-ma intr-un morman de zapada apoi am fugit acasa.M-am urcat in pat zambind,simtindu-ma impacata in astermuturile delicate cu trupul revigorat si parul la lungimea initiala,acoperindu-mi discret sanii atingandu-mi iar abdomenul.Cearcanele de care nu scapam nici cum acum se retrageau si ma simteam mai vie decat atunci cand eram vie.

XIII Ale

       Toate trei ne intelegeam destul de bine ...Ii multumeam lui Dumnezeu "ei bine e doar o expresie" pentru faptul ca profesoara de istorie era in ultima faza a sarcinii si eu o suplineam.Deci nu stateam prea mult timp acasa.Christal si Rogue pareau sa petreaca timp de calitate impreuna si ma simteam oarecum data la o parte.Eu si Rogue ne perfectionasem in a ne ura.Ea nu ma omora din cauza unui singur motiv.Vampirii nu isi puteau ucide progeniturile si nici noi(progeniturile)maestrii(din nefericire pentru mine Rogue).Inca nu imi aminteam multe din cele petrecute inainte de asta.Dar petrecusem mult prea mult timp in trecut si uitasem de bucata de panza pictata ce imi facea pielea sa se zbarleasca usor.
        Copiii de liceu se aseamana mult cu noi...gata oricand sa-si arunce veninul asupra oricui,nimic nu e niciodata suficient insa totul este mult prea mult.Sunt confuzi,vor sa creada in ei pana in momentul in care se impiedica de un mic obstacol si renunta subit...Vor sa iubeasca si o fac,pana cand apare ceva ce isi doresc mai mult...Defapt sunt niste copii care nu au crescut,dar si-au schimbat standardele,baiatul cel sexy este noua jucarie stralucitoare a papusii Barbie,genul de fata care are mereu un complex ascuns fata de corpul ei.Ascuns,ascuns sub tone de machiaj...genul de fata care viseaza la o viata lipsita de griji,alaturi de un barbat care s o insele si apoi sa ii faca scumpe cadouri in semn de tratatie.Pe care ea le accepta caci oricum nunta nu a fost in scopul iubirii.Aceste Barbie sunt de obicei cele mai predispuse la abuzuri si crime cu sange rece.Mai exista si acele fete care nu au incetat sa creada niciodata in basme in "binele castiga"si alte fictiuni pompoase despre pantofi de clestar si saruturi magice.Prazile usoare pentru Barbie in acest ecosistem al liceelor.Mai sunt si tocilarii dar de ei nu pasa nimanui.
        Eram in pauza de masa si cum nu mancam niciodata m-am dus in birou.Stateam la masa de lemn si am intins panza murdara de mucegai.Era o harta veche a orasului si toate semnele serpuite se intersectau chear la cativa km de casa noasta.Nu stiam ce puteam gasi.Dar stiam pe cine puteam intreba.Ma grabeam sa plec dar una din cartile din biblioteca a sarit subit si s-a izbit de perete.M-am dus la raftul de unde sarise si totul parea in regula.Devenisem paranoica ma uitam in jur...M-am indreptat usor carte cartea cu pricina.Respiratia mi se oprise si muschii se incordasera gata sa functioneze la 100%  corpul se contorsionase intr-un mod ciudat,demonic si toate simturile imi spuneau sa ies cat mai repede din camera aia.Cu toate astea ma indreptam spre cartea care avea coperte negre si cotorul placat cu aur.Parea ceva special dar nu intr-un mod prea placut.Cum cutremur scurt a trantit jos oglinda de pe peretele zgariat si unul dintre chioburi a ajuns in dreptul meu si mi-am putut vedea chipul.Ochii mei erau infioratori ca si cum pupila se dilatase atat de mult incat acoperirise intreg globul ocular,sprancenele incordate in mod involuntar.
       Cand am dat sa ating cartea aceasta s-a deschis si paginile s-au fluturat fara vre un ajutor extern pana a ajuns la mijloc.Era un scris ciudat cuvintele erau scrise invers si unele chiar daca le traduceam nu aveau vre un sens ori erau in limbi straine slab utilizate.
       Mecanic am recunoscut aceste semne...eram vizitata de un demon,precum fetita pe care o gasisem in padure.Trebuia sa scap de aceasta carete dar nu puteam iesii din camera functionand la capacitate maxima,trebuia sa fac cumva sa ma calmez.Ma-am dus l-a birou si am incropit din lemnul scaunuilui o cruce care la urma am stropit-o cu apa sfintita...Avea sa ne afecteze pe amandoi dar imi asumam acest risc.
      Tineam in mana crucifixul ce imi ardea palmele si mirosul aghiasmei imi facea narile si urechile sa sangereze.
      Cu cat ma apropiam de carte cu atat drumul era tot mai abrupt si lucruri zburau in jurul meu.Auzeam un ras barbatesc si isteric,iar atunci cand am atins cartea bucata de lemn sfintit aceasta a luat foc...foc care s-a extins rapid si lumea a inceput sa tipe si sa fuga dezorganizat pe scari.In flacari se puteau vedea chipuri distorsionate malefice care ma priveau.
      Apoi a inceput o furtuna ingrozitoare si ochigenul ce a intrat prin fereastra care s-a spart din cauza presiunii din camera a facut ca torul sa explodeze.Vedeam oameni asemeni mie,rai care se uitau la mine cu o satisfactie meschina,sadica si simteam cum se creaza o atmosfera stanjenitoare,asa simtindu-ma victima.Aveamun nod in gat,care apoi a migrat gatre stomac,si simteam apropierea unei implozii.Aveam sa clachez,simteam apropierea momentului in care ieseam din camera asta si uchideam sute de elevi care alergau pentru a-si salva iata.Nimeni nu avea sa bage de seama prin corpul carbonizat al micutei Suzan Clark,una din cele mai destepte fete din liceu,ca a fost muscata de un animal.Abia de o vor recunoaste dupa dantura perfecta stralucitoare.Toti vor crede ca elevii au murit intr-un tragic incendiu.Insa asta daca puteam sa imi controlez frenezia si sa nu sar afara in vazul lumii la gatul unui pompier si totul sa fie distrus.Ciudat,mereu am crezut ca Rogue va fii cea care ne va demasca si va distrug totul...insa asta era o dovada ca eu sunt cea care distruge totul cu nesimtire inocenta.Auzeam o multime ce parea inghesuita toata in camera micuta,scandand un nume Ala...
       M-a roteam sa vad sursa acestei galagii insuportabile insa pareau ascunsi in capul meu.Vedeam doar acele siluete fumurii cu ochii rosii infricosatori.
       "Cine-i Ala!Am intrebat cine dracu e ALA!"Am urlat inspaimantata si totusi amenintator ca si cum acest sau aceasta ala imi incalca teritoriul si trebuia sa o alung.
       Corpul s-a incordat inca si mai mult pentru o secunda apoi am simtit cum sunt atinsa si trasa in toate partile camerei prin flacarile care erau foarte usor de ignorat in aceste momente.Auzeam nenumarate soapte care vorbeau o limba neinteleasa de mine ceea ce ma frustra si mai tare.Am simtit cum pierd controlul propriului corp,cum pierd teren in fara acestei creaturi fara corp.Stim ca e ceva mai demonic decat am fost eu vreodata,decat cel mai insetat,avid si masochist vampir din lumea asta.
        Incercam sa lupt dar fiecare celula a corpului meu ma indemna sa ma inclin in fata acestei puter asemeni lupului Beta in fata masculului Alfa.Instinctele mele imi spuneau ca nu am nici o sansa de scapare insa trebuia sa fac ceva sa salvez situatia deoarece nu eram pregatita sa ma duc acolo jos...cel putin nu deocamdata.Simteam cum firele mele de culoarea alunii sunt smulse cu ferocitate de bestia gazoasa.Alti doi,defapt doua femei ma trageau de maini si imi pictau niste insemne ciudate pe mainile albe si subtiri.Vopseaua sangerie ma ardea si am inceput sa lacrimez cu lacrimi in ton cu avenim,etul sacrilegic.Nu puteam sa vat ce picteaza dar simteam cum imi arde tot corpul.Cel ce ma apucase de par si ma tara in lini curbe de-a lungul si de-a latul incaperii din care nu mai ramasese nimic,in linii curbe,m-a apucat de barbie si mi-a dat capul pe spate astfel incat pentru o clipa i-am putut vedea chipul hidos ai ochii infioratori ce imi faceau corpul sa inghete.Involuntar mi-am relaxat tot corpul si am lasat privirea in pamant.Cladirea fusese evacuata,nu se mai auszea decat trosnitul lemneleor si zgomotul cladirii gata sa se prabuseasca.Nu mai ramasese nimic din camera...vedeam flacarile care se urcau parca pan la cer.Insa flacarile s-au dat la o parte cand am pasit in ele si usa s-a deschis singura insa nimic nu ma mai inspaimanta.I-am auzit vocea lui Rogue si m-am asezat pe scarile inflacarate si sinistre.Stateam asa gata sa iau foc insa nu imi pasa.Parca eram intr-un corp strain...Ma simteam goala pe interior dar am pus asta pe seama experientei anterioare.Cel putin vocile din capul meu tacusera.
       "Anide,ce faci aclo?Haide,trebuie sa iesi!"Rogue statea in capatul scarilor si ma indemna sa cobor.Orice miscare gresita a fetei cu parul in ton cu flacarile ce nu mai conteneau sa se inmulteasca,putea sa darame toate scarile si sa strice rezistenta si asa subreda a cladirii.M-am ridicat ignorand parca situatia si agitatia surorii mele calcant fiecare treapta pe rand,eleganta parca coboram scarile unui cotilion care inca se mai tinea in partile acestea sudice.Ma uitam la ea si nu simteam nici acea admiratie pe care o are un vampir fata de creatorul lui.Nimic nu mai insemna nimic...aceasta experienta ma golise de orice emotie care alta data ma facea sa reactionez stanjenitor fata de altii sau fata de mine.Cand am terminat ultima treapta m-am uitat fad la Rogue care era disperata muscndu-si buzele si incruntand din sprancene asemeni unui copil ce se chinui sa nu planga dupa mama in ultima zi de scoala.
       M-am intors fara sa ii spun un cuvant si ma uitam parca din exterior la aceasta scena fara a-mi putea misca buzele,fara a-i putea multumi pentru ca a venit aici si a intrat in cladirea plina de lemn care cadea riscand sa arda de vie.
       Am iesit evitand sa dau ochii cu lumea si m-am indreptat spre casa lasand-o pe Rogue in spate dar nu imi pasa.Nici nu imi puteam aminti ce cautam acolo sau ce se intamplase.Un miros divin m-a oprit asemeni unei caprioare care trece prin fata masinii si esti obligat sa pui frana.Si totusi se intampla sa omori caprioara cu ochi rugatori si inlacrimati.In aceasta situatie era o tanara cu parul blond si lung,cu ochii albastri insa nu cred ca o mai vazusem prin partile astea.M-am oprit in spatele ei si am urmarit-o asemeni unui leu cand isi pandeste gazela...Avea aproximativ 16 ani si plangea.In mod normal mi-asifi continuat drumul crutand viata caprioarei insa acum m-am napustit ca o fiara sadica asupra ei sectionandu-i pielea si aorta dintr-o singura miscare a coltilor mei ascutiti.Sangele improscat al fetei deja moarte ma facea sa ma simt puternica si vie.Dar imi lipsea vina ce ma cuprindea cand ucideam...Mai ales pe cineva la inceput de drum,practic un copil ce avea toata viata inainte.Nu ma simteam rau...ma simteam revigorata,ma simteam BINE!

XII La limita dintre stiinta si visare

           
           Am deschis nesigura ploapele grele....nu imi aminteam nimic din seara ce tocmai trecuse.Asta se intampla cand se combina veninul valirilor cu sangele varcolacilor.Noi ne pierdem cunostinta si ei revin la forma mai putin monstruoasa.Simteam mirosul parfumului lui Christal care statea la bancul ei de lucru din capatul camerei pisand intr-un mojar vechi niste ierburi parfumate.Rogue statea in pragul usii de lemn si privea protector dar inca amenintator.Parul rosu era perfect aranjat si stralucitor.Ochii verzi priveau cu compasiune fortata trupul fetitei de ceara ce statea pe patul mic si incomod.Simteam cum arcurile in dorinta de a scapa de povara ce le turtea mizerabil strapungeau pielea taretrecand prin sternuturi si rochia alba de matase in care eram imbrcata.
            "Puteai sa mori!Ti-am spus sa stai departe!"A spus sora mea apoi a parasit incaperea cu mainile in san parca legate.Parca ar fi vrut sa ma ajute si nu putea.M-am ridicat pe coate si am incercat sa imi sustin cauza chiar daca ea nu mai era de fata.
            "In caz ca nu observi ne-am salvat pe toate 3!Puteam folosi un multumesc!"De cand dragul Chuck nu mai era eu si Rogue pur si simplu nu ne mai puteam intelege.Toata ziua era o noua sansa de a ne contrazice de a ne impunge si certa.Poate asa se comporta surorile adevarate,sau poate ca noi chiar a trebui sa ne vedem fiecare de drumul ei.Eu sunt mai calculata mai sigura.Ma pasioneaza stiinta,certitudinea nu indraznesc sa risc.Am riscat o singura data si uite ce am devenit.
            Rogue a trait mereu in lumea asta a povestilor cu magie printese si balauri.Ea nu inceteaza sa viseze sa creada in schimbari in pacea lumii si cu toate astea judeca,taie in carne vie si uraste.Cred ca asta se intampla cand printesa isi pierde regatul si slujitorii.Se adapteaza incepand sa se apere.Devenind oarecum paranoica,protectoare si singuratica.Viata mea inainte de Chuck era frumoasa dar totusi la limita sigurantei,fiecare moment bine calculat viitorul asigurat de tatal meu si planurile lui de a ma marita.Mereu am stiut ce se va intampla cu mine a doua zi...fie ca ma duceam in parc sau ca urma sa imi fac controlul medical lunar.Stiam si ca am sa ii fac un nepot tatalui meu care urma sa ia locul in afaceri.Dar niciodata nu am incercat sa visez inafara acestor limite impuse de societate si de familie.Urmam sa fiu o sotie fidela,un adevarat model de femeie perfecta sau ceea ce se credea ca trebuie sa fie femeia perfecta.Un incubator mobil care e mereu deacord cu deciziile sotului care ii scrie dinainte replicile necesare.Doar o actrita in proria viata in care regizorul este societatea.Urma sa ma sculptez dupa acest principiu insa salvarea mea a venit in acel tren acolo mi-am pemis pentru prima oasa sa gandesc inafara cutiei.Am invatat ca nu traiesc in lumea care o credeam ci inaceea pe care o visam.Poate ca nu am intalnit prea multe zane si nici printi curajosi dar exista si aici cat si in lumea oamenilor raul si binele.Poate ca in ultima verme a excelat in rautati si m-am complacut in depresie dar ce ar fii lumea fara rau.Nu a stii sa mai apreciem lucrurila bune care ne ajuta sa e ridicam atunci cand suntem lipiti de o podea veche si plina de aschii care ne strapunge pielea.
            Brusc,mintea mi-a fugin undeva in trecut la baiatul cu chip de barbat.Stephan nu fusese nicicand mai frumos si nu stam de ce ma gandeam acum la el si mai ales in acest fel cand trebuia sa il urasc sincer.
___________________________________________________________________________________
            Micuta Amelie se simtea din ce in ce mai bine.Stateam la motel de cateva zile.Doar noi si inca o familie blocati de muntii de zapada care incepusera razboiul alb la cateva ore dupa ce ne adapostiseram aici.Stephan si Amelie se intelegeau uimitor de bine mai bine decat eu si Amelie.Asta pentru ca intr-o seara ma vazuse cun scurgeam viata din doamna Smith.Stersesem aceasta amintire din capul micutei dar sentimentul de spaima ramasese infipt adanc.In timp ce ei se lucau pe canapeaua din plus verde eu stateam la masa facand schite...ramasese singura mea ocupatie pe timpul refugiului nostru aici.Cealalta familie,un barbat la vreo 40 de ani si mai tanara sa sotie de 25 impreuna de cei trei copii ajunsesera aici cu vreo saptamana inaintea noastra si asteptau telegrama de la o ruda in care sa ii anunte drumul corect catre noul oras.Razboiul distrusese multe si autoritatile americane reusisera sa reconstruiasca in intregime o parte a Americii numind-o noul oras...Insa tinand cont de dimensiunile reduse locatia era un mister,cei bogati fiind prioritatea cei saraci incercand sa se comporte ca si cum totul ar fii in ordine.Doamna si domnul Smith erau din ce in ce mai slabiti si nu mai puteam profitadupa urma lor asa ca mi-am indreptat atentia catre familia Williams.Prima fiind femeia care era de o frumusete aspra.Arata de 35 chiar daca avea cu 10 mai putin insa privirea era inocenta ca a unei fetite de 15.Era blonda cu parul mereu aranjat strans la spate cu tenul impecabil insa imbatranit de griji si timp cu hainele mereu calcate si curate chiar daca aici nu o vedea nimeni.Era etalonul femeii perfecte tipul de femeie care ar fii trebuit sa ajung si eu daca nu ma urcam in acel tren in acel compartiment.Priveam in ochii mari si albastrii si puteam vedea ca nu era ceea ce isi dorise de la viata.Mereu faceam acest joc cand vedeam cate o persoana.Ce ar fii vrut sa devina?Cum a ajuns asa?Ce ar fii trebuit sa se intample?Nu puteam sa nu ma intreb ce s-a intamplat cu femeia cu privire adolescentina?Mai mult ca sigur a vrut sa devina artista,pictorita,stiam asta dupa vopseaua care se ascundea sum unghiile totusi curate.Sotul ei nu dorea sa o lase sa piarda timpul cu prostii si ii interzisese.Trebuia sa vada de educatia celor doua fete si baiatului de numai un an.Insa se refugia in jocuri de culori alaturi de cei trei micuti realizand opere uimitoare.Ma uitam in privirea ei si vedeam viitorul meu planificat de tata...stand la cheremul unui nesimtit doar pentru a-i face copii si a avea grija de ei.Ma facea bucuroasa ca am devenit ceea ce devenisem.
             De fiecare data cand eu si Victoria plecam din camera de zii micuta Amerie cu ochii negrii se agita si se speria.Era diferita de ceilalti 3 copii...Nu ii placeau jocurile si ii speria constant,nu stiam niciodata ce e in mintea acestei copile.
            "Micuta voastra are niste probleme de adaptare!"A constatat Victoria privind-o prin fereastra murdara ce ducea catre living.
            "A noastra?!"Am reactionat eu.Cum putea cineva care avea toti neuronii la locul lor sa creada ca eu Stephan am putea avea un copil?Insa poate ca aceasta aparenta ne-ar putea da mai multa crdeibilitate,am gandit eu.
            "E doar excesiv de timida.Chiar de asta vrem sa ajungem in oras pentru a merge la un psiholog.Amelie ne este foarte draga.Are numele mamei lui Stephan!"Nu aveam nici cea mai mica idee despre cum se numea mama lui.Dar am continuat sa umflu minciuna.
            "Este frumos sa vad cum doi tineri se preocupa de copilul lor.Dar nu am vazut verighetele uite pe ale noastre scrie impreuna mereu!"Mi-a intins ea micutul cerculet din aur cu exact cat trebuie mai mica decat a sotului.Trebuia sa gasesc repede o minciuna plauzibila.
           "Am fost nevoiti sa findem totul pentru tratamentul fetei."Femeia s-a uitat la mine cu compasiune materna si apoi a intrat in camera.
           E u m-am asezat pe canapeaua pe care statea "familia mea"si l-am imbratisat pe Stephan pentru a pastra aparentele am gandit eu atunci insa in momentul cand el mi-a raspuns la imbratisare am simtit cum corpul meu leviteaza lin deasupra a tot.Simteam cum ii vad pe tosi din afara.
           Amerie cu pielea alba si parul negru asemeni unui personaj depsre care fiecare copil aude la un moment dat a venit si m-a tras din imbratisarea lui sarind in bratele lui si pupandul pe obraji.Undeva intre plimbarea din padure si zilele petrecute aici fetita crease o pasiune infantila pentru el.Copila asta incepea sa ma enerveze din ce in ce mai mult.
            Noaptea Stephan o punea in patul ei si dupa ce aceasta adormea venea in camera noastra unde dormea pe podea.Pe timpul noptii Amelie venea si ma impingea din pat tragandu-l in pat cu ea.
            "Ok care este problema ta?"Am intebat eu in timp ce o imbracam intr-o rochita facuta de doamna Smith.Stateam in genunchi incheind fiecare nasture al panzei albaste.Ea se uita la mine fara nici o expresie.
            In urmatoarea clipa tipa isteric si ma tragea de par ramanand cu cateva smocuri consistente intre pumnii micuti si albi.Ceva ca o forta invizibila m-a aruncar in partea cealalta a camerei.Copila tipa in continuare si am putut distinge o voce distorsionata spunand "Mills acerbus"...Am crezut ca mi-am pierdut mintile dar in momentul in care Stephan a intrat in camera copila era zgariata si plangea fals.
            "Parca aveai un cod care spunea fara copii!"S-a uitat el la mine plin de dipret si a iesit cu copilul din camera.Orice ar fii acea creatura nu era un copil inocent care avea nevoie de ajutor nici in momentul in acre am gasit-o.Am stat acolo pe podea tot restul zilei incercand sa imi dau seama cea a spus.

XI Lumina lunii

     

         Situatia devenise dea dreptul penibila....Toate trei pretindeam a fii o familie cand era evident ca fiecare isi dorea sa fie in alta parte.Rogue si-ar fii petrecut sarbatorile cu Logan daca in urma cu o luna in urma unor contradictii nu ar fii incercat sa se omoare.Logan plecase la niste rude din India cu promisiunea ca se va intoarce sa o distruga.Chiar daca era prea mandra sa recunoasca stiam ca ii pare rau.Am stat asa si nu mi-am dat seama sa ma holbam la ea pana ce s-a rudicat cu o privire intepatoare si a plecat.M-am intors spre Christal,care avea acea privire paranoica,tresarea cu trupul mic si alb la orice zgomot de afara.Venise in Boton Rogue sa se ascunda de un vampir italian care voia sa ii foloseasca puterile in propriile scopuri meschine.Christal mostenise puterile de la bunica ei despre care se stia doar ca murise intr-un sanatoriu din cauza unui atac de cord.Chris sustinea insa ca s-ar fii sinucis transferand punerile la copilul nenascut al mamei ei adica ea.La exact 3 zile dupa incident mama ei Florance se afla in camera de garda a unui spital public cu dureri ingrozitoare.3 zile atata spune ea ca dureaza transferul puterilor unei vrajitoare.Ora 3,ora demonilor...3 zile pana schimbarea in vampir sa se definitizeze...Numarul 3 pare a avea mai multa legatura cu magia neagra decat cu basmele.Asta se intamplase acum 50 de ani insa Christal parea mai frumoasa ca niciodata cu privirea ei de pisica.Nu avusese urmasi asa ca a ramas tanara precum Chuck...dragul Chuck!
          M-am ridicat de la masa si m-am asezat pe canapea unde am si petrecut intreaga noapte privind emisiuni cu blondele siliconate cu pretentii de regine si calitati de matroane.Uram acest gen de femei fara principii gata oricand sa isi vanda sufletul pentru 3 minute de faima inchipuita de revstele de scandal.Ca si cum cuiva i-ar pasa de ele.
           Parul imi ajungea la baza gatului.Incetasem sa mai protejez aceasta rasa umana care se injunghie pe la spate.Aratam exact acelasi respect pentru viata lor cum aratau si ei.Si spre deosebie de Rogue ucideam fara sa ii cunosc...nu imi pasa.Ea avea acest ritual ciudat si periculos.Ea il numaea intalniri eu il numeam vanatoare.Ca un pui de tigru care inca tanjind dupa laptele mamei se joca cu capul gazelei intre labutele insangerate.Privind ochii sticlosi odata rugatori.
        Obisnuia sa iasa cu ei la intalniri apoi sa le dea sperante sa ii cheme acasa.A incercat sa imi prezinte cativa dar am refuzat.Insa in momentul in care se plictisea de jocurile lor...si asta se intampla repede...in omora privindu-le viata cum paraseste privirea si devine sticloasa ca o marioneta de ceara.Nu stiam nici acum ce facea cu trupurile lor,insa presupuneam ca le arde...cum faceam eu...Insa de cateva ori am vazut la stiri trupuri lipsite de sange ale unor barbati pe care credeam ca ii cunosteam.Insa refuzam sa cred ca lasa asa cadavrele la intamplare.
        Christal nu cred ca deschisese vreodata o conserva fara sa foloseasca magia.Nu cred ca stia cum sa traiasca fara ea...asa se nascuse si asa avea sa sfarseasca...pe mine ma ajuta la muncile din casa si imi convenea...totul se curata nu ca prin magie ci chiar prin aceasta.
        De afara am auzit mai multe voci apoi un marait puternic ce sigur nu venea de la un caine.Rogue a venit din senin la usa si a ezitat sa deschida.s-a uitat mai intai pe geamul de langa dand cu grija draperia.Geamul era aburit aproape in intregime de respiratia varcolacului parca pregatit sa o manance.Figura lui se imbina perfect cu luna ce ne lumina orasul in seara asta si miliardelor de stele.Rogue a facut un gest scurt si nesigur lipindu-si spatele de usa si alunecand usor pe aceasta in timp ce lupul lovea cu putere in usa neagra de lemn.
        "Ce s-a intampalt?"Am inceput eu sa urlu fara sa-mi dau seama ca in spatele meu cineva e pe cale sa faca un atac de panica.
         "Nemernicul asta chiar a venit sa ma omoare!"A tipat ea mai mult furioasa decat speriata."Ia-o pe Christal si duceti-va la subsol in biblioteca!Acum....hai du-te!"
         Nu stiam daca sa stau aici si sa o ajut sau sa o iau pe micuta.Dar m-am uitat la micuta cu ochi pe pisoi speriat si am luat-o de umeri incercand sa ii dau incredere apoi am coborat treptele umede in mirosul de mucegai al holului iar in biblioteca imi aduceam aminte ca era plin de crti imprastiate.Am incercat sa aprind pecul insa nu parea sa fie de folos,palpaind macabru permitandu-ne sa vedem franturi din incapere.In urmatoarea secunda vrajitoarea a pocnit din degete si auzeam cum cartile se dau din calea noastra si am vazut ochii ei de un verde fosforescent luminand intreaga camera.Vedeam cum cartile sunt lipite de pereti si tavan intr-un mod imposibil.Gemuletul de aici era o gautica dreptinghiulata si murdarainsa ducea chiar in curtea din fara permitandu-ne sa vedem intreaga scena.Rogue iesise si cei doi se luptau la o viteza ce nu permitea vre unui muritor sa vada ce se intampla insa noi vedeam.
         Rogue era intr-o forma destul de buna insa creatura era gigantica ceea ce facea aproape imposibila atingerea ei...Rogue ii sarise in spate incercand sa il imobilizeze obligandu-l sa ia froma umana.Dar varcolacul venise aici cu un motiv bine conturat si acela de a o ucide asa ca a aruncat-o pe tufa de trandafiri apoi se tara amenintator catre ea.Simteam cum inima mi se face mica de emotie iar in urmatorul moment Christal a aruncat ceea ce semana cu un fascicul de lumina care l-a facut pe varcolac sa scoata un zgomot de durere si geamul nostru s-a spartaruncand dubios de multe cioburi pentru marimea lui.Unele cioburi imi strapunsesera ochii.Nu pteam sa vad nimic.Corpul meu insa le-a eliminat destul de repede ceea ce m-a facut sa multumesc Domnului ca am terminat cu prostia cu animalele.Acum varcolacul schiopata asa ca Rogue a sarit pe el si a incercat sa il muste insa acesta a aruncat-o iar in peretele din fata al casei trantindu-l la pamant.Rogue era acum inconstienta si varcolacul se apropia amenintator catre ea.
          "Ce ai facut mai devreme ce e?"Am intrebat.
          "Am concentat lumina lunii!"A raspuns timid dar sigur.
          "Poti sa o mai faci odata dar mai mare?"Am intrebat.
          "Cred ca da!"
          "OK atinci la semnalul meu il lovesti cu tot ce ai!"Am spus apoi am sarit si eu in spatele lupului al carui miros mi-a dat o durere de cap ingrozitoare si m-am lasat trantita in molosul in care zacea Rogue prefacandu-ma inconstienta insa inainte am soptit Acum sperand ca m-a auzit numai cine trebuia.
          Asteptam lumina sa il loveasca insa nu se intampla nimic.Se apropia de mine si devenise orecum antreul pentru cina sa.Ma intrebam de ce Christal nu face nimic,trebuia sa ma auda deoarece avea auzul mai fin decat al nostru al vampirilor inca incepeam sa ma intreb daca nu e prea mult pentru ea can,deoadata am vazut cea mai puternica lumina ce a facut varcolacul sa urle de dureri apoi sa scelalaie.Insa lumina ma orbea si nu puteam sa imi dau seama unde se afla bestia.Am decis sa o iau pe chicite si am simtit cum mi-a infipt coltii intr-un material blanos cu un miros neplacut provocandu-mi halucinatii apoi s-a prefacut treptat intr-un baiat.Devenise Logan.L-am vazut cazand in genunchi apoi am vazut cerul,apoi nu am mai putut vedea nimic.Era negru,era liniste isa corpul ma durea si aveam acea senzatie idioata de voma.
__________________________________________________________________________________
           Plecasem cu tanarul Stephan undeva spre nicaieri.Nu il mai iubeam,nu stiam daca l-am iubit vreodata.Simteam ca totul fusese doar o zii de pasiune o ceata a sentimentelor dar stiam ca il uram pe Chuck acum ca stiam de ce era capabil fara a simtii chemarea sangelui.Ma intrebam ce fel de monstru ar devenii daca s-ar transforma.
           Alergam in urma creaturii urat mirositoare pe i-arba umeda a diminetii mai repede decat ochiul uman este capabil sa percepteze.Vantul imi arunca parul pe spate in bucle lejere de parca abia il aranjasem.Stiam ca era datorita sangelui ce imi curgea prin vene improspatandu-mi fiecare celula.
          Picioarele atingeau scurt pamantul doar pentru a lasa in urma o dara de praf gros.In aceste momente mi-asi fii dorit sa ma pot transforma in liliac ca reperul principal al muritorilor atunci cand vorbesc despre vampiri.Stephan arunca toata tarana de pe poteca din padurea care parea interminabila in ochii mei insa incercam sa imi pastrez calmul.Am marit putin viteza pentru a ajunge in dreapta lui.Ii priveam ochii concentrati,umanizati si blana perfecta si cotul care era contorsionat intr-un mod ciudat diferit de lupii normali,parea a avea doua randuri de dinti asemeni rechinilor.Copacii incepeau sa isi piarda frunzele lasand pe poteca un covor de frunze putrezite si moi care ma incetineau.Eram obosita nu stiam cat mai trebuie sa alergam,simteam cum sangele doamnei "dichisite"imi parasea corpul alergam deja de doua zile si nu simteam prezenta nici unui om nici unui animal.Probabil ca mirosul de caine ud imi atragea prea mult atentia.M-am oprit brusc cand am auzit inima alerta a unei copile speriate ascunse in scorbura unui raton.M-am lasat condusa de mireasma sangelui ei si am gasit-o acolo micuta si stabuta cu pielea alba si ochii negrii asemeni unei papusi.Era incremenita si s-a speriat ingrozitor cand lupul urias s-a apropiat de noi.Statea acolo de cateva zile si avea sa apuce zapada daca mai statea mult.Nu avea forta sa mai vorbeasca dar invatasem sa le ascult inimile si l-am trimis pe Stephan mai departe asigurand-ul ca nu o voi rani.Nu aveam sa ucid un copil fara aparare si oricum sangele ei nu ar fii facut decat sa imi deschida pofta la mai mult.am luat-o in brate si am observat ca nu era mai calda decat o papusa de ceara si nici mai gea decat un fulg de zapada.Gu greu si-a pus mainile in juul gatului meu si ii simteam respiratia pe gatul meu rara si intrerupta.Temperatura corpului meu nu avea sa o ajute asa ca mi-am dat bluza jos ramanand intr-un maieu alb oarecum transparent atragand privirea nesimtita a lui Stephan.Am acoperit micuta papusa si am luat-o in brate.Stephan renuntase la forma de lup si mergea langa mine atingand uneori fetita sa vada daca respira.
             "Da-mio mie temperatura corpului meu este mai mare decat a ta."
              "Uitasem ca mai sunt persoane vii aici!"Am spus eu sarcastica.
               Insa fetitei ii era mai bine acolo se incovrigase de gatl lui si bagase bapul in pieptul lui asemenea unui catelus dornic de atentie.
              "Unde suntem?"Am intrebat eu.
              "N-am idee dar trebuie sa iesim undeva!"Raspunsul lui m-a strafulgerat.
              "Vrei sa spui ca nu stii unde mergem?Am alergat cateva sute de km si spui ca nu stii unde mergem?"Am incercat eu sa imi mentin tonul vosi scazut pentru a nu speria puiul de om din bratele lui.
               "Trebuie sa iesim undeva nu te agita.Am auzit o alta haita de lupi undeva spre vest acum doua nopti."A incercat el sa se apere.
               "Si asta e genialul tau plan?Sa ma duci intr-un loc prin de varcolaci care ma urasc?Nu pot sa cred cat te urasc!" Am spus eu ironica si desi stiam ca nu pot avea incredere in baiatul plin de ura tot m-am lasat condusa de el ca o sotie umila si loiala.Urmatoarea mea miscare a fost sa ma catar in el mai inalt stejar asemeni unei feline si am reusit sa vad niste lumini ceea ce ne indica civilizatie chiar la capatul padurii.Era o casuta mica defapt parea afii un motel dupa tipul ferestrelor identice si pozitionarea lor.Insa inafara de asta nimic.Doar copacii si pietrele oe care tindeam sa cred ca le-am mai vazut.
               "E un motel spre est putem cere indicatii acolo si sa o lasam in grija cuiva."Am spus eu aratand spre copila.
               "Orasul e spre nod.Nu avem nevoie de indicatii!"A raspuns el.
               "Nu serios dar de ce nu ne-ai dus acolo de la inceput domnul stie tot?"
               S-a uitat lung la mine si la final m-a urmat catre model.Era pustiu doar vreo 3 camere avand luminile aprinse si in receptie nu astepta nimeni.Peretii eru acoperiti de fotografii cu familii cu fte triste si batranicioase,de portrete realiste de parca cineva i-ar fii luat si i-ar fii bagat in tablou.Ma simteam ca intr-una din povestile de groaza spuse de unchiul Pitt in sera de Halloween zi in care si eu si el ne serbam ziua de nastere.
                Am stat acolo cam 15 minute pana cand un batran uscativ si cu privire rautacioasa a intrat si s-a pus in fata biroului.
                "Vreti o camera?"A intrebat dezinteresat.Chipul ii era acoperit de o mutra a dezgustului ce ma facea sa ma itreb daca a fost asa toata viata.Era ceva in imaginea lui ce ma facea sa ii aflu povestea de viata.
                "Nu,am dori indicatii catre oras."Am spus eu incercand sa par cat de politicoasa cu putinta.
                "Nimeni nu pleaca acum catre oras.Pana maine tot locul va fii inzapezit si orasul e dincolo de munti."A raspuns el uitandu-se pe o hartie galbuie."M-am indreptat catre fereasta si am intrebat.
               "Si cand putem pleca?Fetita asta pe care am gasit-o in padure are nevoie de asistenta medicala."
                S-a indreptat catre Stephan care statea in pozitie defensiva tinand copila in brate.
               "Cel putin o luna nu se va putea iesi...in ceea ce priveste copilul sotia mea este fosta asistenta medicala si va va ajuta.Inainte o sa o pun sa va puna niste mancare calda pareti inghetati."Si inca cum am spus eu in gandul meu constienta ca nu are mancarea de care am eu nevoie.M-am uitat catre cei doi si mi-am dat seama ca si Stephan cat de puternic parea era inca un copil si era om inainte de toate.Eu nu asi fi inghetat in zapada...m-asi fi trezit cand zapada se topea si iarba iesea.Dar el nu era pregatit pentru o cursa pe munti.
                "Cum ne cazam?"Am intrebat eu...
                "Nu va luam nimic!" a spus o voce de batranica care se apropia.Era imaginea perfecta de batranica grasuna si draguta chiar si cu ridurile din jurul ochilor si gurii.
                "Bietii de voi trebuie sa fiti terminati.Si tu dragut-o pune patura asta pe tine o sa te incalzesti."Era o patura verde si moale care sigur m-ar fii incazit daca aeam inca sangele femeii in vene.Corpul meu incepea sa se invineteasca.
                 Batrana ne-a pus la masa unde ne-a dat friptura si peste...pentru un om pareau apetinsante insa dupa cateva inchitituri am inceput sa arunc discret bucatile la Stephan in farfurie care infuleca fara sa se uite.Pe micuta o intinsese pe o canapea in fata semineului si ii dadea o supa dintr-o planta al carui nume nu-l pot pronunta.Ii daduse o rocita pe care o taiase ca sa ii fie buna si mie o rochie care fusese a ficei ei ce murise cu 6 ani in urma de tuberculoza sau Vampirism pe atunci.Stephan arata stupid in hainele domnului Smith.Simteam ca abuzez de bunatatea acestor oameni dar am luat-o pe batranica in camera si am luat sange doar atat cat aveam nevoie si apoi-am dat din veninul meu atat cat ranile ei sa se vindece.Tot ce si-a amintit era ca am aranjat paturiele.

X As cold as ice!

         In calatoria mea fantomatica nu fusesem capabila sa simt prea multe.Insa corpul meu da.Eram mai moarta ca niciodata.Am vrut sa ma ridic,planificand sa ajung jos la frigider pentru a-mi stinge focul ce-mi cuprinsese intregul gat.Corpul imi tremura si ma durea,podeaua parea facuta din lame de cutit ascutite.Picioarele fantomatice si albe se miscau cu greu si schiopatat pana de am cazut.Am ramas asa tintuita la podea...nu puteam sa ma ridic corpul meu aparent cantarea o tona.Credeam ca pana ce va ajunge cineva aici era deja prea tarziu.Mi-am amintit brusc de Stephan...Am incercat sa tip la el dar gatul mi-era mult prea uscat.Am stat asa aproape un sfert de ceas Pana cand am auzit nite pasi apasati pe scari.Am incercat sa tip sa ma auda,credeam ca din greseala va omite sa caute in camera asta dar se pare ca stia exact unde sa vina.Parea ca taraste ceva greu pe dusumeaua zgrumturoasa care imi strapungea pielea vinetie.A deschis usa de lemn vopsit si a aruncat langa mine trupul unei femei care dupa tinuta provocatoare,chiar vulgara pentru acele timpuri...stiam ca nu are familie,cumva stiam.Nu vroiam sa o fac dar fiecare celula din corpul meu ma impingea catre gatul femeii care oricum nu mai avea mult de trait.
          "Nu avem prea mult timp la dispozitie,lipitoare!"A urlat el,apoi a impins trupul langa mine...Era ceva ciudat cu el.Nu mai era acelasi Stephan,acelasi copil dulce si ranit...acelasi copil imbatranit.Asta era?Se terminase prietenia noastra?Asa de usor este sa ajungi la ura in cea mai pura forma.O data ce am stors si ultima picatura de viata din donatoarea mea am simtit o repulsie totala catre baiat.Mirosea a caine ud,maraia in timp ce vorbeam si pur si simplu il uram.Am sarit in cealalta parte ca camerei distrugand noptiera.Se indrepta spre mine si ma dezgusta ingrozitor.L-am impins trantindu-l in exteriorul camerei apoi s-a repezit si mi-a apucat strans incheieturile mainilor.Am ridicat la el ce-a mai rece privire din dotare.
           "Cu am spus si mai devreme.Nu avem timp!"A marait el la mine.
           "Hai sa terminam odata!"Am strigat si eu si am pornit spre usa.Nu aveam timp sa gasesc ceva lejer,stiti,genul de haine VAMPIR LA VANATOARE DE VARCOLACI.Rectific,Vampir si varcolac la vanatoare de varcolaci si vampiri. Am agatat in drum niste haine e la Chuck,o perege de pantaloni la care am strans cureaua pentru a evita situatia penibila dea a ramane dezbracata in mijlocul actiunii si o bluza neagra ce imi lasa umerii dezgoliti.Mi-am strans parul la spate si l-am urmat pe Stephan pe carare.Era cu mult mai rapid decat mine insa am reusit cu multa stradanie sa tin pasul cu el.Era bine sa simt iar vantul pe pilea alba.
           Dupa o alergatura considerabila am ajuns in fata bisericii si simteam cum picioarele mi s-au inmuiat asa ca m-am oprit.
           "Staaaaaai!"Am tipat .
           "Ce s-a intamplat??"A intrebat.
            "Nu pot intra acolo.Nu sunt de nici-un folos!"
             Mi-a intins mana si m-a tras in fata usii.A pasit pragul de partea cealalta si m-a invitat inautru.Din acel moment m-am simtit usurata chiar daca mirosul inca imi dadea dureri de cap.
             Cand am intrat in holul ce ducea catre celula in care era torturata Rogue am auzit bubuituri tipete si zdruncinaturi.Aveam oarecum emotii sa intru acolo dar aveam o viata de salvat si altele de distrus.Cu cat petreceam mai mult timp in prezenta lui Stephan incepeam sa ma simt mai confortabil.Imi aminteam de ceea ce simtisem cu doar cateva ore inainte de ceea ce simteam pentru acest pusti.
            "Ceilalti sunt morti!"
            "Si de ce razi nu-ti erau prieteni?"
             "Acum sunt un Alfa!Este semnalul pe care il asteptam."
             "La ce bun sa fii un alfa daca nu ai haita?"Am susotit in timp ce intram in camera care parea a fii locul unui masacru.Acest Chuck era mai periculos decat oricare dintre noi.Stiam acum adevarul si nu ma asctempam sa fiu fericita dar nici sa doara asa de tare!In secunda in care s-a intors la noi Stephan a sarit in forma lui mai putin umana,dar nici animala...era un lup pe doua picioare cu un corp nedefinit.Era mult mai inspaimanatator asa.Am fugit la locul unde rogue era expusa si am dezlegat-o apoi i-am intins mana donandu-i si ei din ceea ce-mi donase femeia vulgara.
             "Anide,doar nu te-ai inhaitat cu monsrul asta!"
             "Nimeni nu-i perfect...Dar macar el nu e ipocrit.Ai grija viata cui ai mai distrus!"
             Distrasi de discutie nu am vazut cand Rogue a sarit la gatul creatuirii si l-a muscat.A strigat distorsionat la mine....mi-am dat seama ca vroia sa il urmezsi stiam ca aici nu mai puteam sta alaturi de Chuck.M-am uitat la Rogue si asi fii vrut atat de mult sa ma urmeze dar ii era loiala fratelui ei.Il iubea,era familie si privirea ei imi spunea sa plec,ca nu mai am ce cauta aici!
           
________________________________________________________________________________________
             Afara ninsese ca niciodata!Era o nebunie,toti copiii pareau sa alerge prin toate partile.Eu si Rogue impodobeam bradul in camera de zii.Parea oarecum deconectata.Ca un robot setat pe cema.Lua mecanic fiecare glob si il aseza stramb.Era beteala peste tot.Poate de asta nu am observar absenta lu' Logan.
           Am vrut sa o intreb ce s-a intamplat dar m-am temut de ceea ce putam declansa.S-a auzit o bataie in usa.M-am dus si am deschis insa nu era nimeni.Cand m-am intors am dat ce ochii verzi,de privirea de felina a micutei Christal .
            "Inca deschizi unsa fara sa intrebi?"

IX Urmareste-ma!

       Stephan,copilul de 15 ani era noul nostru aliat.Un aliat puternic si un dusman dedicat.Era dispus sa faca pact cu diavolul(noi)pentru a ajunge la ceea ce isi doreste.Statea in coltul opus al camerei lui.Rogue imi ceruse sa nu o distrag de la durere...orice o fii insemnand asta.Deja prelungise plecarea spre oras cu inca o saptamana.Rogue isi pierduse coerenta dar,ma avertizase de faptul ca daca nu imi reiau forma initiala s-ar putea sa raman asa pe veci.Ma ingrozea gandul ca nu il voi mai vedea niciodata pe Chuck.
      "Ce vrei ca sa ma duci in oras?"Am intrebat eu...El s-a apropiat de mine si ma simteam ingrozitor dar nu puteam sa nu observ cat era de frumos....Era saten,ochii pe care ii credeam verzi erau defapt o combinatie de verde si abastru si punctulete mici caprui la baza irisului.Nu vazusem pe nimeni cu niste ochi asa de perfecti.Buzele erau perfecte,pielea neatinsa de soare spre deosebire de ceilalti care aveau pielea maslinie asemenea indienilor.
      "Daca te tin aici suficient voi scapa lumea de o problema!Dar mai am nevoie de tine..Insa am aflat ca il cunosti pe Chuck!Defapt ca sunteti logoditi!"Si-a pus mainile pe picioarele mele si si-a aplecat capul spre mine."Chuck merita sa moara!"
      Am incercat sa imi mentin calmul.De ce sa il vrea mort pe cel mai onest om din lume?
      "Defapt moartea ar fii prea usoara pentru o taratura ca el."A adaugat.
      "Taca-ti odata gura aia!Nu a facut niciodata rau nimanui!"Am rabufnit eu.
      "Pffff.N-a facut niciodata nimic rau!Saracutul de el..."A spus ironic aceste cuvinte invartindu-se prin camera maro depresiva si m-a apucat de brate.
      "In urma cu 10 ani familia padurarului a murit intr-un tragic masacru...Trei copii,o femeie si un barbat.Toti au fost gasiti cu capetele taiate.Singurul supravietuitor a fost unul din copiii victimelor in varsta de 5 ani gasit zacand in balta de sange a familiei.Criminalul...nicioadata gasit!Asa s-a incheiat ancheta care aparent nu a inceput niciodata!Mai ales...m-a lasat sa stiu asta dar cine ma va crede?I-am vazut fata si am visat-o ani de zile.Nu stiam cine e pana acum 2 ani cand l-am vazut in consiliul orasului!"
     "Minti!Chuck nu ar face niciodata asta!"Am urlat eu confuza oprindu-mi lacrimile...el se parea ca nu ma asculta,se vedea ca e din ce in ce mai trist si a inceput sa planga.Si simteam ca spune adevarul.
     "Nu am mai spus nimanui asta pentru ca vreau sa il fac sa sufere pentru ceea ce a facut!"A ingenunchiat in fata mea si-a asezat capul in poala mea si a inceput sa planga isteric.
     Am inceput si eu sa plang fapt ce i-a atras atentia si a luat una din lacrimile mele insangerate de pe obrazul alb apoi a gustat-o.Mia sarutat fruntea si m-a imbratisat.
     "Imi cer scuze...nu trebuia sa te impovarez cu problemele mele!"A spus el,dar aceste cuvinte pareau absente...nu mai intelegeam nimic...nu mai credeam nimic,Chuck era cea mai buna persoana pe care o cunosteam,nicidecum un criminal cu sange rece.Nu mai credeam ca ceva poate fi adevarat.
     "Ce vrei sa fac sa ne ajuti?"Am intrebat eu mai convigatoare ca niciodata.
     Atunci el a inceput sa ma sarute si sa ma mangaie.Nu aveam timp sa fac pe proasta,stiam ce vrea si stiam de ce.Vroia sa il faca sa sufere si folosindu-ma pe mine era cea mai usoara cale.Nu stiu de ce dar ma simteam datoare acestui copil distrus de iubitul meu asa ca nu m-am impotrvit.Dar cred ca cea care avea cu adevarat nevoie de acest lucru eram eu.Si eu imi doream asta,Chuck ma mintise,descoperisem ca nu era acel barbat misterios de care ma indragostisem.
     Sexul nu salvase situatia,dar imbunatatise seara considerabil.Ma simteam usurata,in fond el era sincer si se purta impecabil cu mine.Se putea chiar sa ma indragostesc de acest copil imbatranit de suferinta.
     Cand m-am trezit el statea caolo sprijinindu-si capul in mana si privindu-ma cu ochii lui superbi si cu un zambet de recunostinta pe fata.
    "Buna dimineata soare!"A spus si apoi m-a sarutat.Nu l-am respins chiar l-am imbratisat dorind-ul tot mai mult.
    "Tu de ce nu ma urasti ca toti ceilalti?"L-am intrebat...
    "Cele prin care am trecut m-au invatat ca oamenii sunt la fel de rai.Doar ca voi detineti o putere fizica mai mare.Si faptul ca nu te urasc pe tine nu inseamna ca sunt total deacord cu vampirii."
    S-a ridicat si s-a dus la geam.Apoi s-a apropiat de mine iar si mi-a soptit.
    "Azi plecam in oras."
    "Nu mai vreau sa merg!"Am strigat eu.
    "Trebuie sa mergi sa iti recapeti corpul,in plus am un plan dar pentru asta trebuie sa pastrezi aparentele."A spus el.Nu vroiam sa il vad pe nenorocitul ala mincinos.Il uram din suflet!Adica asi fi facut-o daca asi mai fi avut unul.
   
    "Rogue,plec azi!Ma intorc dupa tine si dupa plecam in Europa cu Stephan!Ok?Dar trebuie sa traiesti."I-am soptit...Corpul ei mic era plin de rani si se puteau vedea toate oasele.La incheieturi avea semne adanci acoperite de sange inchegat si pielea era vinetie.Nu mai rezista mult...Dealtfel nici eu...simteam ca nu mai puteam sa respir in forma asta.
    "V-ati tras-o?"A intrebat ea cu ultimele puteri.Aceasta intrebare m-a injunghiat si am simtit cum mi se taie picioarele...am inceput sa tremur.Singurul lucru pe care l-am putut face a fost de a o imbratisa.
    "Imbratisarile nu au ajutat niciodata pe nimeni!Pleaca inainte sa murim amandoua aici!"
    "Nu am vrut sa o fac!Nu stiu ce a fost in capul meu!"Am mintit eu...Ea m-a privit in ochi si apoi si-a pierdut cunostinta.
 
     "Gata de plecare?"A intrebat el...si nu puteam sa nu observ accentul lui englezesc...
     "Cu siguranta!"Am incercat sa imit accentul dar am esuat admirabil!A chicotit putin si m-a luat de mana.
     Am mers pana intr-un foisor unde s-a dezbracat si mi-a dat ruxacul sau apoi in fata mea se afla un lup gigantic cu blana stralucitoare cu aceesi ochi superbi.Animalul mi-a facut semn sa ma urc in spatele lui.A urmat o cursa nebuna printre copaci si frunze putrezite.In mai putin de doua ore am ajuns in fata casei lui Chuck si auzeam cum bataile inimii lui se accelereaza.
     "Stai aici!"I-am aratat eu hambarul."Lasa-ma inaite sa vorbesc cu el si sa o salvam pe Rogue!Apoi te las sa ii faci ce vrei tu!"
    "Am inteles!"Mi-a spus gigantica creatura apoi in drumul spre hambar a revenit la forma umana si s-a imbracat in blugii lui rupti si vechi.

    Cand am intrat in casa simteam cum ceva ma atrage catre etaj in camera de oaspeti.Era ca o mana invizibila ce ma ademenea.Era miros de vanilie si imbratisarea mamei.Era fericire si toate sentimentele de acasa!Am intrat in camera unde erau trei aparate ce erau conectate la trupul mic al unei fete incercanata si slaba.Parea pe moarte,apoi am realizat ca era deja moarta.Ca eram eu.Rogue uitase sa imi spuna cum ma intorc inapoi.Am incercat in zadar sa ma asez in pat peste corp,locul era incomod si stramt.Nu reuseam sa iau contolul asupra corpului...nu reuseam sa ma conectez.Chuck a intrat in camera rece si simteam nevoia sa il strang de gat.Insa asa nu aveam nici o putere si trebuia sa imi pastrez cumpatul...chiar daca era o jigodie inca imi era folositor!
     Am aburit oglinda de langa pat si am scris cu degetul "Cum ma intorc?!"
     "Ani?"Apoi a spus un descantec pe care nu l-am inteles dar sa il retin nu se pune problema.Apoi am fost absorbita de corp.Nu credeam dar ma simteam ingrozitor acum ca ma intorsesem.Eram lihnita si deshidratata si inca trebuia sa joc cu cap pentru ca trebuia sa o salveze pe Rogue.
    "Rogue e intr-o biserica din munti !"Am soptit eu.In acel moment s-a ridicat injurand si a dat sa fuga.
    "Stai!Chuck ai ucis vreodata?"Am intrebat..."Vreau sa fii sincer.Si mai important,ai ucis copii?"

"Da am ucis,dar, niciodata copii!"Din modul in care a spus copii am stiut ca mintea.Am strans pumnii pana mi-a tasnit sangele in palme.

    "Du-te!Ma descurc."I-am spus!