Stephan,copilul de 15 ani era noul nostru aliat.Un aliat puternic si un dusman dedicat.Era dispus sa faca pact cu diavolul(noi)pentru a ajunge la ceea ce isi doreste.Statea in coltul opus al camerei lui.Rogue imi ceruse sa nu o distrag de la durere...orice o fii insemnand asta.Deja prelungise plecarea spre oras cu inca o saptamana.Rogue isi pierduse coerenta dar,ma avertizase de faptul ca daca nu imi reiau forma initiala s-ar putea sa raman asa pe veci.Ma ingrozea gandul ca nu il voi mai vedea niciodata pe Chuck.
"Ce vrei ca sa ma duci in oras?"Am intrebat eu...El s-a apropiat de mine si ma simteam ingrozitor dar nu puteam sa nu observ cat era de frumos....Era saten,ochii pe care ii credeam verzi erau defapt o combinatie de verde si abastru si punctulete mici caprui la baza irisului.Nu vazusem pe nimeni cu niste ochi asa de perfecti.Buzele erau perfecte,pielea neatinsa de soare spre deosebire de ceilalti care aveau pielea maslinie asemenea indienilor.
"Daca te tin aici suficient voi scapa lumea de o problema!Dar mai am nevoie de tine..Insa am aflat ca il cunosti pe Chuck!Defapt ca sunteti logoditi!"Si-a pus mainile pe picioarele mele si si-a aplecat capul spre mine."Chuck merita sa moara!"
Am incercat sa imi mentin calmul.De ce sa il vrea mort pe cel mai onest om din lume?
"Defapt moartea ar fii prea usoara pentru o taratura ca el."A adaugat.
"Taca-ti odata gura aia!Nu a facut niciodata rau nimanui!"Am rabufnit eu.
"Pffff.N-a facut niciodata nimic rau!Saracutul de el..."A spus ironic aceste cuvinte invartindu-se prin camera maro depresiva si m-a apucat de brate.
"In urma cu 10 ani familia padurarului a murit intr-un tragic masacru...Trei copii,o femeie si un barbat.Toti au fost gasiti cu capetele taiate.Singurul supravietuitor a fost unul din copiii victimelor in varsta de 5 ani gasit zacand in balta de sange a familiei.Criminalul...nicioadata gasit!Asa s-a incheiat ancheta care aparent nu a inceput niciodata!Mai ales...m-a lasat sa stiu asta dar cine ma va crede?I-am vazut fata si am visat-o ani de zile.Nu stiam cine e pana acum 2 ani cand l-am vazut in consiliul orasului!"
"Minti!Chuck nu ar face niciodata asta!"Am urlat eu confuza oprindu-mi lacrimile...el se parea ca nu ma asculta,se vedea ca e din ce in ce mai trist si a inceput sa planga.Si simteam ca spune adevarul.
"Nu am mai spus nimanui asta pentru ca vreau sa il fac sa sufere pentru ceea ce a facut!"A ingenunchiat in fata mea si-a asezat capul in poala mea si a inceput sa planga isteric.
Am inceput si eu sa plang fapt ce i-a atras atentia si a luat una din lacrimile mele insangerate de pe obrazul alb apoi a gustat-o.Mia sarutat fruntea si m-a imbratisat.
"Imi cer scuze...nu trebuia sa te impovarez cu problemele mele!"A spus el,dar aceste cuvinte pareau absente...nu mai intelegeam nimic...nu mai credeam nimic,Chuck era cea mai buna persoana pe care o cunosteam,nicidecum un criminal cu sange rece.Nu mai credeam ca ceva poate fi adevarat.
"Ce vrei sa fac sa ne ajuti?"Am intrebat eu mai convigatoare ca niciodata.
Atunci el a inceput sa ma sarute si sa ma mangaie.Nu aveam timp sa fac pe proasta,stiam ce vrea si stiam de ce.Vroia sa il faca sa sufere si folosindu-ma pe mine era cea mai usoara cale.Nu stiu de ce dar ma simteam datoare acestui copil distrus de iubitul meu asa ca nu m-am impotrvit.Dar cred ca cea care avea cu adevarat nevoie de acest lucru eram eu.Si eu imi doream asta,Chuck ma mintise,descoperisem ca nu era acel barbat misterios de care ma indragostisem.
Sexul nu salvase situatia,dar imbunatatise seara considerabil.Ma simteam usurata,in fond el era sincer si se purta impecabil cu mine.Se putea chiar sa ma indragostesc de acest copil imbatranit de suferinta.
Cand m-am trezit el statea caolo sprijinindu-si capul in mana si privindu-ma cu ochii lui superbi si cu un zambet de recunostinta pe fata.
"Buna dimineata soare!"A spus si apoi m-a sarutat.Nu l-am respins chiar l-am imbratisat dorind-ul tot mai mult.
"Tu de ce nu ma urasti ca toti ceilalti?"L-am intrebat...
"Cele prin care am trecut m-au invatat ca oamenii sunt la fel de rai.Doar ca voi detineti o putere fizica mai mare.Si faptul ca nu te urasc pe tine nu inseamna ca sunt total deacord cu vampirii."
S-a ridicat si s-a dus la geam.Apoi s-a apropiat de mine iar si mi-a soptit.
"Azi plecam in oras."
"Nu mai vreau sa merg!"Am strigat eu.
"Trebuie sa mergi sa iti recapeti corpul,in plus am un plan dar pentru asta trebuie sa pastrezi aparentele."A spus el.Nu vroiam sa il vad pe nenorocitul ala mincinos.Il uram din suflet!Adica asi fi facut-o daca asi mai fi avut unul.
"Rogue,plec azi!Ma intorc dupa tine si dupa plecam in Europa cu Stephan!Ok?Dar trebuie sa traiesti."I-am soptit...Corpul ei mic era plin de rani si se puteau vedea toate oasele.La incheieturi avea semne adanci acoperite de sange inchegat si pielea era vinetie.Nu mai rezista mult...Dealtfel nici eu...simteam ca nu mai puteam sa respir in forma asta.
"V-ati tras-o?"A intrebat ea cu ultimele puteri.Aceasta intrebare m-a injunghiat si am simtit cum mi se taie picioarele...am inceput sa tremur.Singurul lucru pe care l-am putut face a fost de a o imbratisa.
"Imbratisarile nu au ajutat niciodata pe nimeni!Pleaca inainte sa murim amandoua aici!"
"Nu am vrut sa o fac!Nu stiu ce a fost in capul meu!"Am mintit eu...Ea m-a privit in ochi si apoi si-a pierdut cunostinta.
"Gata de plecare?"A intrebat el...si nu puteam sa nu observ accentul lui englezesc...
"Cu siguranta!"Am incercat sa imit accentul dar am esuat admirabil!A chicotit putin si m-a luat de mana.
Am mers pana intr-un foisor unde s-a dezbracat si mi-a dat ruxacul sau apoi in fata mea se afla un lup gigantic cu blana stralucitoare cu aceesi ochi superbi.Animalul mi-a facut semn sa ma urc in spatele lui.A urmat o cursa nebuna printre copaci si frunze putrezite.In mai putin de doua ore am ajuns in fata casei lui Chuck si auzeam cum bataile inimii lui se accelereaza.
"Stai aici!"I-am aratat eu hambarul."Lasa-ma inaite sa vorbesc cu el si sa o salvam pe Rogue!Apoi te las sa ii faci ce vrei tu!"
"Am inteles!"Mi-a spus gigantica creatura apoi in drumul spre hambar a revenit la forma umana si s-a imbracat in blugii lui rupti si vechi.
Cand am intrat in casa simteam cum ceva ma atrage catre etaj in camera de oaspeti.Era ca o mana invizibila ce ma ademenea.Era miros de vanilie si imbratisarea mamei.Era fericire si toate sentimentele de acasa!Am intrat in camera unde erau trei aparate ce erau conectate la trupul mic al unei fete incercanata si slaba.Parea pe moarte,apoi am realizat ca era deja moarta.Ca eram eu.Rogue uitase sa imi spuna cum ma intorc inapoi.Am incercat in zadar sa ma asez in pat peste corp,locul era incomod si stramt.Nu reuseam sa iau contolul asupra corpului...nu reuseam sa ma conectez.Chuck a intrat in camera rece si simteam nevoia sa il strang de gat.Insa asa nu aveam nici o putere si trebuia sa imi pastrez cumpatul...chiar daca era o jigodie inca imi era folositor!
Am aburit oglinda de langa pat si am scris cu degetul "Cum ma intorc?!"
"Ani?"Apoi a spus un descantec pe care nu l-am inteles dar sa il retin nu se pune problema.Apoi am fost absorbita de corp.Nu credeam dar ma simteam ingrozitor acum ca ma intorsesem.Eram lihnita si deshidratata si inca trebuia sa joc cu cap pentru ca trebuia sa o salveze pe Rogue.
"Rogue e intr-o biserica din munti !"Am soptit eu.In acel moment s-a ridicat injurand si a dat sa fuga.
"Stai!Chuck ai ucis vreodata?"Am intrebat..."Vreau sa fii sincer.Si mai important,ai ucis copii?"
"Da am ucis,dar, niciodata copii!"Din modul in care a spus copii am stiut ca mintea.Am strans pumnii pana mi-a tasnit sangele in palme.
"Du-te!Ma descurc."I-am spus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu