Cata amaraciune putea aduce un simplu nume?Suficienta cat sa incerc sa o omor fara sa o las sa explice nimic.Nu puteam sa o las sa vorbesca si sa ma influienteze,sa o crut.Eram mai puernica decat ea,defapt nu eu ci ceea ce ma poseda dar ma bazam pe ajutorul lor sau pe al lui Logan care presupuneam ca vrea sa o ucida la fel de mult ca si mine.Un singur cuvant de la el si Ale aparea.
"Buna dimineata!"I-am spus cand il imbratisam si l-am sarutat pe Stephan.El s-a uitat la mine cu chipul lui batran care pentru mine nu mai parea de mult atat de zbarcit sau de diferit caci stiam ce se afla in spatele acestei masti rapuse de boala batranetii.
L-am imbratisat sub cearceaful alb si cu toate sa imbatranise si statuse la pat inca era incordat si puteam simtii masa musculara dura sub pielea moale.
Statea rezemat la barginea patului si ma privea si deodata ma simteam stanjenita.Nu pentru mine cat pentru el.Eu eram la fel de tanara ca in ziua in care ne-am cunoscut,cu pielea ferma si parul inchis la culoare.I-am dat suvitele de par alb la o parte descoperindu-i chipul durc ale unui barbat ce probabil a facut armata...sau probabil ca a luptat cu vampiri din copilarie.
"Esti la fel de frumos cum imi aminteam!"I-am spus si i-am sarutat fruntea in intentia de a i-o descreti.
"Nu a ramas nimic frumos de cand te-am pierdut pe tine!In schimb tu poti spune ca vi din acel trecut caci para si parfumul rau e acelasi.Aceeasi rasuflare tinereasca."
"Poate,dar eu nu am putut cunoaste niciodata mai mult de o adolescenta plina de infantilitate si hormoni.Iar acum sunt aici si esti din nou frumos."Si continuam sa il sarut,pana cand a inceput sa tuseasca scuipand sange.Simteam cum se stinge in bratele mele si nu stiam cu ce il pot ajuta.Dupa zeci de minute de schin indurat de singurul om care m-a iubit a devenit o papusa de ceara...un simplu corp fara viata in bratele mele subtiri.Doua luni nu fusesera suficiente pentru a recupera tot ce pierdusem.Nepotul sau a venit langa el si a inceput sa planga.Eu stateam langa fereastra infasurata intr-un cearceaf alb si in douazeci de minute a inceput sa ninga atat afara cat si in casa.
"E vina ei!"Am spus si din ochi imi curgeau lascrimi rosii si am plecat spre vechea mea casa...sau colivie.Acum daca muream oricum nu mai conta.Pierdusem singurul om care ma mai tinea pe pamantul acesta.
Rogue statea tolanita pe canapeaua neagra cu parul alunecand-ui in bucle rosii in jos spre podea.Omul in negru s-a asezat langa ea insa nu parea sa il observe...Ma indreptam spre canapea din ce in ce mai amenintatoare si ma intrebam de ce nu ma aude,apoi am privit podeaua pe care nu calcam ci practic levitam deasupra ei iar picaturile de apa se transformau in fulgi usori cristalini de zapada inainte sa cada.
Omul negru pe care il vazusem in acea viziune in cada acum avea chipul lui Stephan si stiam de ce nu il recunoscusem.Nu il vazusem inca si cu toate ca asta trebuia sa imi provoace fericire eram si mai inversunata pe asa-zisa mea sora ca ma privase de sansa de a iubi acest om.
M-am dus la ea si am incercat sa o omor dar inainte de a putea sa ii rup capul aceasta a spus o incantatie neinteleasa de mine si am cazut.Simteam cum imi arde corpul,nu stiam cat fusesem inconstienta dar eram invelita intr-o patura uda cu apa sfintita.In gura aveam o cruce din lemn pentru a nu putea scoate vre un zgomot.Cand portbagajul SUV'ului s-a deschis doua persoane au aparut.Erau Christal care aproape plangea si Rogue care m-a apucat de picioare si celalta de mainile la care eram legada cu sfoara inmuiata tot in agiazma si m-au aruncat pe o pajiste.
"Chiar esti sigura ca e bine ce facem?"Era glasul lui Christal in soapta.
"E pentru binele lui Chuck...el vrea sa rezolve problemele cu ea."
"Sa stiti ca va aud si nu voi corbi cu Chuck!"
"Ma tem ca nu vei avea in cotro...Si voiam sa iti multumesc pentru ca ne-ai ajutat sa gasim cavoul si cum sa il aducem la suprafata."A spus ea lasandu-se spre mine si aratandu-mi vechea panza pe care era desenata harta.
"Chuck e mort si nu il plange nimeni si asta se poate intampla si cu tine taratura!"
"Cat de naiva dar nu l-ai plans tu destul?Si afla ca nu e mort doar ca e mai retras.Si in tot acest timp a stiut tot ce faci si nu i-a pasat de nimic."Am scuipat-o moment in care ea mi-a tras un punm in stomac si mi-am pierdut toata rezerva de aer necesara pentru a vorbi.
Christal tremuranda si cu Rogue si-au impreunat mainile tinand in maini nenorocita de harta si au incantat ceva ce a facut ca pamantul sa se cutremure si sa se despice moment in care am avut un deja-vu.Doar ca atunci cavoul intra in pamant.Acum iesea si era la fel doar ca bucati de pamant si namol il acoperisera.A urmat o lumina puternica in care am vazut o silueta masculina care a venit si m-a apucat de ceafa tarandu-ma pe usa mica a buncarului.
