Ceea ce nu intelege omul este ca nu se
poate transforma in Dumnezeu.
Nu stiu cat de mult cred in aceasta
forta naturala,un omulet cu barba alba si ochi blanzi care cu toate ca este
numit a tot iertator,permite ca pruncii inocenti sa-si piarda viata iar noi…voi
oamenii sunteti gata mereu sa dati vina pe voi.Pe pacate;e voastre.
E vina noastra ca acum miliarde de ani o
tarfulita l-a momit pe primul sic el mai idiot om al Pamantului sa ia o
muscatura dintr-un mar si asa a dobandit cunoasterea.
L-A suparat pe”Nenea”atat de mult incat
ne-a blestemat pe noi,copii nenascuti sa traim cu blestemul de a pierde
permisul de intrare in Rai.Parca se presupune ca Dumnezeu nu da pedepse pe
nedrept.
Ca si cum mi-asi dori vreodata sa ajung
in acel loc in care sute de ipocriti spovediti pe ultima suta de metri sau
destul de bogati ca sa mituiasca Purgatoriul,se numesc sfinti.Un loc in care
uiti de tot.
La fel ca Adam si Eva inainte de a gasi
pomul cunoasterii.Niste marionette proaste legate cu sfori
invizibile,incapabile de a gandi in contul lor,incapabile de a-si aminti despre
viata pe care toata viata au fost invatate sa o iubeasca “in numele Domnului”.
Multe lucrri sunt facute in numele Lui…Este
doar o creatura inventata,menita sa foloseasca drept scuza pentru faptele
noastre lipsite de judecata.
Drogurile sunt interzise,judecate si
fapta pedepsita de catre Biblie si Biserica plina de preoti care le trafica printer
copiii vostrii.
In rai fericire vesnica fara vre un fel
de cunostinte,nu e ca si cum stam deasupra celor dragi si ii veghem,sau i-am
putea astepta ;a luminita de la capatul tunelului batrani si senile sau din
potriva.Nu ii vom cunoaste,nu ii vom ibis au proteja.Pe mine oricum nu ma
asteapta nimic acolo,toti apropiatii mei au murit drept ajutoarele
Celuilalt.Drept vampiri…
Nici macar
nu stiu daca e adevar sau doar publicitate pentru a mentine echilibrul si
speranta ca ceva acolo te asteapta.O publicitate a mortii,a linistii ei,a
fericirii de a murii.
Poate ca e
doar un simplu vid,in care vom pluti pana la finalul universului si vorbesc de
miliardele de ani care au trecut si miliardele care vor mai trece.Sau poate…pur
si simplu disparem.
Sfarsitul nu
e nici pe departe apoape…as fi simtit-o ,poate m-as fi ingrijorat ca nu am
destule pacate .
Caci despre
sarpe as putea vorbi zile intregi.Ma uit in jur si cu totii ne aflam in locul
de care cu totii fugiti cu disperare.Criminali in serie,razboaie,sange,creature
caudate,ura,desfranare,lacrimi,tipete,frica,morti,morti-vi,violuri,batai,mutant,copii
cu mai multe capete,fara capete,batrani aruncati in
strazi,prostituate,cersetori,masochism…si lista ar putea continua.
Credeti ca
ne aflam intre rai si iad?Sunteti pe cale sa fiti dezamagiti caci suntm in
iadul pur.Va anunt ca monstrul de sub pat de care ati fost terorizati toata
copilaria chiar exista…Dar,vazandu-va asa de ignorant si reci a decis ca nu mai
este nevoie de el.Faceti voi si treaba lui.
Este trecut
de miezul noptii,aerul este rece,proaspat si plin de miresmele florilor de
noapte.
Mirosul de
benzina ce vine dinspre autostrada de la o mila departare,mirosul fricii,al
linistii,al furtunii ce sta sa vina.
Frunzele
putrezite fac zgomote calde acum,sub greutatea corpului meu,le ignor…Imi ascult
prada ce se apropie si nu stie cat de repede va scapa de toate grijile vietii.
Aud bataile
alerte ale inimii,chiar la trei copaci sinistrii in fata,la doi,si aici…Atat de
aproape ca pot sa o ating,dar no fac…Nu inca.
Pulsul este
o muzica pentru urechile mele.Totusi nu sar imediat si ma ascund dupa
stejarul astra gros…O privesc,este o
femeie,o fata…Nu m-a vazut dar cumva simtul ei de aparare,a simtit pradatorul
din mine si sangele I s-a urcat in obraji facand-o sa para si mai apetisanta.
Pare destul
de banala,dar,mirosul si e pur,perfect ca al unui nou-nascut…Nu a baut in viata
ei,nua fumat…probabil a mancat correct toata viata,a facut sport.Pentru o
secunda mi-a venit ideia sa o crut…sa vad daca apuca o suta de ani.Dar sangele
ei ma dorea,canta pentru mine…
A ajuns
langa stejarul in negura caruia ma ascund si ii pot privii ochi de gazela cum
cauta in jur sursa fricii ce o cuprindea.
Ii simteam
si absorbeam fiecare rasuflare mentolata,fiecare scancet de frica.asemeni
oamenilor in fata unei farfurii cu cartofi prajistii aburinzi.Are lacrimi in
ochi,usor gravitatea le vat rage pe obraji si buze..
Parul ei
miroase a mere si galbenus de ou,pielea ii tremura si unghiile sunt roase si
inangerate.
Ma decid sa
ma joc putin cu mintea micii creature inainte de a o degusta.
Fac
rotocoale in jurul ei sufficient de rapid sa nu imi detesteze chipul dar totusi
sa stie ca sunt acolo.
Vrea sa
fuga,trece pe langa mine.Imi place mereu un joc bun inaintea cinei.Ma implora
sa o crut,ma injura,incearca sa arunce cu pietre in mine.Imi place firea ei
luptatoae dar as putea sa termin odata sis a ii rup dragutul cap.
Ii tai calea
inainte sa-si dea seama.Se lasa pe iarba umeda plangand si implorabdu-ma s-o
las in viata.Ma apuca de pipicioare si strage tare,e toata plina de noroi si
pete de iarba.O apuc cu o mana si o ridic de gulerul tricouluicu un imprimeu
idiot cu o mata prost desenata.
O privesc in
ochi si ea ma priveste pe mine apoi de spaima gazela se lasa moale in bratele
mele cu gatul dezgolit si murder de pamant si transpiratie.Dezgustator…dar mi-e
prea foame,asa ca imi infig caninii in carnea moale si calda,ating aorta si
totul merge de la sine.Gustul sangelui,acrisor dar totusi dulce,usor vascos
este tot ceea ce imi trebuie.
Moment in
care inima mea reincepe sa bata,pentru o fractiune de secunda ma simt vie…Apoi
totul revine la normal.
O apuc de o
mana si o duc pana la o rapa cu pietre ascutite si valuri puternice.Trupul de
ceara cade drept si se zdrobeste de o stanca asemeni unui tarus dar nu
sangereaza.Nu are ce.
Asa se
vaneaza;Usor si curat!
Caut un
copac care sa imi permita sa vad imprejurimile si zaresc cel mai inalt
mesteacan la 600 de metrii departare.In timp ce ma apropii de el ma invaluie o
multitudine de voci si zgomote ale naturii,soapte ametitoare.
Pe
autostrada aud un cuplu care se cearta.Ea ii reproseaza ca niciodata nu vrea sa
o asculte,ca mereu ii face problem.El ofteaza dupa fiecare repros si uneori o
ingana.Urasc relatiile…sunt asa de supraevaluate,ideia de a fi legat de o
persoana,cineva care sa conterste sis a schimbe deciziile tale.Sa te sune s ail
sun.Imi iau gandul usor de la ei.
Aud
greierii,pasarelele cum ganguresc in cuiburile lor si murmurul apelor care iau
usor trupul gazelei mele moarte.
Merg pe
carare,intorc la dreapta,apoi la stanga,in fata inca 10 metri si am ajuns…Aici
este cel mai inalt copac din padure.Tulpina batrana,groasa si noduroasa ii da
un aspect sumbru si infiorator sub lumina difuza a unor stele amortite.M aurc
usor datorita naturii male agile.Aici,pe acest copac ma simt ca si cum asi controla fiecare celula din lume.Ma ghemuiesc
sprijinita de trunchi si insipir adanc dar nimic din acest infinit vid nu ma
atrage.Nici o aroma macar apropiata de gazela de mai devreme.Nici o aroma nu
merita atentia mea desi de obicei vanez si de 3 ori pe noapte.
Dupa
ultimele atacuri ale surorii mele nimeni nu mai sta seara afara.Este 3
dimineata si vad un grup de cercetasi la aproximativ 3 km departare dar
complicatiile unei asemenea aexcapade ma oblige sa renunt.Imi trec mainile pe
scoarta zgrumturoasa…astfel pot comunica mai bine cu natura,apo imi miros
palmele infructate cu seva.Apoi ma lass a cad de pe craca pe care ma aflam iar
catefa Frunze ma urmeaza.Este cea mai frumoasa senzatie sa te lasi sa cazi la
voia intamplarii,mangaiat de vant,sa nu te ingrijorezi,cid oar sa cazi.Parul
imi mangaie fata iar cand deschid ochii pot vedea frunzele fluturand asemenea
penelor in aer.Intind bratele ca si cum asi deschide o pereche de
aripi,apoi,aproape de sol opresc timpul in loc.Frunzele deasupra
mea,zgomotul,doar mirosul ramane,singurul lucru ce nu poate fi oprit in
timp.Dupa ce ating solul ma uit la doua raze de soare,la culorile lor,blocate
asa.Este deja 5 dimineata si orasul devine din de in ce mai aglomerat de idioti
si proaste.Christal pleaca azi si mi-a cerut sa o duc la aeroport.Mai bine ma
grabesc.
