Seara inainte sa ma apuc sa citesc cartile despre licantopie gasite in biblioteca privesc ore la rand cheita care pastreaza mirosul dragului Chuck.De cand m-am intors acasa, Boton Rouge su am parasit acesti pereti,chinuidu-ma sa redau stralucirea casei.Deja incepuse-ram sa zugravim eu si niste baieti angajati de Rogue,care ei bine ma fentase si plecase in Europa pentru urmatoarele 2 luni.
Totul mergea din ce in ce mai bine de cand gasisem cheita...viata mea capatase un scop.Parul meu lung si fara viata isi recapatase stralucirea de odinioara.Ma hraneam mai des,si dormeam regulat.Imi gasisem un job la liceul Boton Rouge.Eram consilier,aveam rolul de a ghida mintile ratacite ale elevilor aflati in perioade grele ori confuze.Eram pregatita sa incep,liceul incepand ziua urmatoare.Faptul ca Rogue plecase nu ma ingrijora absolut deloc tinand cont de faptul ca un varcolac colinda vrand sa ma omoare.
Stiam suficiente lucruri despre varcolaci ca sa imi protezez casa,pe mine.Stiam din legende ca argintul ii ucide.Nimic mai gresit.Argintul reprezinta forta lunii,imaginea ei,insa mult prea slaba pentru a rapune un varcolac,aceasta ii paralizeaza temporar,il slabeste.Sarea?Aceasta prin natura ei isi are menirea de a proteja omul de spiritele rele.Dezavantaj?Merge doar pentru fantome!Ceea ce cu adevarat ajuta era Atropa belladonna L.,o pplanta cunoscuta si sub numele de Matraguna,sau Iarba-Lupului.
Am luat iar cartea si un jurnal de cercetari gasit in biroul Lui,si m-am asezat pe noua canapea din piele neagra in ton cu aspectul vintage al casei.Imediat ce gasisem insemnarea in coltul paginii,am colindat padurea in cautarea acelei plante.De atunci am inceput sa o cultiv in curtea din spate si in subsolul casei.
Alarma telefonului mi-a facut firicelele de pe ceafa sa se scoale revoltate si ochii s-au opus incercarilor mele sa se deschida.Urmatoarele doua ore m-am tarat pe holuri si scari fara a-mi da seama ce vreau cu adevarat sa fac.Dupa o perioada am inceput sa realizez ca sunt in intarzieresi totul a mers din ce in ce...mai incet.M-am imbracat intr-o pereche de blugi inchisi la culoare si un tricou negru cu buzunare interioare pe care me-am umplut cu matraguna.
Afara era frig si chiar daca eram "proiectata" sa nu simt factorii externi am fost nevoita sa imbrac geaca de piele pentru a pastra aparentele.Parul l-am prins intr-un coc strans la spate,si am sarit in masina.Am condus 3 cartiere,cand am simtit un miros teribil.Am inceput sa respir neregulat si coltii imi implingeau buzele.De ce il simteam iar?Era acelasi miros care m-a facut sa imi pierd cunostinta.Dar de data aceasta nu ma simteam atacata ci doar simteam nevoia sa lupt.Toate instinctele mele imi indemnau corpuc asupra unui tanar sub 17 ani care ma privea tinta.Avea parul negru si des si privirea cu ochii mari si negrii atintita asupra mea.Strangeam cu forta volanul masinii si il priveam cum incerca sa ma atace.Functiona!Puteam sa ii simt mirosul,stiam cine e dar nu ma putea ataca.Imediat ce am realizat i-am zambit,facandu-i semn din spranceana si am pornit mai departe.
La liceul Boton Rogue nu am putut sa ma amuz pe seama privirilor dezaprobatorii pe seama varstei mele din buletin 27,si aparitia mea adolescentina.
"Acesta este biroul dumneavoastra dna.Fox!"M-a introdus directorul M. in locul unde urma sa imi desfasor activitatea.
"Domnisoara,nu sunt casatorita!Dar prefer sa imi spuneti Anide!"Am spus eu in timp ce analizam fiecare obiect decorativ.
"Atunci,mult succes Anide!"Si mi-a strans mana.Era un om impunator,inalt si solid cu parul carund si privirea patrunzatoare.Dar ceva imi spunea ca ceva in privirea lui adanca era rece si malefic.Am mimat satisfactia intalnirii,si sunt sigura ca si el si ne-am vazut de treburile noastre.
Nu aveam prea multe de facut.Doar sa indosariez fisele elevilor noi,apoi aveam restul zilei libera.In doua ore am terminat si am facut o plimbare prin padure insa,de aceasta data am incetat voit sa imi reprim amintirile.
________________________________________________________________________
Dupa cateva zile incepusera sa scada nivelul de sedativ administrat si incepeam sa imi recapat coerenta.Vedeam fata cu parul negru ajungandu-i pana la sani,privirea verde si linistitoare.Obrajii trandafirii pe pielea alba si perfecta.Nu era inalta,era slabuta si avea miscari gingase,ceva din comportarile ei imi denotau o inocenta,o gandire infantila.Nu eram in stare sa zic nimic insa vedeam cum adolescenta,imbracata intr-o rochie albastra pana la genunchi care ii lasa formele feminine detectabile,strangea intre cele doua maini slabute un ursulet zdrentut si fara un ochi.Apoi cand m-a vazut cu ochii deschisi s-a apropiat de mine,incepand sa imi mangaie fruntea transpirata si canta cantece de leagan.Dupa inca cateva ore era intinsa langa mine in pat si vorbea.De aceasta data simteam ca ii inteleg limba.Eram tot mai lucida.
"Nu trebuie sa te temi!Nu iti vom face nici un rau!Ba chiar iti vrem binele,afara e razboi,aici suntem in siguranta.Lumea afara e rea."Inca nu puteam vorbi,gatul ardea prea tare.Ma privea atenta si avea o sinceritate in glas."O sa am grija de tine!Eu si Chuck!"Ce?Cine?Monstru?De ce el tinea aceasta fiinta inocenta,aceasta copila inchisa aici?De ce ma rapise si pe mine?Nu putea sa ne omoare?
Fetita continua sa stranga bugata de plush zdrentuit la piept,insa cu o mana ma tinea strans de mana.
"Fratele meu e un om minunat!Mi-a povestit ca ai inteles gresit,si ca te-ai speriat!Nu ai de ce sa te sperii!O sa fim prietene!"Bine,aceasta bunatate si palavrageala imi dadea dureri de cap.
A luat o pauza,a lasat ursul langa mana mea si s-a ridicat facand un joc,un dans topait,apoi s-a intors langa pat."Ursuletul meu te va face sa te simti mai bine!"
Cand tovarasul meu de tren a intrat in camera,involuntar respiratia mi s-a oprit,creierul a incetat sa imi functioneze.Auzeam doar propriul puls accelerat,apoi,mult prea lent.In ultimele secunde,inima mea era un ticait de ceas,si am auzit cum el a tipat:"Trebuie s-o faci!"apoi fetita a inceput sa planga.Si a spus.
"Nu vreau,poate o poti face tu bine!"
Ultimul lucru pe care l-am simtit a fost o muscatura rece si scurta.Dar nu a durut.Simteam cum corpul meu isi pierde temperatura si cum devine tot mai rigid.
In seara aia am visat luna...Stateam in furul lunii,pluteam,si conduceam siluetele unor oameni spre lumina.
Cand m-am trezit,fetita de mai devreme era plecata peste mine si ma privea fara sa clipeasca.Puteam sa vad detaliile albastre si auzii din ochii ei .Genele negre si lungi si sprancenele ascutite.
"Buna dimineata soare!"Aspus ea.Si am realizat ca nu mai aveam nici un disconfort in a scoare sunete.Durerile disparusera,frica la fel!
"Mi-e foame!"Am spus in timp ce coboram din patul de fier.Am realizat ca eram la un subsol,geamurile fiind mult prea sus si mult prea mici pentru a lasa lumina sa intre sau,orice altceva.Tot ce ne oferea lumina era un bec mic in tavan ce palpaia ocazional.usa era metalica si foarte masiva.Peretii pareau a fii sgariati de niste ghiare iar in pat ursuletul era acum doar un teanc de carpe nedescifrabil.Rochita in care eram imbracata era rupta si patata,[icioarele erau pline de sange.
"Eu am facut asta?"a incuiintat."Trebuie sa fi fost ingrozitor sa privesti asta!"
"Nu chiar...datorita mie s-a intamplat tot!"
"Ce vrei sa spui?"Am ras eu.
"Eu le-am usis pe femeile acelea,fratele meu doar incerca sa ma tina ascunsa si in dimineata aia mi-am pierdut rabdarea,plus ca era prea mult miros de sange."
Nu stiam ce puteam sa fac.M-am asezat pe pat fara a pune mai multe intrebari...intrebari la care cumva stiam deja raspunsul.
"Scuze pentru ursulet!"Am aratat catre gramada de ate.
"Scuze pentru muscatura!"Si atunci am vazut doua intepaturi mici la incheietura mainii.
"Nu-ri face probleme!...Deci si tu si Chuck sunteti vampiri?"
"Doar eu ...acum si tu!"
A urmat un moment de tacere in care fiecare a privit in gol.
"Siiiiiii,ai de gand sa imi spui ce este?"
"Vrajitor,si eu am fost...dar acum 40 de ani in ziua in care am implinit 16 ani ,prima oara,m-am imbolnavit de meningita.Si am murit."
"Si,nu e nevoie de un alt vampir ca sa te transforme?"
"Nu neparat...ei bine...cand un vrajitor moare de transforma in vampir."
"Daca tu ai 56 de ani,Chuck cati are?"
"Are 30...mai e un lucru,este ultimul vrajitor din familie.Cand o familie nu are descendenti mostenitorul primeste viata vesnica pana cand va da nastere altuia."
M-am asesat pe pat intr-un colt si am ramas impietrita.La fel si...Rogue.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu