XII La limita dintre stiinta si visare

           
           Am deschis nesigura ploapele grele....nu imi aminteam nimic din seara ce tocmai trecuse.Asta se intampla cand se combina veninul valirilor cu sangele varcolacilor.Noi ne pierdem cunostinta si ei revin la forma mai putin monstruoasa.Simteam mirosul parfumului lui Christal care statea la bancul ei de lucru din capatul camerei pisand intr-un mojar vechi niste ierburi parfumate.Rogue statea in pragul usii de lemn si privea protector dar inca amenintator.Parul rosu era perfect aranjat si stralucitor.Ochii verzi priveau cu compasiune fortata trupul fetitei de ceara ce statea pe patul mic si incomod.Simteam cum arcurile in dorinta de a scapa de povara ce le turtea mizerabil strapungeau pielea taretrecand prin sternuturi si rochia alba de matase in care eram imbrcata.
            "Puteai sa mori!Ti-am spus sa stai departe!"A spus sora mea apoi a parasit incaperea cu mainile in san parca legate.Parca ar fi vrut sa ma ajute si nu putea.M-am ridicat pe coate si am incercat sa imi sustin cauza chiar daca ea nu mai era de fata.
            "In caz ca nu observi ne-am salvat pe toate 3!Puteam folosi un multumesc!"De cand dragul Chuck nu mai era eu si Rogue pur si simplu nu ne mai puteam intelege.Toata ziua era o noua sansa de a ne contrazice de a ne impunge si certa.Poate asa se comporta surorile adevarate,sau poate ca noi chiar a trebui sa ne vedem fiecare de drumul ei.Eu sunt mai calculata mai sigura.Ma pasioneaza stiinta,certitudinea nu indraznesc sa risc.Am riscat o singura data si uite ce am devenit.
            Rogue a trait mereu in lumea asta a povestilor cu magie printese si balauri.Ea nu inceteaza sa viseze sa creada in schimbari in pacea lumii si cu toate astea judeca,taie in carne vie si uraste.Cred ca asta se intampla cand printesa isi pierde regatul si slujitorii.Se adapteaza incepand sa se apere.Devenind oarecum paranoica,protectoare si singuratica.Viata mea inainte de Chuck era frumoasa dar totusi la limita sigurantei,fiecare moment bine calculat viitorul asigurat de tatal meu si planurile lui de a ma marita.Mereu am stiut ce se va intampla cu mine a doua zi...fie ca ma duceam in parc sau ca urma sa imi fac controlul medical lunar.Stiam si ca am sa ii fac un nepot tatalui meu care urma sa ia locul in afaceri.Dar niciodata nu am incercat sa visez inafara acestor limite impuse de societate si de familie.Urmam sa fiu o sotie fidela,un adevarat model de femeie perfecta sau ceea ce se credea ca trebuie sa fie femeia perfecta.Un incubator mobil care e mereu deacord cu deciziile sotului care ii scrie dinainte replicile necesare.Doar o actrita in proria viata in care regizorul este societatea.Urma sa ma sculptez dupa acest principiu insa salvarea mea a venit in acel tren acolo mi-am pemis pentru prima oasa sa gandesc inafara cutiei.Am invatat ca nu traiesc in lumea care o credeam ci inaceea pe care o visam.Poate ca nu am intalnit prea multe zane si nici printi curajosi dar exista si aici cat si in lumea oamenilor raul si binele.Poate ca in ultima verme a excelat in rautati si m-am complacut in depresie dar ce ar fii lumea fara rau.Nu a stii sa mai apreciem lucrurila bune care ne ajuta sa e ridicam atunci cand suntem lipiti de o podea veche si plina de aschii care ne strapunge pielea.
            Brusc,mintea mi-a fugin undeva in trecut la baiatul cu chip de barbat.Stephan nu fusese nicicand mai frumos si nu stam de ce ma gandeam acum la el si mai ales in acest fel cand trebuia sa il urasc sincer.
___________________________________________________________________________________
            Micuta Amelie se simtea din ce in ce mai bine.Stateam la motel de cateva zile.Doar noi si inca o familie blocati de muntii de zapada care incepusera razboiul alb la cateva ore dupa ce ne adapostiseram aici.Stephan si Amelie se intelegeau uimitor de bine mai bine decat eu si Amelie.Asta pentru ca intr-o seara ma vazuse cun scurgeam viata din doamna Smith.Stersesem aceasta amintire din capul micutei dar sentimentul de spaima ramasese infipt adanc.In timp ce ei se lucau pe canapeaua din plus verde eu stateam la masa facand schite...ramasese singura mea ocupatie pe timpul refugiului nostru aici.Cealalta familie,un barbat la vreo 40 de ani si mai tanara sa sotie de 25 impreuna de cei trei copii ajunsesera aici cu vreo saptamana inaintea noastra si asteptau telegrama de la o ruda in care sa ii anunte drumul corect catre noul oras.Razboiul distrusese multe si autoritatile americane reusisera sa reconstruiasca in intregime o parte a Americii numind-o noul oras...Insa tinand cont de dimensiunile reduse locatia era un mister,cei bogati fiind prioritatea cei saraci incercand sa se comporte ca si cum totul ar fii in ordine.Doamna si domnul Smith erau din ce in ce mai slabiti si nu mai puteam profitadupa urma lor asa ca mi-am indreptat atentia catre familia Williams.Prima fiind femeia care era de o frumusete aspra.Arata de 35 chiar daca avea cu 10 mai putin insa privirea era inocenta ca a unei fetite de 15.Era blonda cu parul mereu aranjat strans la spate cu tenul impecabil insa imbatranit de griji si timp cu hainele mereu calcate si curate chiar daca aici nu o vedea nimeni.Era etalonul femeii perfecte tipul de femeie care ar fii trebuit sa ajung si eu daca nu ma urcam in acel tren in acel compartiment.Priveam in ochii mari si albastrii si puteam vedea ca nu era ceea ce isi dorise de la viata.Mereu faceam acest joc cand vedeam cate o persoana.Ce ar fii vrut sa devina?Cum a ajuns asa?Ce ar fii trebuit sa se intample?Nu puteam sa nu ma intreb ce s-a intamplat cu femeia cu privire adolescentina?Mai mult ca sigur a vrut sa devina artista,pictorita,stiam asta dupa vopseaua care se ascundea sum unghiile totusi curate.Sotul ei nu dorea sa o lase sa piarda timpul cu prostii si ii interzisese.Trebuia sa vada de educatia celor doua fete si baiatului de numai un an.Insa se refugia in jocuri de culori alaturi de cei trei micuti realizand opere uimitoare.Ma uitam in privirea ei si vedeam viitorul meu planificat de tata...stand la cheremul unui nesimtit doar pentru a-i face copii si a avea grija de ei.Ma facea bucuroasa ca am devenit ceea ce devenisem.
             De fiecare data cand eu si Victoria plecam din camera de zii micuta Amerie cu ochii negrii se agita si se speria.Era diferita de ceilalti 3 copii...Nu ii placeau jocurile si ii speria constant,nu stiam niciodata ce e in mintea acestei copile.
            "Micuta voastra are niste probleme de adaptare!"A constatat Victoria privind-o prin fereastra murdara ce ducea catre living.
            "A noastra?!"Am reactionat eu.Cum putea cineva care avea toti neuronii la locul lor sa creada ca eu Stephan am putea avea un copil?Insa poate ca aceasta aparenta ne-ar putea da mai multa crdeibilitate,am gandit eu.
            "E doar excesiv de timida.Chiar de asta vrem sa ajungem in oras pentru a merge la un psiholog.Amelie ne este foarte draga.Are numele mamei lui Stephan!"Nu aveam nici cea mai mica idee despre cum se numea mama lui.Dar am continuat sa umflu minciuna.
            "Este frumos sa vad cum doi tineri se preocupa de copilul lor.Dar nu am vazut verighetele uite pe ale noastre scrie impreuna mereu!"Mi-a intins ea micutul cerculet din aur cu exact cat trebuie mai mica decat a sotului.Trebuia sa gasesc repede o minciuna plauzibila.
           "Am fost nevoiti sa findem totul pentru tratamentul fetei."Femeia s-a uitat la mine cu compasiune materna si apoi a intrat in camera.
           E u m-am asezat pe canapeaua pe care statea "familia mea"si l-am imbratisat pe Stephan pentru a pastra aparentele am gandit eu atunci insa in momentul cand el mi-a raspuns la imbratisare am simtit cum corpul meu leviteaza lin deasupra a tot.Simteam cum ii vad pe tosi din afara.
           Amerie cu pielea alba si parul negru asemeni unui personaj depsre care fiecare copil aude la un moment dat a venit si m-a tras din imbratisarea lui sarind in bratele lui si pupandul pe obraji.Undeva intre plimbarea din padure si zilele petrecute aici fetita crease o pasiune infantila pentru el.Copila asta incepea sa ma enerveze din ce in ce mai mult.
            Noaptea Stephan o punea in patul ei si dupa ce aceasta adormea venea in camera noastra unde dormea pe podea.Pe timpul noptii Amelie venea si ma impingea din pat tragandu-l in pat cu ea.
            "Ok care este problema ta?"Am intebat eu in timp ce o imbracam intr-o rochita facuta de doamna Smith.Stateam in genunchi incheind fiecare nasture al panzei albaste.Ea se uita la mine fara nici o expresie.
            In urmatoarea clipa tipa isteric si ma tragea de par ramanand cu cateva smocuri consistente intre pumnii micuti si albi.Ceva ca o forta invizibila m-a aruncar in partea cealalta a camerei.Copila tipa in continuare si am putut distinge o voce distorsionata spunand "Mills acerbus"...Am crezut ca mi-am pierdut mintile dar in momentul in care Stephan a intrat in camera copila era zgariata si plangea fals.
            "Parca aveai un cod care spunea fara copii!"S-a uitat el la mine plin de dipret si a iesit cu copilul din camera.Orice ar fii acea creatura nu era un copil inocent care avea nevoie de ajutor nici in momentul in acre am gasit-o.Am stat acolo pe podea tot restul zilei incercand sa imi dau seama cea a spus.

XI Lumina lunii

     

         Situatia devenise dea dreptul penibila....Toate trei pretindeam a fii o familie cand era evident ca fiecare isi dorea sa fie in alta parte.Rogue si-ar fii petrecut sarbatorile cu Logan daca in urma cu o luna in urma unor contradictii nu ar fii incercat sa se omoare.Logan plecase la niste rude din India cu promisiunea ca se va intoarce sa o distruga.Chiar daca era prea mandra sa recunoasca stiam ca ii pare rau.Am stat asa si nu mi-am dat seama sa ma holbam la ea pana ce s-a rudicat cu o privire intepatoare si a plecat.M-am intors spre Christal,care avea acea privire paranoica,tresarea cu trupul mic si alb la orice zgomot de afara.Venise in Boton Rogue sa se ascunda de un vampir italian care voia sa ii foloseasca puterile in propriile scopuri meschine.Christal mostenise puterile de la bunica ei despre care se stia doar ca murise intr-un sanatoriu din cauza unui atac de cord.Chris sustinea insa ca s-ar fii sinucis transferand punerile la copilul nenascut al mamei ei adica ea.La exact 3 zile dupa incident mama ei Florance se afla in camera de garda a unui spital public cu dureri ingrozitoare.3 zile atata spune ea ca dureaza transferul puterilor unei vrajitoare.Ora 3,ora demonilor...3 zile pana schimbarea in vampir sa se definitizeze...Numarul 3 pare a avea mai multa legatura cu magia neagra decat cu basmele.Asta se intamplase acum 50 de ani insa Christal parea mai frumoasa ca niciodata cu privirea ei de pisica.Nu avusese urmasi asa ca a ramas tanara precum Chuck...dragul Chuck!
          M-am ridicat de la masa si m-am asezat pe canapea unde am si petrecut intreaga noapte privind emisiuni cu blondele siliconate cu pretentii de regine si calitati de matroane.Uram acest gen de femei fara principii gata oricand sa isi vanda sufletul pentru 3 minute de faima inchipuita de revstele de scandal.Ca si cum cuiva i-ar pasa de ele.
           Parul imi ajungea la baza gatului.Incetasem sa mai protejez aceasta rasa umana care se injunghie pe la spate.Aratam exact acelasi respect pentru viata lor cum aratau si ei.Si spre deosebie de Rogue ucideam fara sa ii cunosc...nu imi pasa.Ea avea acest ritual ciudat si periculos.Ea il numaea intalniri eu il numeam vanatoare.Ca un pui de tigru care inca tanjind dupa laptele mamei se joca cu capul gazelei intre labutele insangerate.Privind ochii sticlosi odata rugatori.
        Obisnuia sa iasa cu ei la intalniri apoi sa le dea sperante sa ii cheme acasa.A incercat sa imi prezinte cativa dar am refuzat.Insa in momentul in care se plictisea de jocurile lor...si asta se intampla repede...in omora privindu-le viata cum paraseste privirea si devine sticloasa ca o marioneta de ceara.Nu stiam nici acum ce facea cu trupurile lor,insa presupuneam ca le arde...cum faceam eu...Insa de cateva ori am vazut la stiri trupuri lipsite de sange ale unor barbati pe care credeam ca ii cunosteam.Insa refuzam sa cred ca lasa asa cadavrele la intamplare.
        Christal nu cred ca deschisese vreodata o conserva fara sa foloseasca magia.Nu cred ca stia cum sa traiasca fara ea...asa se nascuse si asa avea sa sfarseasca...pe mine ma ajuta la muncile din casa si imi convenea...totul se curata nu ca prin magie ci chiar prin aceasta.
        De afara am auzit mai multe voci apoi un marait puternic ce sigur nu venea de la un caine.Rogue a venit din senin la usa si a ezitat sa deschida.s-a uitat mai intai pe geamul de langa dand cu grija draperia.Geamul era aburit aproape in intregime de respiratia varcolacului parca pregatit sa o manance.Figura lui se imbina perfect cu luna ce ne lumina orasul in seara asta si miliardelor de stele.Rogue a facut un gest scurt si nesigur lipindu-si spatele de usa si alunecand usor pe aceasta in timp ce lupul lovea cu putere in usa neagra de lemn.
        "Ce s-a intampalt?"Am inceput eu sa urlu fara sa-mi dau seama ca in spatele meu cineva e pe cale sa faca un atac de panica.
         "Nemernicul asta chiar a venit sa ma omoare!"A tipat ea mai mult furioasa decat speriata."Ia-o pe Christal si duceti-va la subsol in biblioteca!Acum....hai du-te!"
         Nu stiam daca sa stau aici si sa o ajut sau sa o iau pe micuta.Dar m-am uitat la micuta cu ochi pe pisoi speriat si am luat-o de umeri incercand sa ii dau incredere apoi am coborat treptele umede in mirosul de mucegai al holului iar in biblioteca imi aduceam aminte ca era plin de crti imprastiate.Am incercat sa aprind pecul insa nu parea sa fie de folos,palpaind macabru permitandu-ne sa vedem franturi din incapere.In urmatoarea secunda vrajitoarea a pocnit din degete si auzeam cum cartile se dau din calea noastra si am vazut ochii ei de un verde fosforescent luminand intreaga camera.Vedeam cum cartile sunt lipite de pereti si tavan intr-un mod imposibil.Gemuletul de aici era o gautica dreptinghiulata si murdarainsa ducea chiar in curtea din fara permitandu-ne sa vedem intreaga scena.Rogue iesise si cei doi se luptau la o viteza ce nu permitea vre unui muritor sa vada ce se intampla insa noi vedeam.
         Rogue era intr-o forma destul de buna insa creatura era gigantica ceea ce facea aproape imposibila atingerea ei...Rogue ii sarise in spate incercand sa il imobilizeze obligandu-l sa ia froma umana.Dar varcolacul venise aici cu un motiv bine conturat si acela de a o ucide asa ca a aruncat-o pe tufa de trandafiri apoi se tara amenintator catre ea.Simteam cum inima mi se face mica de emotie iar in urmatorul moment Christal a aruncat ceea ce semana cu un fascicul de lumina care l-a facut pe varcolac sa scoata un zgomot de durere si geamul nostru s-a spartaruncand dubios de multe cioburi pentru marimea lui.Unele cioburi imi strapunsesera ochii.Nu pteam sa vad nimic.Corpul meu insa le-a eliminat destul de repede ceea ce m-a facut sa multumesc Domnului ca am terminat cu prostia cu animalele.Acum varcolacul schiopata asa ca Rogue a sarit pe el si a incercat sa il muste insa acesta a aruncat-o iar in peretele din fata al casei trantindu-l la pamant.Rogue era acum inconstienta si varcolacul se apropia amenintator catre ea.
          "Ce ai facut mai devreme ce e?"Am intrebat.
          "Am concentat lumina lunii!"A raspuns timid dar sigur.
          "Poti sa o mai faci odata dar mai mare?"Am intrebat.
          "Cred ca da!"
          "OK atinci la semnalul meu il lovesti cu tot ce ai!"Am spus apoi am sarit si eu in spatele lupului al carui miros mi-a dat o durere de cap ingrozitoare si m-am lasat trantita in molosul in care zacea Rogue prefacandu-ma inconstienta insa inainte am soptit Acum sperand ca m-a auzit numai cine trebuia.
          Asteptam lumina sa il loveasca insa nu se intampla nimic.Se apropia de mine si devenise orecum antreul pentru cina sa.Ma intrebam de ce Christal nu face nimic,trebuia sa ma auda deoarece avea auzul mai fin decat al nostru al vampirilor inca incepeam sa ma intreb daca nu e prea mult pentru ea can,deoadata am vazut cea mai puternica lumina ce a facut varcolacul sa urle de dureri apoi sa scelalaie.Insa lumina ma orbea si nu puteam sa imi dau seama unde se afla bestia.Am decis sa o iau pe chicite si am simtit cum mi-a infipt coltii intr-un material blanos cu un miros neplacut provocandu-mi halucinatii apoi s-a prefacut treptat intr-un baiat.Devenise Logan.L-am vazut cazand in genunchi apoi am vazut cerul,apoi nu am mai putut vedea nimic.Era negru,era liniste isa corpul ma durea si aveam acea senzatie idioata de voma.
__________________________________________________________________________________
           Plecasem cu tanarul Stephan undeva spre nicaieri.Nu il mai iubeam,nu stiam daca l-am iubit vreodata.Simteam ca totul fusese doar o zii de pasiune o ceata a sentimentelor dar stiam ca il uram pe Chuck acum ca stiam de ce era capabil fara a simtii chemarea sangelui.Ma intrebam ce fel de monstru ar devenii daca s-ar transforma.
           Alergam in urma creaturii urat mirositoare pe i-arba umeda a diminetii mai repede decat ochiul uman este capabil sa percepteze.Vantul imi arunca parul pe spate in bucle lejere de parca abia il aranjasem.Stiam ca era datorita sangelui ce imi curgea prin vene improspatandu-mi fiecare celula.
          Picioarele atingeau scurt pamantul doar pentru a lasa in urma o dara de praf gros.In aceste momente mi-asi fii dorit sa ma pot transforma in liliac ca reperul principal al muritorilor atunci cand vorbesc despre vampiri.Stephan arunca toata tarana de pe poteca din padurea care parea interminabila in ochii mei insa incercam sa imi pastrez calmul.Am marit putin viteza pentru a ajunge in dreapta lui.Ii priveam ochii concentrati,umanizati si blana perfecta si cotul care era contorsionat intr-un mod ciudat diferit de lupii normali,parea a avea doua randuri de dinti asemeni rechinilor.Copacii incepeau sa isi piarda frunzele lasand pe poteca un covor de frunze putrezite si moi care ma incetineau.Eram obosita nu stiam cat mai trebuie sa alergam,simteam cum sangele doamnei "dichisite"imi parasea corpul alergam deja de doua zile si nu simteam prezenta nici unui om nici unui animal.Probabil ca mirosul de caine ud imi atragea prea mult atentia.M-am oprit brusc cand am auzit inima alerta a unei copile speriate ascunse in scorbura unui raton.M-am lasat condusa de mireasma sangelui ei si am gasit-o acolo micuta si stabuta cu pielea alba si ochii negrii asemeni unei papusi.Era incremenita si s-a speriat ingrozitor cand lupul urias s-a apropiat de noi.Statea acolo de cateva zile si avea sa apuce zapada daca mai statea mult.Nu avea forta sa mai vorbeasca dar invatasem sa le ascult inimile si l-am trimis pe Stephan mai departe asigurand-ul ca nu o voi rani.Nu aveam sa ucid un copil fara aparare si oricum sangele ei nu ar fii facut decat sa imi deschida pofta la mai mult.am luat-o in brate si am observat ca nu era mai calda decat o papusa de ceara si nici mai gea decat un fulg de zapada.Gu greu si-a pus mainile in juul gatului meu si ii simteam respiratia pe gatul meu rara si intrerupta.Temperatura corpului meu nu avea sa o ajute asa ca mi-am dat bluza jos ramanand intr-un maieu alb oarecum transparent atragand privirea nesimtita a lui Stephan.Am acoperit micuta papusa si am luat-o in brate.Stephan renuntase la forma de lup si mergea langa mine atingand uneori fetita sa vada daca respira.
             "Da-mio mie temperatura corpului meu este mai mare decat a ta."
              "Uitasem ca mai sunt persoane vii aici!"Am spus eu sarcastica.
               Insa fetitei ii era mai bine acolo se incovrigase de gatl lui si bagase bapul in pieptul lui asemenea unui catelus dornic de atentie.
              "Unde suntem?"Am intrebat eu.
              "N-am idee dar trebuie sa iesim undeva!"Raspunsul lui m-a strafulgerat.
              "Vrei sa spui ca nu stii unde mergem?Am alergat cateva sute de km si spui ca nu stii unde mergem?"Am incercat eu sa imi mentin tonul vosi scazut pentru a nu speria puiul de om din bratele lui.
               "Trebuie sa iesim undeva nu te agita.Am auzit o alta haita de lupi undeva spre vest acum doua nopti."A incercat el sa se apere.
               "Si asta e genialul tau plan?Sa ma duci intr-un loc prin de varcolaci care ma urasc?Nu pot sa cred cat te urasc!" Am spus eu ironica si desi stiam ca nu pot avea incredere in baiatul plin de ura tot m-am lasat condusa de el ca o sotie umila si loiala.Urmatoarea mea miscare a fost sa ma catar in el mai inalt stejar asemeni unei feline si am reusit sa vad niste lumini ceea ce ne indica civilizatie chiar la capatul padurii.Era o casuta mica defapt parea afii un motel dupa tipul ferestrelor identice si pozitionarea lor.Insa inafara de asta nimic.Doar copacii si pietrele oe care tindeam sa cred ca le-am mai vazut.
               "E un motel spre est putem cere indicatii acolo si sa o lasam in grija cuiva."Am spus eu aratand spre copila.
               "Orasul e spre nod.Nu avem nevoie de indicatii!"A raspuns el.
               "Nu serios dar de ce nu ne-ai dus acolo de la inceput domnul stie tot?"
               S-a uitat lung la mine si la final m-a urmat catre model.Era pustiu doar vreo 3 camere avand luminile aprinse si in receptie nu astepta nimeni.Peretii eru acoperiti de fotografii cu familii cu fte triste si batranicioase,de portrete realiste de parca cineva i-ar fii luat si i-ar fii bagat in tablou.Ma simteam ca intr-una din povestile de groaza spuse de unchiul Pitt in sera de Halloween zi in care si eu si el ne serbam ziua de nastere.
                Am stat acolo cam 15 minute pana cand un batran uscativ si cu privire rautacioasa a intrat si s-a pus in fata biroului.
                "Vreti o camera?"A intrebat dezinteresat.Chipul ii era acoperit de o mutra a dezgustului ce ma facea sa ma itreb daca a fost asa toata viata.Era ceva in imaginea lui ce ma facea sa ii aflu povestea de viata.
                "Nu,am dori indicatii catre oras."Am spus eu incercand sa par cat de politicoasa cu putinta.
                "Nimeni nu pleaca acum catre oras.Pana maine tot locul va fii inzapezit si orasul e dincolo de munti."A raspuns el uitandu-se pe o hartie galbuie."M-am indreptat catre fereasta si am intrebat.
               "Si cand putem pleca?Fetita asta pe care am gasit-o in padure are nevoie de asistenta medicala."
                S-a indreptat catre Stephan care statea in pozitie defensiva tinand copila in brate.
               "Cel putin o luna nu se va putea iesi...in ceea ce priveste copilul sotia mea este fosta asistenta medicala si va va ajuta.Inainte o sa o pun sa va puna niste mancare calda pareti inghetati."Si inca cum am spus eu in gandul meu constienta ca nu are mancarea de care am eu nevoie.M-am uitat catre cei doi si mi-am dat seama ca si Stephan cat de puternic parea era inca un copil si era om inainte de toate.Eu nu asi fi inghetat in zapada...m-asi fi trezit cand zapada se topea si iarba iesea.Dar el nu era pregatit pentru o cursa pe munti.
                "Cum ne cazam?"Am intrebat eu...
                "Nu va luam nimic!" a spus o voce de batranica care se apropia.Era imaginea perfecta de batranica grasuna si draguta chiar si cu ridurile din jurul ochilor si gurii.
                "Bietii de voi trebuie sa fiti terminati.Si tu dragut-o pune patura asta pe tine o sa te incalzesti."Era o patura verde si moale care sigur m-ar fii incazit daca aeam inca sangele femeii in vene.Corpul meu incepea sa se invineteasca.
                 Batrana ne-a pus la masa unde ne-a dat friptura si peste...pentru un om pareau apetinsante insa dupa cateva inchitituri am inceput sa arunc discret bucatile la Stephan in farfurie care infuleca fara sa se uite.Pe micuta o intinsese pe o canapea in fata semineului si ii dadea o supa dintr-o planta al carui nume nu-l pot pronunta.Ii daduse o rocita pe care o taiase ca sa ii fie buna si mie o rochie care fusese a ficei ei ce murise cu 6 ani in urma de tuberculoza sau Vampirism pe atunci.Stephan arata stupid in hainele domnului Smith.Simteam ca abuzez de bunatatea acestor oameni dar am luat-o pe batranica in camera si am luat sange doar atat cat aveam nevoie si apoi-am dat din veninul meu atat cat ranile ei sa se vindece.Tot ce si-a amintit era ca am aranjat paturiele.

X As cold as ice!

         In calatoria mea fantomatica nu fusesem capabila sa simt prea multe.Insa corpul meu da.Eram mai moarta ca niciodata.Am vrut sa ma ridic,planificand sa ajung jos la frigider pentru a-mi stinge focul ce-mi cuprinsese intregul gat.Corpul imi tremura si ma durea,podeaua parea facuta din lame de cutit ascutite.Picioarele fantomatice si albe se miscau cu greu si schiopatat pana de am cazut.Am ramas asa tintuita la podea...nu puteam sa ma ridic corpul meu aparent cantarea o tona.Credeam ca pana ce va ajunge cineva aici era deja prea tarziu.Mi-am amintit brusc de Stephan...Am incercat sa tip la el dar gatul mi-era mult prea uscat.Am stat asa aproape un sfert de ceas Pana cand am auzit nite pasi apasati pe scari.Am incercat sa tip sa ma auda,credeam ca din greseala va omite sa caute in camera asta dar se pare ca stia exact unde sa vina.Parea ca taraste ceva greu pe dusumeaua zgrumturoasa care imi strapungea pielea vinetie.A deschis usa de lemn vopsit si a aruncat langa mine trupul unei femei care dupa tinuta provocatoare,chiar vulgara pentru acele timpuri...stiam ca nu are familie,cumva stiam.Nu vroiam sa o fac dar fiecare celula din corpul meu ma impingea catre gatul femeii care oricum nu mai avea mult de trait.
          "Nu avem prea mult timp la dispozitie,lipitoare!"A urlat el,apoi a impins trupul langa mine...Era ceva ciudat cu el.Nu mai era acelasi Stephan,acelasi copil dulce si ranit...acelasi copil imbatranit.Asta era?Se terminase prietenia noastra?Asa de usor este sa ajungi la ura in cea mai pura forma.O data ce am stors si ultima picatura de viata din donatoarea mea am simtit o repulsie totala catre baiat.Mirosea a caine ud,maraia in timp ce vorbeam si pur si simplu il uram.Am sarit in cealalta parte ca camerei distrugand noptiera.Se indrepta spre mine si ma dezgusta ingrozitor.L-am impins trantindu-l in exteriorul camerei apoi s-a repezit si mi-a apucat strans incheieturile mainilor.Am ridicat la el ce-a mai rece privire din dotare.
           "Cu am spus si mai devreme.Nu avem timp!"A marait el la mine.
           "Hai sa terminam odata!"Am strigat si eu si am pornit spre usa.Nu aveam timp sa gasesc ceva lejer,stiti,genul de haine VAMPIR LA VANATOARE DE VARCOLACI.Rectific,Vampir si varcolac la vanatoare de varcolaci si vampiri. Am agatat in drum niste haine e la Chuck,o perege de pantaloni la care am strans cureaua pentru a evita situatia penibila dea a ramane dezbracata in mijlocul actiunii si o bluza neagra ce imi lasa umerii dezgoliti.Mi-am strans parul la spate si l-am urmat pe Stephan pe carare.Era cu mult mai rapid decat mine insa am reusit cu multa stradanie sa tin pasul cu el.Era bine sa simt iar vantul pe pilea alba.
           Dupa o alergatura considerabila am ajuns in fata bisericii si simteam cum picioarele mi s-au inmuiat asa ca m-am oprit.
           "Staaaaaai!"Am tipat .
           "Ce s-a intamplat??"A intrebat.
            "Nu pot intra acolo.Nu sunt de nici-un folos!"
             Mi-a intins mana si m-a tras in fata usii.A pasit pragul de partea cealalta si m-a invitat inautru.Din acel moment m-am simtit usurata chiar daca mirosul inca imi dadea dureri de cap.
             Cand am intrat in holul ce ducea catre celula in care era torturata Rogue am auzit bubuituri tipete si zdruncinaturi.Aveam oarecum emotii sa intru acolo dar aveam o viata de salvat si altele de distrus.Cu cat petreceam mai mult timp in prezenta lui Stephan incepeam sa ma simt mai confortabil.Imi aminteam de ceea ce simtisem cu doar cateva ore inainte de ceea ce simteam pentru acest pusti.
            "Ceilalti sunt morti!"
            "Si de ce razi nu-ti erau prieteni?"
             "Acum sunt un Alfa!Este semnalul pe care il asteptam."
             "La ce bun sa fii un alfa daca nu ai haita?"Am susotit in timp ce intram in camera care parea a fii locul unui masacru.Acest Chuck era mai periculos decat oricare dintre noi.Stiam acum adevarul si nu ma asctempam sa fiu fericita dar nici sa doara asa de tare!In secunda in care s-a intors la noi Stephan a sarit in forma lui mai putin umana,dar nici animala...era un lup pe doua picioare cu un corp nedefinit.Era mult mai inspaimanatator asa.Am fugit la locul unde rogue era expusa si am dezlegat-o apoi i-am intins mana donandu-i si ei din ceea ce-mi donase femeia vulgara.
             "Anide,doar nu te-ai inhaitat cu monsrul asta!"
             "Nimeni nu-i perfect...Dar macar el nu e ipocrit.Ai grija viata cui ai mai distrus!"
             Distrasi de discutie nu am vazut cand Rogue a sarit la gatul creatuirii si l-a muscat.A strigat distorsionat la mine....mi-am dat seama ca vroia sa il urmezsi stiam ca aici nu mai puteam sta alaturi de Chuck.M-am uitat la Rogue si asi fii vrut atat de mult sa ma urmeze dar ii era loiala fratelui ei.Il iubea,era familie si privirea ei imi spunea sa plec,ca nu mai am ce cauta aici!
           
________________________________________________________________________________________
             Afara ninsese ca niciodata!Era o nebunie,toti copiii pareau sa alerge prin toate partile.Eu si Rogue impodobeam bradul in camera de zii.Parea oarecum deconectata.Ca un robot setat pe cema.Lua mecanic fiecare glob si il aseza stramb.Era beteala peste tot.Poate de asta nu am observar absenta lu' Logan.
           Am vrut sa o intreb ce s-a intamplat dar m-am temut de ceea ce putam declansa.S-a auzit o bataie in usa.M-am dus si am deschis insa nu era nimeni.Cand m-am intors am dat ce ochii verzi,de privirea de felina a micutei Christal .
            "Inca deschizi unsa fara sa intrebi?"