XII La limita dintre stiinta si visare

           
           Am deschis nesigura ploapele grele....nu imi aminteam nimic din seara ce tocmai trecuse.Asta se intampla cand se combina veninul valirilor cu sangele varcolacilor.Noi ne pierdem cunostinta si ei revin la forma mai putin monstruoasa.Simteam mirosul parfumului lui Christal care statea la bancul ei de lucru din capatul camerei pisand intr-un mojar vechi niste ierburi parfumate.Rogue statea in pragul usii de lemn si privea protector dar inca amenintator.Parul rosu era perfect aranjat si stralucitor.Ochii verzi priveau cu compasiune fortata trupul fetitei de ceara ce statea pe patul mic si incomod.Simteam cum arcurile in dorinta de a scapa de povara ce le turtea mizerabil strapungeau pielea taretrecand prin sternuturi si rochia alba de matase in care eram imbrcata.
            "Puteai sa mori!Ti-am spus sa stai departe!"A spus sora mea apoi a parasit incaperea cu mainile in san parca legate.Parca ar fi vrut sa ma ajute si nu putea.M-am ridicat pe coate si am incercat sa imi sustin cauza chiar daca ea nu mai era de fata.
            "In caz ca nu observi ne-am salvat pe toate 3!Puteam folosi un multumesc!"De cand dragul Chuck nu mai era eu si Rogue pur si simplu nu ne mai puteam intelege.Toata ziua era o noua sansa de a ne contrazice de a ne impunge si certa.Poate asa se comporta surorile adevarate,sau poate ca noi chiar a trebui sa ne vedem fiecare de drumul ei.Eu sunt mai calculata mai sigura.Ma pasioneaza stiinta,certitudinea nu indraznesc sa risc.Am riscat o singura data si uite ce am devenit.
            Rogue a trait mereu in lumea asta a povestilor cu magie printese si balauri.Ea nu inceteaza sa viseze sa creada in schimbari in pacea lumii si cu toate astea judeca,taie in carne vie si uraste.Cred ca asta se intampla cand printesa isi pierde regatul si slujitorii.Se adapteaza incepand sa se apere.Devenind oarecum paranoica,protectoare si singuratica.Viata mea inainte de Chuck era frumoasa dar totusi la limita sigurantei,fiecare moment bine calculat viitorul asigurat de tatal meu si planurile lui de a ma marita.Mereu am stiut ce se va intampla cu mine a doua zi...fie ca ma duceam in parc sau ca urma sa imi fac controlul medical lunar.Stiam si ca am sa ii fac un nepot tatalui meu care urma sa ia locul in afaceri.Dar niciodata nu am incercat sa visez inafara acestor limite impuse de societate si de familie.Urmam sa fiu o sotie fidela,un adevarat model de femeie perfecta sau ceea ce se credea ca trebuie sa fie femeia perfecta.Un incubator mobil care e mereu deacord cu deciziile sotului care ii scrie dinainte replicile necesare.Doar o actrita in proria viata in care regizorul este societatea.Urma sa ma sculptez dupa acest principiu insa salvarea mea a venit in acel tren acolo mi-am pemis pentru prima oasa sa gandesc inafara cutiei.Am invatat ca nu traiesc in lumea care o credeam ci inaceea pe care o visam.Poate ca nu am intalnit prea multe zane si nici printi curajosi dar exista si aici cat si in lumea oamenilor raul si binele.Poate ca in ultima verme a excelat in rautati si m-am complacut in depresie dar ce ar fii lumea fara rau.Nu a stii sa mai apreciem lucrurila bune care ne ajuta sa e ridicam atunci cand suntem lipiti de o podea veche si plina de aschii care ne strapunge pielea.
            Brusc,mintea mi-a fugin undeva in trecut la baiatul cu chip de barbat.Stephan nu fusese nicicand mai frumos si nu stam de ce ma gandeam acum la el si mai ales in acest fel cand trebuia sa il urasc sincer.
___________________________________________________________________________________
            Micuta Amelie se simtea din ce in ce mai bine.Stateam la motel de cateva zile.Doar noi si inca o familie blocati de muntii de zapada care incepusera razboiul alb la cateva ore dupa ce ne adapostiseram aici.Stephan si Amelie se intelegeau uimitor de bine mai bine decat eu si Amelie.Asta pentru ca intr-o seara ma vazuse cun scurgeam viata din doamna Smith.Stersesem aceasta amintire din capul micutei dar sentimentul de spaima ramasese infipt adanc.In timp ce ei se lucau pe canapeaua din plus verde eu stateam la masa facand schite...ramasese singura mea ocupatie pe timpul refugiului nostru aici.Cealalta familie,un barbat la vreo 40 de ani si mai tanara sa sotie de 25 impreuna de cei trei copii ajunsesera aici cu vreo saptamana inaintea noastra si asteptau telegrama de la o ruda in care sa ii anunte drumul corect catre noul oras.Razboiul distrusese multe si autoritatile americane reusisera sa reconstruiasca in intregime o parte a Americii numind-o noul oras...Insa tinand cont de dimensiunile reduse locatia era un mister,cei bogati fiind prioritatea cei saraci incercand sa se comporte ca si cum totul ar fii in ordine.Doamna si domnul Smith erau din ce in ce mai slabiti si nu mai puteam profitadupa urma lor asa ca mi-am indreptat atentia catre familia Williams.Prima fiind femeia care era de o frumusete aspra.Arata de 35 chiar daca avea cu 10 mai putin insa privirea era inocenta ca a unei fetite de 15.Era blonda cu parul mereu aranjat strans la spate cu tenul impecabil insa imbatranit de griji si timp cu hainele mereu calcate si curate chiar daca aici nu o vedea nimeni.Era etalonul femeii perfecte tipul de femeie care ar fii trebuit sa ajung si eu daca nu ma urcam in acel tren in acel compartiment.Priveam in ochii mari si albastrii si puteam vedea ca nu era ceea ce isi dorise de la viata.Mereu faceam acest joc cand vedeam cate o persoana.Ce ar fii vrut sa devina?Cum a ajuns asa?Ce ar fii trebuit sa se intample?Nu puteam sa nu ma intreb ce s-a intamplat cu femeia cu privire adolescentina?Mai mult ca sigur a vrut sa devina artista,pictorita,stiam asta dupa vopseaua care se ascundea sum unghiile totusi curate.Sotul ei nu dorea sa o lase sa piarda timpul cu prostii si ii interzisese.Trebuia sa vada de educatia celor doua fete si baiatului de numai un an.Insa se refugia in jocuri de culori alaturi de cei trei micuti realizand opere uimitoare.Ma uitam in privirea ei si vedeam viitorul meu planificat de tata...stand la cheremul unui nesimtit doar pentru a-i face copii si a avea grija de ei.Ma facea bucuroasa ca am devenit ceea ce devenisem.
             De fiecare data cand eu si Victoria plecam din camera de zii micuta Amerie cu ochii negrii se agita si se speria.Era diferita de ceilalti 3 copii...Nu ii placeau jocurile si ii speria constant,nu stiam niciodata ce e in mintea acestei copile.
            "Micuta voastra are niste probleme de adaptare!"A constatat Victoria privind-o prin fereastra murdara ce ducea catre living.
            "A noastra?!"Am reactionat eu.Cum putea cineva care avea toti neuronii la locul lor sa creada ca eu Stephan am putea avea un copil?Insa poate ca aceasta aparenta ne-ar putea da mai multa crdeibilitate,am gandit eu.
            "E doar excesiv de timida.Chiar de asta vrem sa ajungem in oras pentru a merge la un psiholog.Amelie ne este foarte draga.Are numele mamei lui Stephan!"Nu aveam nici cea mai mica idee despre cum se numea mama lui.Dar am continuat sa umflu minciuna.
            "Este frumos sa vad cum doi tineri se preocupa de copilul lor.Dar nu am vazut verighetele uite pe ale noastre scrie impreuna mereu!"Mi-a intins ea micutul cerculet din aur cu exact cat trebuie mai mica decat a sotului.Trebuia sa gasesc repede o minciuna plauzibila.
           "Am fost nevoiti sa findem totul pentru tratamentul fetei."Femeia s-a uitat la mine cu compasiune materna si apoi a intrat in camera.
           E u m-am asezat pe canapeaua pe care statea "familia mea"si l-am imbratisat pe Stephan pentru a pastra aparentele am gandit eu atunci insa in momentul cand el mi-a raspuns la imbratisare am simtit cum corpul meu leviteaza lin deasupra a tot.Simteam cum ii vad pe tosi din afara.
           Amerie cu pielea alba si parul negru asemeni unui personaj depsre care fiecare copil aude la un moment dat a venit si m-a tras din imbratisarea lui sarind in bratele lui si pupandul pe obraji.Undeva intre plimbarea din padure si zilele petrecute aici fetita crease o pasiune infantila pentru el.Copila asta incepea sa ma enerveze din ce in ce mai mult.
            Noaptea Stephan o punea in patul ei si dupa ce aceasta adormea venea in camera noastra unde dormea pe podea.Pe timpul noptii Amelie venea si ma impingea din pat tragandu-l in pat cu ea.
            "Ok care este problema ta?"Am intebat eu in timp ce o imbracam intr-o rochita facuta de doamna Smith.Stateam in genunchi incheind fiecare nasture al panzei albaste.Ea se uita la mine fara nici o expresie.
            In urmatoarea clipa tipa isteric si ma tragea de par ramanand cu cateva smocuri consistente intre pumnii micuti si albi.Ceva ca o forta invizibila m-a aruncar in partea cealalta a camerei.Copila tipa in continuare si am putut distinge o voce distorsionata spunand "Mills acerbus"...Am crezut ca mi-am pierdut mintile dar in momentul in care Stephan a intrat in camera copila era zgariata si plangea fals.
            "Parca aveai un cod care spunea fara copii!"S-a uitat el la mine plin de dipret si a iesit cu copilul din camera.Orice ar fii acea creatura nu era un copil inocent care avea nevoie de ajutor nici in momentul in acre am gasit-o.Am stat acolo pe podea tot restul zilei incercand sa imi dau seama cea a spus.

XI Lumina lunii

     

         Situatia devenise dea dreptul penibila....Toate trei pretindeam a fii o familie cand era evident ca fiecare isi dorea sa fie in alta parte.Rogue si-ar fii petrecut sarbatorile cu Logan daca in urma cu o luna in urma unor contradictii nu ar fii incercat sa se omoare.Logan plecase la niste rude din India cu promisiunea ca se va intoarce sa o distruga.Chiar daca era prea mandra sa recunoasca stiam ca ii pare rau.Am stat asa si nu mi-am dat seama sa ma holbam la ea pana ce s-a rudicat cu o privire intepatoare si a plecat.M-am intors spre Christal,care avea acea privire paranoica,tresarea cu trupul mic si alb la orice zgomot de afara.Venise in Boton Rogue sa se ascunda de un vampir italian care voia sa ii foloseasca puterile in propriile scopuri meschine.Christal mostenise puterile de la bunica ei despre care se stia doar ca murise intr-un sanatoriu din cauza unui atac de cord.Chris sustinea insa ca s-ar fii sinucis transferand punerile la copilul nenascut al mamei ei adica ea.La exact 3 zile dupa incident mama ei Florance se afla in camera de garda a unui spital public cu dureri ingrozitoare.3 zile atata spune ea ca dureaza transferul puterilor unei vrajitoare.Ora 3,ora demonilor...3 zile pana schimbarea in vampir sa se definitizeze...Numarul 3 pare a avea mai multa legatura cu magia neagra decat cu basmele.Asta se intamplase acum 50 de ani insa Christal parea mai frumoasa ca niciodata cu privirea ei de pisica.Nu avusese urmasi asa ca a ramas tanara precum Chuck...dragul Chuck!
          M-am ridicat de la masa si m-am asezat pe canapea unde am si petrecut intreaga noapte privind emisiuni cu blondele siliconate cu pretentii de regine si calitati de matroane.Uram acest gen de femei fara principii gata oricand sa isi vanda sufletul pentru 3 minute de faima inchipuita de revstele de scandal.Ca si cum cuiva i-ar pasa de ele.
           Parul imi ajungea la baza gatului.Incetasem sa mai protejez aceasta rasa umana care se injunghie pe la spate.Aratam exact acelasi respect pentru viata lor cum aratau si ei.Si spre deosebie de Rogue ucideam fara sa ii cunosc...nu imi pasa.Ea avea acest ritual ciudat si periculos.Ea il numaea intalniri eu il numeam vanatoare.Ca un pui de tigru care inca tanjind dupa laptele mamei se joca cu capul gazelei intre labutele insangerate.Privind ochii sticlosi odata rugatori.
        Obisnuia sa iasa cu ei la intalniri apoi sa le dea sperante sa ii cheme acasa.A incercat sa imi prezinte cativa dar am refuzat.Insa in momentul in care se plictisea de jocurile lor...si asta se intampla repede...in omora privindu-le viata cum paraseste privirea si devine sticloasa ca o marioneta de ceara.Nu stiam nici acum ce facea cu trupurile lor,insa presupuneam ca le arde...cum faceam eu...Insa de cateva ori am vazut la stiri trupuri lipsite de sange ale unor barbati pe care credeam ca ii cunosteam.Insa refuzam sa cred ca lasa asa cadavrele la intamplare.
        Christal nu cred ca deschisese vreodata o conserva fara sa foloseasca magia.Nu cred ca stia cum sa traiasca fara ea...asa se nascuse si asa avea sa sfarseasca...pe mine ma ajuta la muncile din casa si imi convenea...totul se curata nu ca prin magie ci chiar prin aceasta.
        De afara am auzit mai multe voci apoi un marait puternic ce sigur nu venea de la un caine.Rogue a venit din senin la usa si a ezitat sa deschida.s-a uitat mai intai pe geamul de langa dand cu grija draperia.Geamul era aburit aproape in intregime de respiratia varcolacului parca pregatit sa o manance.Figura lui se imbina perfect cu luna ce ne lumina orasul in seara asta si miliardelor de stele.Rogue a facut un gest scurt si nesigur lipindu-si spatele de usa si alunecand usor pe aceasta in timp ce lupul lovea cu putere in usa neagra de lemn.
        "Ce s-a intampalt?"Am inceput eu sa urlu fara sa-mi dau seama ca in spatele meu cineva e pe cale sa faca un atac de panica.
         "Nemernicul asta chiar a venit sa ma omoare!"A tipat ea mai mult furioasa decat speriata."Ia-o pe Christal si duceti-va la subsol in biblioteca!Acum....hai du-te!"
         Nu stiam daca sa stau aici si sa o ajut sau sa o iau pe micuta.Dar m-am uitat la micuta cu ochi pe pisoi speriat si am luat-o de umeri incercand sa ii dau incredere apoi am coborat treptele umede in mirosul de mucegai al holului iar in biblioteca imi aduceam aminte ca era plin de crti imprastiate.Am incercat sa aprind pecul insa nu parea sa fie de folos,palpaind macabru permitandu-ne sa vedem franturi din incapere.In urmatoarea secunda vrajitoarea a pocnit din degete si auzeam cum cartile se dau din calea noastra si am vazut ochii ei de un verde fosforescent luminand intreaga camera.Vedeam cum cartile sunt lipite de pereti si tavan intr-un mod imposibil.Gemuletul de aici era o gautica dreptinghiulata si murdarainsa ducea chiar in curtea din fara permitandu-ne sa vedem intreaga scena.Rogue iesise si cei doi se luptau la o viteza ce nu permitea vre unui muritor sa vada ce se intampla insa noi vedeam.
         Rogue era intr-o forma destul de buna insa creatura era gigantica ceea ce facea aproape imposibila atingerea ei...Rogue ii sarise in spate incercand sa il imobilizeze obligandu-l sa ia froma umana.Dar varcolacul venise aici cu un motiv bine conturat si acela de a o ucide asa ca a aruncat-o pe tufa de trandafiri apoi se tara amenintator catre ea.Simteam cum inima mi se face mica de emotie iar in urmatorul moment Christal a aruncat ceea ce semana cu un fascicul de lumina care l-a facut pe varcolac sa scoata un zgomot de durere si geamul nostru s-a spartaruncand dubios de multe cioburi pentru marimea lui.Unele cioburi imi strapunsesera ochii.Nu pteam sa vad nimic.Corpul meu insa le-a eliminat destul de repede ceea ce m-a facut sa multumesc Domnului ca am terminat cu prostia cu animalele.Acum varcolacul schiopata asa ca Rogue a sarit pe el si a incercat sa il muste insa acesta a aruncat-o iar in peretele din fata al casei trantindu-l la pamant.Rogue era acum inconstienta si varcolacul se apropia amenintator catre ea.
          "Ce ai facut mai devreme ce e?"Am intrebat.
          "Am concentat lumina lunii!"A raspuns timid dar sigur.
          "Poti sa o mai faci odata dar mai mare?"Am intrebat.
          "Cred ca da!"
          "OK atinci la semnalul meu il lovesti cu tot ce ai!"Am spus apoi am sarit si eu in spatele lupului al carui miros mi-a dat o durere de cap ingrozitoare si m-am lasat trantita in molosul in care zacea Rogue prefacandu-ma inconstienta insa inainte am soptit Acum sperand ca m-a auzit numai cine trebuia.
          Asteptam lumina sa il loveasca insa nu se intampla nimic.Se apropia de mine si devenise orecum antreul pentru cina sa.Ma intrebam de ce Christal nu face nimic,trebuia sa ma auda deoarece avea auzul mai fin decat al nostru al vampirilor inca incepeam sa ma intreb daca nu e prea mult pentru ea can,deoadata am vazut cea mai puternica lumina ce a facut varcolacul sa urle de dureri apoi sa scelalaie.Insa lumina ma orbea si nu puteam sa imi dau seama unde se afla bestia.Am decis sa o iau pe chicite si am simtit cum mi-a infipt coltii intr-un material blanos cu un miros neplacut provocandu-mi halucinatii apoi s-a prefacut treptat intr-un baiat.Devenise Logan.L-am vazut cazand in genunchi apoi am vazut cerul,apoi nu am mai putut vedea nimic.Era negru,era liniste isa corpul ma durea si aveam acea senzatie idioata de voma.
__________________________________________________________________________________
           Plecasem cu tanarul Stephan undeva spre nicaieri.Nu il mai iubeam,nu stiam daca l-am iubit vreodata.Simteam ca totul fusese doar o zii de pasiune o ceata a sentimentelor dar stiam ca il uram pe Chuck acum ca stiam de ce era capabil fara a simtii chemarea sangelui.Ma intrebam ce fel de monstru ar devenii daca s-ar transforma.
           Alergam in urma creaturii urat mirositoare pe i-arba umeda a diminetii mai repede decat ochiul uman este capabil sa percepteze.Vantul imi arunca parul pe spate in bucle lejere de parca abia il aranjasem.Stiam ca era datorita sangelui ce imi curgea prin vene improspatandu-mi fiecare celula.
          Picioarele atingeau scurt pamantul doar pentru a lasa in urma o dara de praf gros.In aceste momente mi-asi fii dorit sa ma pot transforma in liliac ca reperul principal al muritorilor atunci cand vorbesc despre vampiri.Stephan arunca toata tarana de pe poteca din padurea care parea interminabila in ochii mei insa incercam sa imi pastrez calmul.Am marit putin viteza pentru a ajunge in dreapta lui.Ii priveam ochii concentrati,umanizati si blana perfecta si cotul care era contorsionat intr-un mod ciudat diferit de lupii normali,parea a avea doua randuri de dinti asemeni rechinilor.Copacii incepeau sa isi piarda frunzele lasand pe poteca un covor de frunze putrezite si moi care ma incetineau.Eram obosita nu stiam cat mai trebuie sa alergam,simteam cum sangele doamnei "dichisite"imi parasea corpul alergam deja de doua zile si nu simteam prezenta nici unui om nici unui animal.Probabil ca mirosul de caine ud imi atragea prea mult atentia.M-am oprit brusc cand am auzit inima alerta a unei copile speriate ascunse in scorbura unui raton.M-am lasat condusa de mireasma sangelui ei si am gasit-o acolo micuta si stabuta cu pielea alba si ochii negrii asemeni unei papusi.Era incremenita si s-a speriat ingrozitor cand lupul urias s-a apropiat de noi.Statea acolo de cateva zile si avea sa apuce zapada daca mai statea mult.Nu avea forta sa mai vorbeasca dar invatasem sa le ascult inimile si l-am trimis pe Stephan mai departe asigurand-ul ca nu o voi rani.Nu aveam sa ucid un copil fara aparare si oricum sangele ei nu ar fii facut decat sa imi deschida pofta la mai mult.am luat-o in brate si am observat ca nu era mai calda decat o papusa de ceara si nici mai gea decat un fulg de zapada.Gu greu si-a pus mainile in juul gatului meu si ii simteam respiratia pe gatul meu rara si intrerupta.Temperatura corpului meu nu avea sa o ajute asa ca mi-am dat bluza jos ramanand intr-un maieu alb oarecum transparent atragand privirea nesimtita a lui Stephan.Am acoperit micuta papusa si am luat-o in brate.Stephan renuntase la forma de lup si mergea langa mine atingand uneori fetita sa vada daca respira.
             "Da-mio mie temperatura corpului meu este mai mare decat a ta."
              "Uitasem ca mai sunt persoane vii aici!"Am spus eu sarcastica.
               Insa fetitei ii era mai bine acolo se incovrigase de gatl lui si bagase bapul in pieptul lui asemenea unui catelus dornic de atentie.
              "Unde suntem?"Am intrebat eu.
              "N-am idee dar trebuie sa iesim undeva!"Raspunsul lui m-a strafulgerat.
              "Vrei sa spui ca nu stii unde mergem?Am alergat cateva sute de km si spui ca nu stii unde mergem?"Am incercat eu sa imi mentin tonul vosi scazut pentru a nu speria puiul de om din bratele lui.
               "Trebuie sa iesim undeva nu te agita.Am auzit o alta haita de lupi undeva spre vest acum doua nopti."A incercat el sa se apere.
               "Si asta e genialul tau plan?Sa ma duci intr-un loc prin de varcolaci care ma urasc?Nu pot sa cred cat te urasc!" Am spus eu ironica si desi stiam ca nu pot avea incredere in baiatul plin de ura tot m-am lasat condusa de el ca o sotie umila si loiala.Urmatoarea mea miscare a fost sa ma catar in el mai inalt stejar asemeni unei feline si am reusit sa vad niste lumini ceea ce ne indica civilizatie chiar la capatul padurii.Era o casuta mica defapt parea afii un motel dupa tipul ferestrelor identice si pozitionarea lor.Insa inafara de asta nimic.Doar copacii si pietrele oe care tindeam sa cred ca le-am mai vazut.
               "E un motel spre est putem cere indicatii acolo si sa o lasam in grija cuiva."Am spus eu aratand spre copila.
               "Orasul e spre nod.Nu avem nevoie de indicatii!"A raspuns el.
               "Nu serios dar de ce nu ne-ai dus acolo de la inceput domnul stie tot?"
               S-a uitat lung la mine si la final m-a urmat catre model.Era pustiu doar vreo 3 camere avand luminile aprinse si in receptie nu astepta nimeni.Peretii eru acoperiti de fotografii cu familii cu fte triste si batranicioase,de portrete realiste de parca cineva i-ar fii luat si i-ar fii bagat in tablou.Ma simteam ca intr-una din povestile de groaza spuse de unchiul Pitt in sera de Halloween zi in care si eu si el ne serbam ziua de nastere.
                Am stat acolo cam 15 minute pana cand un batran uscativ si cu privire rautacioasa a intrat si s-a pus in fata biroului.
                "Vreti o camera?"A intrebat dezinteresat.Chipul ii era acoperit de o mutra a dezgustului ce ma facea sa ma itreb daca a fost asa toata viata.Era ceva in imaginea lui ce ma facea sa ii aflu povestea de viata.
                "Nu,am dori indicatii catre oras."Am spus eu incercand sa par cat de politicoasa cu putinta.
                "Nimeni nu pleaca acum catre oras.Pana maine tot locul va fii inzapezit si orasul e dincolo de munti."A raspuns el uitandu-se pe o hartie galbuie."M-am indreptat catre fereasta si am intrebat.
               "Si cand putem pleca?Fetita asta pe care am gasit-o in padure are nevoie de asistenta medicala."
                S-a indreptat catre Stephan care statea in pozitie defensiva tinand copila in brate.
               "Cel putin o luna nu se va putea iesi...in ceea ce priveste copilul sotia mea este fosta asistenta medicala si va va ajuta.Inainte o sa o pun sa va puna niste mancare calda pareti inghetati."Si inca cum am spus eu in gandul meu constienta ca nu are mancarea de care am eu nevoie.M-am uitat catre cei doi si mi-am dat seama ca si Stephan cat de puternic parea era inca un copil si era om inainte de toate.Eu nu asi fi inghetat in zapada...m-asi fi trezit cand zapada se topea si iarba iesea.Dar el nu era pregatit pentru o cursa pe munti.
                "Cum ne cazam?"Am intrebat eu...
                "Nu va luam nimic!" a spus o voce de batranica care se apropia.Era imaginea perfecta de batranica grasuna si draguta chiar si cu ridurile din jurul ochilor si gurii.
                "Bietii de voi trebuie sa fiti terminati.Si tu dragut-o pune patura asta pe tine o sa te incalzesti."Era o patura verde si moale care sigur m-ar fii incazit daca aeam inca sangele femeii in vene.Corpul meu incepea sa se invineteasca.
                 Batrana ne-a pus la masa unde ne-a dat friptura si peste...pentru un om pareau apetinsante insa dupa cateva inchitituri am inceput sa arunc discret bucatile la Stephan in farfurie care infuleca fara sa se uite.Pe micuta o intinsese pe o canapea in fata semineului si ii dadea o supa dintr-o planta al carui nume nu-l pot pronunta.Ii daduse o rocita pe care o taiase ca sa ii fie buna si mie o rochie care fusese a ficei ei ce murise cu 6 ani in urma de tuberculoza sau Vampirism pe atunci.Stephan arata stupid in hainele domnului Smith.Simteam ca abuzez de bunatatea acestor oameni dar am luat-o pe batranica in camera si am luat sange doar atat cat aveam nevoie si apoi-am dat din veninul meu atat cat ranile ei sa se vindece.Tot ce si-a amintit era ca am aranjat paturiele.

X As cold as ice!

         In calatoria mea fantomatica nu fusesem capabila sa simt prea multe.Insa corpul meu da.Eram mai moarta ca niciodata.Am vrut sa ma ridic,planificand sa ajung jos la frigider pentru a-mi stinge focul ce-mi cuprinsese intregul gat.Corpul imi tremura si ma durea,podeaua parea facuta din lame de cutit ascutite.Picioarele fantomatice si albe se miscau cu greu si schiopatat pana de am cazut.Am ramas asa tintuita la podea...nu puteam sa ma ridic corpul meu aparent cantarea o tona.Credeam ca pana ce va ajunge cineva aici era deja prea tarziu.Mi-am amintit brusc de Stephan...Am incercat sa tip la el dar gatul mi-era mult prea uscat.Am stat asa aproape un sfert de ceas Pana cand am auzit nite pasi apasati pe scari.Am incercat sa tip sa ma auda,credeam ca din greseala va omite sa caute in camera asta dar se pare ca stia exact unde sa vina.Parea ca taraste ceva greu pe dusumeaua zgrumturoasa care imi strapungea pielea vinetie.A deschis usa de lemn vopsit si a aruncat langa mine trupul unei femei care dupa tinuta provocatoare,chiar vulgara pentru acele timpuri...stiam ca nu are familie,cumva stiam.Nu vroiam sa o fac dar fiecare celula din corpul meu ma impingea catre gatul femeii care oricum nu mai avea mult de trait.
          "Nu avem prea mult timp la dispozitie,lipitoare!"A urlat el,apoi a impins trupul langa mine...Era ceva ciudat cu el.Nu mai era acelasi Stephan,acelasi copil dulce si ranit...acelasi copil imbatranit.Asta era?Se terminase prietenia noastra?Asa de usor este sa ajungi la ura in cea mai pura forma.O data ce am stors si ultima picatura de viata din donatoarea mea am simtit o repulsie totala catre baiat.Mirosea a caine ud,maraia in timp ce vorbeam si pur si simplu il uram.Am sarit in cealalta parte ca camerei distrugand noptiera.Se indrepta spre mine si ma dezgusta ingrozitor.L-am impins trantindu-l in exteriorul camerei apoi s-a repezit si mi-a apucat strans incheieturile mainilor.Am ridicat la el ce-a mai rece privire din dotare.
           "Cu am spus si mai devreme.Nu avem timp!"A marait el la mine.
           "Hai sa terminam odata!"Am strigat si eu si am pornit spre usa.Nu aveam timp sa gasesc ceva lejer,stiti,genul de haine VAMPIR LA VANATOARE DE VARCOLACI.Rectific,Vampir si varcolac la vanatoare de varcolaci si vampiri. Am agatat in drum niste haine e la Chuck,o perege de pantaloni la care am strans cureaua pentru a evita situatia penibila dea a ramane dezbracata in mijlocul actiunii si o bluza neagra ce imi lasa umerii dezgoliti.Mi-am strans parul la spate si l-am urmat pe Stephan pe carare.Era cu mult mai rapid decat mine insa am reusit cu multa stradanie sa tin pasul cu el.Era bine sa simt iar vantul pe pilea alba.
           Dupa o alergatura considerabila am ajuns in fata bisericii si simteam cum picioarele mi s-au inmuiat asa ca m-am oprit.
           "Staaaaaai!"Am tipat .
           "Ce s-a intamplat??"A intrebat.
            "Nu pot intra acolo.Nu sunt de nici-un folos!"
             Mi-a intins mana si m-a tras in fata usii.A pasit pragul de partea cealalta si m-a invitat inautru.Din acel moment m-am simtit usurata chiar daca mirosul inca imi dadea dureri de cap.
             Cand am intrat in holul ce ducea catre celula in care era torturata Rogue am auzit bubuituri tipete si zdruncinaturi.Aveam oarecum emotii sa intru acolo dar aveam o viata de salvat si altele de distrus.Cu cat petreceam mai mult timp in prezenta lui Stephan incepeam sa ma simt mai confortabil.Imi aminteam de ceea ce simtisem cu doar cateva ore inainte de ceea ce simteam pentru acest pusti.
            "Ceilalti sunt morti!"
            "Si de ce razi nu-ti erau prieteni?"
             "Acum sunt un Alfa!Este semnalul pe care il asteptam."
             "La ce bun sa fii un alfa daca nu ai haita?"Am susotit in timp ce intram in camera care parea a fii locul unui masacru.Acest Chuck era mai periculos decat oricare dintre noi.Stiam acum adevarul si nu ma asctempam sa fiu fericita dar nici sa doara asa de tare!In secunda in care s-a intors la noi Stephan a sarit in forma lui mai putin umana,dar nici animala...era un lup pe doua picioare cu un corp nedefinit.Era mult mai inspaimanatator asa.Am fugit la locul unde rogue era expusa si am dezlegat-o apoi i-am intins mana donandu-i si ei din ceea ce-mi donase femeia vulgara.
             "Anide,doar nu te-ai inhaitat cu monsrul asta!"
             "Nimeni nu-i perfect...Dar macar el nu e ipocrit.Ai grija viata cui ai mai distrus!"
             Distrasi de discutie nu am vazut cand Rogue a sarit la gatul creatuirii si l-a muscat.A strigat distorsionat la mine....mi-am dat seama ca vroia sa il urmezsi stiam ca aici nu mai puteam sta alaturi de Chuck.M-am uitat la Rogue si asi fii vrut atat de mult sa ma urmeze dar ii era loiala fratelui ei.Il iubea,era familie si privirea ei imi spunea sa plec,ca nu mai am ce cauta aici!
           
________________________________________________________________________________________
             Afara ninsese ca niciodata!Era o nebunie,toti copiii pareau sa alerge prin toate partile.Eu si Rogue impodobeam bradul in camera de zii.Parea oarecum deconectata.Ca un robot setat pe cema.Lua mecanic fiecare glob si il aseza stramb.Era beteala peste tot.Poate de asta nu am observar absenta lu' Logan.
           Am vrut sa o intreb ce s-a intamplat dar m-am temut de ceea ce putam declansa.S-a auzit o bataie in usa.M-am dus si am deschis insa nu era nimeni.Cand m-am intors am dat ce ochii verzi,de privirea de felina a micutei Christal .
            "Inca deschizi unsa fara sa intrebi?"

IX Urmareste-ma!

       Stephan,copilul de 15 ani era noul nostru aliat.Un aliat puternic si un dusman dedicat.Era dispus sa faca pact cu diavolul(noi)pentru a ajunge la ceea ce isi doreste.Statea in coltul opus al camerei lui.Rogue imi ceruse sa nu o distrag de la durere...orice o fii insemnand asta.Deja prelungise plecarea spre oras cu inca o saptamana.Rogue isi pierduse coerenta dar,ma avertizase de faptul ca daca nu imi reiau forma initiala s-ar putea sa raman asa pe veci.Ma ingrozea gandul ca nu il voi mai vedea niciodata pe Chuck.
      "Ce vrei ca sa ma duci in oras?"Am intrebat eu...El s-a apropiat de mine si ma simteam ingrozitor dar nu puteam sa nu observ cat era de frumos....Era saten,ochii pe care ii credeam verzi erau defapt o combinatie de verde si abastru si punctulete mici caprui la baza irisului.Nu vazusem pe nimeni cu niste ochi asa de perfecti.Buzele erau perfecte,pielea neatinsa de soare spre deosebire de ceilalti care aveau pielea maslinie asemenea indienilor.
      "Daca te tin aici suficient voi scapa lumea de o problema!Dar mai am nevoie de tine..Insa am aflat ca il cunosti pe Chuck!Defapt ca sunteti logoditi!"Si-a pus mainile pe picioarele mele si si-a aplecat capul spre mine."Chuck merita sa moara!"
      Am incercat sa imi mentin calmul.De ce sa il vrea mort pe cel mai onest om din lume?
      "Defapt moartea ar fii prea usoara pentru o taratura ca el."A adaugat.
      "Taca-ti odata gura aia!Nu a facut niciodata rau nimanui!"Am rabufnit eu.
      "Pffff.N-a facut niciodata nimic rau!Saracutul de el..."A spus ironic aceste cuvinte invartindu-se prin camera maro depresiva si m-a apucat de brate.
      "In urma cu 10 ani familia padurarului a murit intr-un tragic masacru...Trei copii,o femeie si un barbat.Toti au fost gasiti cu capetele taiate.Singurul supravietuitor a fost unul din copiii victimelor in varsta de 5 ani gasit zacand in balta de sange a familiei.Criminalul...nicioadata gasit!Asa s-a incheiat ancheta care aparent nu a inceput niciodata!Mai ales...m-a lasat sa stiu asta dar cine ma va crede?I-am vazut fata si am visat-o ani de zile.Nu stiam cine e pana acum 2 ani cand l-am vazut in consiliul orasului!"
     "Minti!Chuck nu ar face niciodata asta!"Am urlat eu confuza oprindu-mi lacrimile...el se parea ca nu ma asculta,se vedea ca e din ce in ce mai trist si a inceput sa planga.Si simteam ca spune adevarul.
     "Nu am mai spus nimanui asta pentru ca vreau sa il fac sa sufere pentru ceea ce a facut!"A ingenunchiat in fata mea si-a asezat capul in poala mea si a inceput sa planga isteric.
     Am inceput si eu sa plang fapt ce i-a atras atentia si a luat una din lacrimile mele insangerate de pe obrazul alb apoi a gustat-o.Mia sarutat fruntea si m-a imbratisat.
     "Imi cer scuze...nu trebuia sa te impovarez cu problemele mele!"A spus el,dar aceste cuvinte pareau absente...nu mai intelegeam nimic...nu mai credeam nimic,Chuck era cea mai buna persoana pe care o cunosteam,nicidecum un criminal cu sange rece.Nu mai credeam ca ceva poate fi adevarat.
     "Ce vrei sa fac sa ne ajuti?"Am intrebat eu mai convigatoare ca niciodata.
     Atunci el a inceput sa ma sarute si sa ma mangaie.Nu aveam timp sa fac pe proasta,stiam ce vrea si stiam de ce.Vroia sa il faca sa sufere si folosindu-ma pe mine era cea mai usoara cale.Nu stiu de ce dar ma simteam datoare acestui copil distrus de iubitul meu asa ca nu m-am impotrvit.Dar cred ca cea care avea cu adevarat nevoie de acest lucru eram eu.Si eu imi doream asta,Chuck ma mintise,descoperisem ca nu era acel barbat misterios de care ma indragostisem.
     Sexul nu salvase situatia,dar imbunatatise seara considerabil.Ma simteam usurata,in fond el era sincer si se purta impecabil cu mine.Se putea chiar sa ma indragostesc de acest copil imbatranit de suferinta.
     Cand m-am trezit el statea caolo sprijinindu-si capul in mana si privindu-ma cu ochii lui superbi si cu un zambet de recunostinta pe fata.
    "Buna dimineata soare!"A spus si apoi m-a sarutat.Nu l-am respins chiar l-am imbratisat dorind-ul tot mai mult.
    "Tu de ce nu ma urasti ca toti ceilalti?"L-am intrebat...
    "Cele prin care am trecut m-au invatat ca oamenii sunt la fel de rai.Doar ca voi detineti o putere fizica mai mare.Si faptul ca nu te urasc pe tine nu inseamna ca sunt total deacord cu vampirii."
    S-a ridicat si s-a dus la geam.Apoi s-a apropiat de mine iar si mi-a soptit.
    "Azi plecam in oras."
    "Nu mai vreau sa merg!"Am strigat eu.
    "Trebuie sa mergi sa iti recapeti corpul,in plus am un plan dar pentru asta trebuie sa pastrezi aparentele."A spus el.Nu vroiam sa il vad pe nenorocitul ala mincinos.Il uram din suflet!Adica asi fi facut-o daca asi mai fi avut unul.
   
    "Rogue,plec azi!Ma intorc dupa tine si dupa plecam in Europa cu Stephan!Ok?Dar trebuie sa traiesti."I-am soptit...Corpul ei mic era plin de rani si se puteau vedea toate oasele.La incheieturi avea semne adanci acoperite de sange inchegat si pielea era vinetie.Nu mai rezista mult...Dealtfel nici eu...simteam ca nu mai puteam sa respir in forma asta.
    "V-ati tras-o?"A intrebat ea cu ultimele puteri.Aceasta intrebare m-a injunghiat si am simtit cum mi se taie picioarele...am inceput sa tremur.Singurul lucru pe care l-am putut face a fost de a o imbratisa.
    "Imbratisarile nu au ajutat niciodata pe nimeni!Pleaca inainte sa murim amandoua aici!"
    "Nu am vrut sa o fac!Nu stiu ce a fost in capul meu!"Am mintit eu...Ea m-a privit in ochi si apoi si-a pierdut cunostinta.
 
     "Gata de plecare?"A intrebat el...si nu puteam sa nu observ accentul lui englezesc...
     "Cu siguranta!"Am incercat sa imit accentul dar am esuat admirabil!A chicotit putin si m-a luat de mana.
     Am mers pana intr-un foisor unde s-a dezbracat si mi-a dat ruxacul sau apoi in fata mea se afla un lup gigantic cu blana stralucitoare cu aceesi ochi superbi.Animalul mi-a facut semn sa ma urc in spatele lui.A urmat o cursa nebuna printre copaci si frunze putrezite.In mai putin de doua ore am ajuns in fata casei lui Chuck si auzeam cum bataile inimii lui se accelereaza.
     "Stai aici!"I-am aratat eu hambarul."Lasa-ma inaite sa vorbesc cu el si sa o salvam pe Rogue!Apoi te las sa ii faci ce vrei tu!"
    "Am inteles!"Mi-a spus gigantica creatura apoi in drumul spre hambar a revenit la forma umana si s-a imbracat in blugii lui rupti si vechi.

    Cand am intrat in casa simteam cum ceva ma atrage catre etaj in camera de oaspeti.Era ca o mana invizibila ce ma ademenea.Era miros de vanilie si imbratisarea mamei.Era fericire si toate sentimentele de acasa!Am intrat in camera unde erau trei aparate ce erau conectate la trupul mic al unei fete incercanata si slaba.Parea pe moarte,apoi am realizat ca era deja moarta.Ca eram eu.Rogue uitase sa imi spuna cum ma intorc inapoi.Am incercat in zadar sa ma asez in pat peste corp,locul era incomod si stramt.Nu reuseam sa iau contolul asupra corpului...nu reuseam sa ma conectez.Chuck a intrat in camera rece si simteam nevoia sa il strang de gat.Insa asa nu aveam nici o putere si trebuia sa imi pastrez cumpatul...chiar daca era o jigodie inca imi era folositor!
     Am aburit oglinda de langa pat si am scris cu degetul "Cum ma intorc?!"
     "Ani?"Apoi a spus un descantec pe care nu l-am inteles dar sa il retin nu se pune problema.Apoi am fost absorbita de corp.Nu credeam dar ma simteam ingrozitor acum ca ma intorsesem.Eram lihnita si deshidratata si inca trebuia sa joc cu cap pentru ca trebuia sa o salveze pe Rogue.
    "Rogue e intr-o biserica din munti !"Am soptit eu.In acel moment s-a ridicat injurand si a dat sa fuga.
    "Stai!Chuck ai ucis vreodata?"Am intrebat..."Vreau sa fii sincer.Si mai important,ai ucis copii?"

"Da am ucis,dar, niciodata copii!"Din modul in care a spus copii am stiut ca mintea.Am strans pumnii pana mi-a tasnit sangele in palme.

    "Du-te!Ma descurc."I-am spus!

VIII The Uninvited!

   

Chiar daca trecusera 2 saptamani de calaborator nu-mi puteam lua mintea de la ea.O stiam,sigur...Ochii verzi de felina pe pielea alba ca varul si parul saten.Vocea subtirica si reactiile infantile.Nu mai fusesem la liceu datorita fenomenelor meteorologice din ultima vreme.Zapada era asa de mare incat chide usa daca lasai doua zile poteca necuratata.Era cu adevarat o noutate.Iermile nu sunt de obicei grele aici insa se pare ca nici natura nu mai are multa rabdare cu noi.
    M-am dus in depoitul de la subsol si am cautat printre vechituri albumul lui Rogue.Era un catalog mare cu multe poze.Rogue fusese mereu pasionata de tot ce era nou,de tot ce era diferit...Una dintre pasiuni fiind fotografia.Dupa ce am ignorat teancuri de peisaje fade si portrete gotice am dat de o fotografie veche facuta de o mana tremuranda...Nu se putea distinge fata in detaliu dar vedeam aceeaci conformatie,piele si nuanta a parului.Decorul parea a fii a unui bar din Vegas.Mi-am adus aminte ca din instinct rochia rosie contrastuala cu ochii puternic accentuati la mainile calde atunci cand m-a apucat de brate.La parul care mirosea a orhidei.
___________________________________________________________________________________
    La putin timp dupa renasterea mea,Chuck si Rogue ma prezentau cunoscutilor drept logodnica lui.Nu stiam daca acest fapt ma bucura sau ma intrista gandindu-ma la faptul ca nu ma ceruse inca.In seara aceea participam la deschiderea unui bar din Vegas.Numele nu in stiusem niciodata...Toata lumea astepta dansatoarele cu nerabdare...admosfera era apasatoare.Aglomeratia nu imi facea bine,dar singura modalitate prin care puteam sa imi controlez setea de sange era de a-mi confrunta teama.Rogue era imbracata intr-o rochie albastru marin,o prindea culoarea asta.Avea parul saten inchis prins neglijent la spate,dar totusi intr-un mod elegant.Cand am intrat in incaperea moderna si ticsita de mutre infatuate o copila de vreo 14-15 ani am estimat,a sarit la gatul lui Rogue chicotand de bucurie.Amandoua pareau niste copii,insa ma intrebam daca nu si fetita aceasta era vampir.
    "Hey,sunt Christal!"A venit ea si m-a imbratisat.Nu eram obisnuita cu asemenea reactii.Fusesem invatata cu persoane reci si posomorate care nu si-ar fii exprimat vre un sentiment nici daca le-ar fii salvat viata.Am strans instinctual mainile in jurul ei dorindu-mi cu sinceritate sa se termine odata intrevederea asta.
    "Sunt Anide!"Am spus eu apoi m-am uitat la Chuck intrebatoare nestiind daca sa spun cuvantul logodnica sau nu.El mi-a luat-o inainte !
    "Logodnica mea!"In momentul ala Christal a sarit tipand si l-a prins intr-o imbratisare stransa.
    "Felicitari!!!"Apoi m-a imbratisat si pe mine iar.
    Ne-am asezat la o masa in capat,oarecum feria de privirile insistente la imaginea unui tanar alaturi de 3 femei.
    Au discutat aproximativ 3 ore despre amintiri si subiecte care pe mine putin ma interesau.Ma gandeam la familia mea.La guvernanta despre care nu stiam daca e in viata sau nu.La un moment dat,cu sau fara intentie Christal a varsat paharul de vin rosu pe rochia mea alba .Nu contenea din a-si cere iertare.Eram furioasa,era rochia mea preferata si acum era distrusa.Vroiam sa tip,simteam firicelele dupa ceafa ridicandu-se,dar Chuck m-a scos afara.
  Ma enervam mereu mult mai repede...si sentimentele erau profunde...excesive.Rogue si Christal au ramas in retaurant in timp ce Chuck m-a scos prin bucataria imensa plina de obiecte contondende si gresia patata de grasime.Ma grabit spre trasura si m-a strans in brate...era asa de bine acolo...Sa ii simt trupul lipit de al meu si sa ii aud batile inimii uneori calme uneori accelerate.Am oprit la intrarea din fata si am vazut cum un barbat imbracat in costum negru tinand un crucifix in mana impreuna de alti 4 tineri si se grabeau spre intrare.Erau bine facuti insa unul dintre ei cu privire adolescentina nu mai mult de 15 ani era mult prea inalt...cu o musculatura mulr prea proeminenta.M-a privit in ochi si i-am vazut tristeatea din ochii albastrii.Parul lung ca de fata si trasaturile fine ...Grimasa fetei imi arata ca nu vroia sa fie aici.
    In momentul in care Chuck a vazut ca baiatul ma privea m-a tras si a tras draperiile intunecand locul.
   "Ce s-a intamplat?"Am intrebat eu confuza.
   A indepartat putin draperia si mi l-a aratat pe primul barbat de aproximativ 40 de ani.
  "Cel mai in varsta e preot si va vaneaza .Toata familia lui face asta.Cred ca a aflat de rogue si a venit sa o captureze."
   "Si ceilalti?"Am intrebat eu lipita de bancheta nelasand lumina sa ma atinga."
   "Varcolaci...cainii lui,fac tot ce spune el,fara sa gandeasca au ucis mame si copii.Se dau drept aparatorii dreptatii se autonumesc Porumbeii Albi,insa omoara orice om se opune parerilor lor."
    "Si cum le scoatem pe Christal si Rogue de acolo?"
    "Nu vrem sa facem o scena...Nu te pot pune in pericol.Christal nu e in pericol...ea nu e vampir.E vrajitoare si ei nu au o cale sa o recunoasca.Rogue se va descurca sper!"
    "Ce?Nu o ajutam?"Am intrebat eu...in urmatoarele secunde lumea a inceput sa tipe.Preotul statea cu crucea in fata usii iar Rogue era de nerecunoscut.Tipa in fata preotului si arunca la metri distanta pe oricine incerca sa o atinga.Pupilele dilatate ochii insangerati si pupilele dilatate.Am vrut sa ma dau jos din trasura insa Chuck a a inceput sa ma sarute si trasura s-a pus in miscare.Auzeam tropaitul cailor si simteam vibratiile rotilor de lemn.
 

   La un moment dat ma simteam urmarita.Eram singura in padure si respiratia mi-era tot mai rara.Muschii tot mai incordati.Ma indreptam care un loc de care mi-era frica.In cateva minute o trasura cu 2 cai negrii cu coama stralucitoare incredibil de frumosi se apropiau de mine.O puteam auzi pe Rogue sasaind si injurand.Ea nu injura niciodata,nu stiam ce ii fac acesti oameni,acesti monstrii.
   "Taci taratura...o sa arzi in iad!"S-a auzit o voce.Acelasi tanar de mai devreme a scos capul pe geamul trasurii si s-a uitat insistent in directia mea dar nu m-a vazut.Am incercat sa opresc trasura dar se parea ca nu am nici o putere aici.Am incercat sa sperii caii care erau singurii care ma puteau vedea dar acesti cai parca era vrajiti.Nu miscau un muschi!
   Am ajuns in fata unei biserici imense si incepeam sa fiu tot mai confuza.Respiram tot mai repede.Pielea ma ardea ca dracu'!
   In schimb Rogue parca innebunise.Nu au dus-o in biserica...asta ar fii ars-o imediat ,insa ei pareau ca vor ca ea sa sufere mai mult.
   Am ajuns in spatele lor incercand sa ii opresc cumva dar fara nici un rezultat.Au dus-o intr-un beci imputit si plin de sobolani.Mirosul de mucegai completau tabloul ingrozitor de carcera.Au aruncat trupul micut si fara aparare al fetei nemuritoare.Incetase sa mai lupte,nu mai parea sa aibe forta.M-am dus la ea si si am imbratisat-o.Se uita la mine cerandu-mi ajutorul,uram sa fiu neputincioasa si acum era unul din acele momente.Unul din baieti a luat o sticla metalica si a aruncat un lichid transparent peste Rogue .Dupa ragetele ei am realizat ca era aghiazma.Incepuse sa planga iar un baiat a intrat si a inceput sa ii linga obrajii.Fusese cel mai dezgustator lucru vazut de mine.Preotul a intrat insotit de ceilalti 3 care au ridicat-o si au legat-o de perete in forma de cruce.Rogue a inceput iar sa injure si sa ii scuipe.
   "Scarbelor...dati-mi drumul!"A urlat ea.Atunci preotul a aruncat cu apa sfintita si ea a inceput sa urle.Baiatul cu ochii albastrii a rupt rochia dezvaluind trupul alb,micut de adolescenta.Apoi preotul a luat un cutit si a facut o incizie de aproximativ 20 de centimetrii din care tasnea sangele creatoarei mele.Toti au anceput sa se infructe din el si radeau isteric asemenea unor alcoolici intr-o berarie sambata.
   Dupa cateva ore dupa care au torturat-o pe micuta cu parul negru au parasit biserica doar baiatul cu ochi albastrii ramanand sa pazeasca locul.
   "Rogue,ma vezi?"Am intrebat eu incercand sa ii curat rana care nu se putea vindeca la fel de repede fara sange.
   "Da,eu te-am adus aici!"A raspuns ea in soapta."Faci parte din linia mea de sange dar nu stiu cat imi esti de ajutor.Nu te pot trimite inapoi fara hrana."
   "Cum sa te ajut?"
    "Vezi sobolanii aia?Prinde-mil pe cel mai mare si adu-l,ar trebui sa fie suficient...apoi cand ajungi inapoi ii spui lui Chuck ca sunt la biserica din munti."
    Am inceput sa alerg prin locul stramt.Si cu abilitatile mele creaturile monstruoase ma speriau si nu vroiam sa le ating.Imi tot repetam...Hai Anide cel mai mare...poti sa il prinzi!
    "Incompetent-o,sunt doar sobolani!"Rogue era disperata...nu se enerva repede dar acum se temea pentru viata ei...ceilalti trei se puteau intoarce in orice moment.Dar,usa s-a deschis...Ea a lasat capul parca pregatita de moarte.Era baiatul cu ochii albastrii...il vedeam contralumina si era o imagine terifianta cu corpul puternic...Un munte pe care sa urci!Mi-am spus.
     "Poate vrei ajutor..."A s[us el si mi-a intins mana in care se afla un sobolan mare si urat.Ma putea vedea...insa nu m-a ucis.Era un om bun,eram decisa sa il apar in cazul in care Chuck va dorii sa il ucida si pe el cand va veni sa o salveze.Am luat animalul dezgustator si am privit printre gene cum se infructa din el.
    "Ranile sunt prea adanci ca sa te pot trimite inapoi.Va trebui sa te intorci singura."
    "O voi dice eu...nu va stii sa ajunga singura!"A spus el.
    "De ce ne ajuti?Nu incerci sa ne omori?"Am intrebat amandoua.
    "Sa spunem ca nu imi sunteti inamici mai mari decat Porumbeii paci.Trebuie sa scap de ei inainte de a scapa de voi.Gregory,preotul ne controleaza asemeni unui alfa.E un vrajiror al magiei negre si se da drept slujitorul Domnului!"
    "Eu sunt Anide ."Am spus eu dar Rogue m-a intrerupt.

    "Stephan,daca ne ajuti acum vei avea un aliat de neinvins in persoana mea.Iti promit ca ii distrug pe toti."
    "Dar asta nu inseamna ca suntem prietenii!"A adaugat el."Plecam in doua zile...Oricum au prea mare nevoie de sangele tau,nu te voi ucide."
    "Doua zile sunt prea mult!"Am tipat eu.
    "Sunt ultima voastra sansa,va opuneti si puteti murii din partea mea!"Avea dreptate...daca Rogue murea eu ramaneam blocata intre lumi.
 

Fascinant!:))

VII Jocuri periculoase!

     E amuzant cum lucrurile fara de care parem sa nu putem trai la un anumit moment in viata,dupa ce le obtinem par sa isi piarda stralucirea,importanta.Il dorisem pe Logan,vroiam siguranta unei relatii cu el,dar acum el statea cu mine 24 de ore pe zi.
    Eram intepati de privirile ascutite ale "surorii mele",era gelos pe partenerii pe care intentionat ii aducea de fiecare data altii.Era gelos si pe mine ma ardea gelozia.Il vroiam doar pentru mine,dar vroiam sa am viata lui Rogue.Aparent vroiam sa cunosc lumea,persoane,baieti.Chiar daca eram inaintata in varsta Chuck si Logan fusesera singurele implicatii sentimentale din viata mea.
     Renuntasem la jobul de la liceu pentru a fii cu el insa acum incepeam sa ma plictisesc de acest copil.Era imatur,visa prea mult,dorea sa calatoreasca doar cu un ruxac prin toata lumea.Nu vroia decat sa danseze si sa petreaca.Fusese amuzant pentru cateva saptamani dar incepeam sa obosesc,poate ca Rogue in ameteala ei se descurca cu spiritul liber al acestui copil.
     Stateam amandoi pe canapea urmarind o comedi,Nu mi se parea foarte amuzanta,insa el continua sa chicoteasca ocazional.Chicotul lui inocent era perfect.Dar imi amintea ca e un copil.Cu toate ca stia mai multe despre filme decat oricine.Poate filmul era marea lui pasiune.
      "Poti inceta sa mai fii copil?"L-am luat peste picior.M-a ignorat luand o gura mare de bere. L-am privit dezgustata si am plecat in bucatarie.M-am asezat pe scaun si mi-am prins capul cu mainile,stand si privindu-mi reflexia in fereasta.Printre crengile nucului din curte se vedea chipul unei fete pe care nici eu nu o recunosteam.Ochii erau negri si reci,privirea infioratoare.A intrat in bucatarie si si s-a aplecat atat cat sa imi poata soptii la ureche.
       "Sunt ceea ce sunt!"Parul lui negru imi atingeau pielea alba.M-au trecut fiori.
       "Te poti schimba,e timpul sa te maturizezi!"M-am intors si l-am apucat de umeri fixandul cu privirea.
       "Si cine esti tu sa imi spui mie cand sa ma schimb?"A inceput sa urle.Era nervos,paul ii crescuse cu 3 cm,aorta pulsa nebuneste.
       "Iubita ta!"M-am intrecut in tonalitate cu el.
       "Asta este impresia ta?Eu nu sunt iubitul nimanui!Nu te iubesc!"
      M-a simteam in pericol.Incepuse sa imi trimita atacuri mentale,vedeam totul in ceata,urechile imi bubuiau...m-a bruscat si astfel am stricat masca chiuvetei .Primul lucru la care m-am putut candi a fost rezerva de matraguna de sub aceasta.Se schimbase total.Stateam in bucatarie cu un lup gigantic dornic sa ma ucida.Cautam cu mana printre pamasitele de lemn punguta salvatoare.
      Se apropia de mine,ii puteam simtii respiratia.Era scarbos,mirosul de caine ud.Maraitul lui ma infricosa.
      In ultima secunda am gasit punguta pe care am rupt-o cu unghiile si am aruncat-o in fata lupului.Nota personala,"matraguna nu functioneaza daca varcolacul e in ultima faza de transformate.E apogeul puterii.Ca om poate fii oarecum slab...dar asa e inutila.Rogue a intrat si a tipat"Stai!"Intr-un mod asa de convingator incat cea mai mare bestie s-ar fii oprit.
     Parul ei rosu si lung a fluturat sub ragetul animalului,dar ea nu s-a clintit.Il privea increzatoare.Si am putut auzii kcum MONSTRUL i-a spus distorsionat numele.Ea a intins mana si el a mirosit-o,apoi a inceput sa il maingaie in timp ce revenea treptat la forma lui umana.Era suficient de infantila sa se distreze cu el toata ziua,si suficient de puternica sa il confrunte.Ea putea sa imblanzeasca bestia,si puteam sa vad cum el o prive,chiar si in forma lui de lup se vedea iubirea.M-am ridicat,mi-am scuturat hainele si mi-am aranjat fugitiv parul,apoi m-am dus spre camera mea ocolind-ui.Dragostea lor imi crea greata.
______________________________________________________________________________________
    Contrar convingerilor mele,cei doi nu s-au cuplat.Ea parea interesata de alti tipi.El nu mai venea.Plecase in nu stiu ce calatorie in europa cu trenul.
     Insa viata mea se schimbase.Incepusem sa fiu mai indrazneata.Ma trezeam cu cateva ore inainte sa plec pentru a ma aranja.Dupa multe rugaminti umilitoare imi recuperasem locul de munca si in seara asta aveam prima intalnire.
     M-am dus in fata oglinzii.Nu ma tunsesem de muuuuul timp.De data asta aveam o foarfeca si din parul ce imi atingea angelic soldurile am facut o tunsoare bob scurta.Vedeam cum suvitele lungi cad si simteam cum viata mea se schimba.Dar cu fiecare sunet scos de foarfeca zgomotoasa privirea mea devenea tot mai rece.Chiar daca in adancul sufletului meu stiam ca asta este un lucru rau.Imi doream aceasta schimbare,vroiam sa ma gandesc doar la mine.Nu contau limitele.
   Ma simteam pentru prima oara in viata mea  puterca,sexi.Pentru prima oara nu mai depindeam de un barbat...aveam sa imi port singura de grija.
   Cand am ajuns la liceu l-am cautat instinctiv  pe holuri langa dulapul sau scrijelit.A fost cam singura activitate pe acea zii,vroiam sa il aduc inapoi si sa ma razbun insa imi trebuia un plan.In calitate de consilier am scos dosarul sau din registru in speranta c a voi avea vre un motiv sa contramandez calatoria.
   Notele lui erau destuli de mari pentru
 a-i permite absentarea 2 saptamani,si mi-am amintit cum vazusem in portiera
masinii poze cu fete in ipostaze
compromitatoare.Am luat receptorul rosu din biroul meu,si m-am rezemat de biroul metalic si dezordonat cu spatele la usa.Lumina de pe coridor forma umbre sinistre in camera  ingusta luminata de o lampa verde cu o lumina oarba.
Nu a raspuns si am decis sa las un mesaj.
"Buna seara,donule Blank sun in legatura cu un scandal ce sta sa se iste in legatura cu fiul dvs.si pornografia in scoala.Va rog sa veniti maine la prima ora.Va astept!"
Apoi milam luat haina din cuier si am pornit spre iesire pe holurile goale si linistite.Vedeam in capat o lumina in laboratorul de biologie.Cand am ajuns in dreptul usii am vazut o fata la o masa de cucru amestecand substante.
   "Taci!"A spus ea.Dar se vedea sau auzea numeni.
  "O sa ma auda cineva!"Mi s-a parut ciudat dar nu destul de important,asa ca am plecat.

VI Gata cu fata buna!

 

  Era vineri seara si in 2 ore aveam a sa fiu deja in avionul catre Menhetn alaturi de Logan.Fusese aparent uimit ca am decis sa merg cu el in New York fara resentimente.Bagajul meu era o geanta de voiaj mica,continand strictul necesar...Niste haine de schimb mare parte blugi si tricouri,si o rochie de seara neagra in cazul in care aveam sa iesim intr-un local cu tinuta obligatorie.

    M-am imbracat intr-un trening turcoise si mi-am prins parul lung in coada de cal.Imi placea cum parul bine aranjat imi scotea in avidenta trasaturile fetei...Am luat geanta si am pornit spre scarile abrupte .Cand am deschis usa de la intrare am vazut o pereche de ochi verzi care ma priveau.Era Rogue care ajunsese mai devreme.Parul ei era mai lung si mai rosu,buzele erau perfecte si pielea fara defecte.Indici care imi aratau mereu ca avusese parte de o cina morbida si substantiala.

    "Pleci undeva?"Aerul superior care a insotit aceste cuvinte m-a facut sa o ignor si sa ocolesc prezenta enervanta din fata mea.
    "New York,nu?"A zambit...stia deja raspunsul."Acum inteleg...Dar sa stii ca orice ai face nu il poti schimba.Un tip ca el face ce face si scapa de tine!"
      "Nu e treaba ta!"Am strigat eu din interiorul masinii chinuidu-ma sa nimeresc contactul.
      "Un weekend placut!"S-a prefacut ea poiliticoasa...Nu era genul care sa vrea binele cuiva...mai mult decat binele ei.Cel putin nu mai era.De cand Chuck nu mai era cu noi nimeni nu reusise sa ajunga la sufletul ei...pierduse tot ce era inocet si pur.Era doar o catea egoista...Deaia nu aveam remuscari,nu era ca si cum raneam fetita cu parul negru si ochii verzi care vorbea cu ursuletul rapanos.Nu mai cunosteam acea fetita.
      Drumul pana la aeroport a fost lipsit de neplaceri.El statea acolo la intrarea principala cautandu-ma cu privirea.Am lasat masina in parcare si am fugit la el.Ne-am sarutat scurt evitand o scena nepermisa intr-un spatiu public.Insa si acel scurt sarut m-a facut sa ma simt cu 10 ani mai tanara.
     Drumul cu avionul a decurs linistit,fara incidente notabile.Eu am stat pe scaunul de la fereasta prefacandu-ma ocazional ca dorm,iar el citea o carte groasa cu foi galbejite de timp,copertile negre de piele roasa si un scris intr-un dialect pe care nu il cunosteam.
    Cand avionul a aterizat toata lumea se grabea sa paraseasca scaunele...oare ce ii astepta?Cine?Acela a fost momentul in care mi-am dat seama ca nu stiam ce caut aici.Nu stiam pentru ce am venit,nu imi povestise nici un detaliu.Deci,nu ma grabeam nicaieri...Ba mai mult,am inceput sa simt ca ceva nu era bine,crect...ca mi se pregatea ceva.Vroiam sa ma duc fix in urmatorul avion si sa zbor spre casa.
    Priveam fixa scaunul din fata mea planificand evadarea mea din aceasta calatorie,priveam coltul jupuit al scaunului si Logan ma striga si ma scutura de umar.
    "Anide,trebuie sa coboram!Anideee!"
    "O scuze!Eram cu mintea in alte parti!"Am spus eu in timp ce ma ridicam verificand daca am luat totul cu mine.
    Taxiul ne astepta in fata aeroportului.Era o masina noua.Insa ,n-am fost niciodata prea buna la marci.Dar in interior mirosea a specificul deodorant de masina in forma de braduti al caror parfum e identic indiferent de ce aroma se promite sa contina.Taximetristul era genul tipic.Burtos,mirosind a transpiratie si extrem de curios.L-am ignorat tot parcursul drumului.Logan parea insa mai prietenos ,vorbind despre vreme,politica si meciul de seara trecuta.Cand am coborat am privit hotelul de jos in sus.Era imens si incepeam sa ma gandesc la nota de plata cu multe zerouri care avea sa fie platita din alocatie?Ce cautam in New York alaturi de unul din elevii din liceul la care lucram?Nu era etic si puteam fii acuzata de corupere de minori?Ce fusese in capul meu cand am acceptat sa vin?
    "Nu e bine ceea ce facem sti?"
    "Fiecare cu pasiunile lui!"Mi-a raspuns in timp ce scotea bagajul din portbagaj.
    Intr-un final am decis sa continui.Aveam sa suport consecintele mai tarziu.In fata camerei de hotel am inceput sa ne sarutam si am intrat asa,imbtatisati in camera intunecoasa.Am aruncat gentile la intrare si ne-am lasat purtati de instincte in patul a carui lenjerie fina ne-a incununat trupurile impreunate.Nu stiam nimic despre aceasta faptura complexa,si asta o realizam acum.Acele furnicaturi,acele energii ne contopeau actul sexual.
     "Fara obligatii!"Mi-a spotit la oreche.
     Stiam ca ma indragostisem de acest Logan pe care cu o luna in urma il doream mort.Doream sa ii spun ca il vreau pentru eternitate,dar stiam ca asta va strica tot romantismul noptii daca exista mai romatism dupa ultima soapta a lui.
      "Este exact ceea ce vroiam sa spun!"Am mintit.
     In dimineata urmatoare m-am trezit singura in camera de hotel,fara nici un bilet.Nu stiam exact unde sunt...Obiceiul meu mai vechi de a cotrobaii nu a lipsit nici in aceasta dimineata.Am vazut niste fotografii iesind din buzunarul gentii lui Logan si le-am privit.Era el alaturi de o fata,frumoasa blonda.Erau fericiti,era cu siguranta iubita lui iar eu eram doar gemul pe care il manca in loc de prajituri.Gelozia mi-a cuprins fiecare celula a corpului si am fugit unde m-au purtat instinctele.
       Si ele nu ma purtase-ra niciodata mai prost.Am ajuns undeva pe o stanca in fata unui pod.Simteam ca ceva rau avea sa se intample.In urmatoarele secunde am vazut trupul unei fete brunete cu pielea alba si ochii verzi de smaralde .Era slabuta si plansese ceva.Se aruncase de la innaltimea uriasa a podului in apa rece.Puteam sa o ajut,sa o prind inainte sa cada in apa!Eram capabila,dar n-am facut-o.Nu am vazut care era ideea.Daca se aruncase dupa pod inseamna ca isi dorea sa moara.Chiar si atunci cand a tipat dupa ajutor.Nu m-am clintit si nici macar nu am vrut sa fac asta.Vedeam cum se chinuie sa supravietuiasca.Era o lasa.Ca toti oamenii,inutila,a fost sigura ca vrea sa moara,insa cand chiar a vazut moartea cu ochii s-a speriat,a vazut cat de perfecta viata ei.Ma scarbeste lipsa de respect a oamenilor,aroganta si dezinteresul fata de aceasta.
___________________________________________________________________________________
      Ajunsesem Botton Rogue de cateva luni si viata mea era perfecta.Eram cu bunul meu iubit Chuck,si chiar daca si Rogue era acolo nu mi-o aminteam prea bine din momentl in care el aparuse in viata mea.Toata ziua era despre noi fiind fericiti,petreceri la fiecare final de saptamana.
    Intr-o seara insa,in timp ce cautam,defapt in timp ce scotoceam am gasit niste scrisoride la o fata cu care se pare ca facuse liceul si avusese o idila.Le-am citit pe toate plangand,Anda parea asa de indragostita,relatia lor era asa de profunda,de sincera.Erau scrisori de dragoste intre doi adolescenti.Ultima scrisoare era trimisa de Chuck in care o felicita pentru casatorie reprosandu-i ca nu i-a dat sansa sa ii fie sot.
    Il iubeam si ma omora faptul ca el putea fii inca indragostit de aceasta fata.Cand am incercat sa il trag la raspundere am agravat lururile,el facand cercetari si afland ca Anda murise in timpul nasterii datorita unor complicatii.Urmatoarele luni a purtat doliu si mi-a evitat privirile.Atunci am vrut sa mor...si n-am ezitat,am facut totul pentru asta dar nu mai era asa de usor.Un om poate murii intr-o fractiune de secunda sau in chinuri lungi si crele.Se poate aseza pe sinele trenului,se poate arunca dupa un pod sau se poate infructa din otravurile lumii.E usor,nu trebuie decat sa tai vena potrivita in timp potrivit si gata.Tot destinul tau dispare din stiinta chiromantiei.Ai terminat,poti sa te indrepti catre un nou viitor.Mereu m-am intrebat daca sunt moarta sau nu,daca moartea exista sau vine o noua viata plina de feicire si huzururi.Nu stiu cum e mai bine sa mori...prin apa sau foc?Mi-am dorit o moarte rapida si sigura si am primit in schimb o viata incerta.Insa nu acesta a fost cel mai dureros moment din viata mea.
____________________________________________________________________________________
    Datorita experientelor mai vechi am decis sa nu fac o scena din faptul ca el avea niste poze cu o fata in ruxac,Am cazut in genunchi si am inceput sa privesc tarana in ansamblu...Cu toata viata care sta intre nuste fire de iarma si o mana de pamant.Zeci de specii mii de exemplare.Era uimitor cum puteau convietui asa de multi.Iar noi oamenii,sau bine,voi oamenii,nu puteti sa va bucurati de simplul fapt ca traiti si ca sunteti impreuna.Trebuie mereu sa vreti mai mult decat aveti,mai mult decat puteti duce.Va razboiti,va urati va dusmaniti si in final ajungeti cu totii aruncati si uitati in gropi stramte de rudele care nici ele nu v-au asa de mult dar au fost obligate de situatie sa va planga trecerea in nefiinta.Un mormant plin de buruieni,pe care il mai curata ocazional cate un muncitor scarbit de salariul tot mai mic pentru ca seful vrea mai mult.
   In capatul autostradei ma astepta Logan intr-o masina inchiriata.Ma striga si m-am dus incet si fara o prea mare dorinta in masina si nu am vorbit tot drumul.
   Se parea ca nu aveam despre ce vorbii.Nu stiam scopul si nici durata acestei calatorii.Dar nu ma mai interesa si de data asta chiar vorbeam serios.

La păscut : Aperitiv

La păscut : Aperitiv: Salut.Ce caut aici?Să zicem că nici eu nu știu exact ce caut aici.Nu văd chestia asta ca pe un loc unde să dovedesc lumii cât de bine a...

Frumusete si intuneric!: V Perfect imperfecta...

Frumusete si intuneric!: V Perfect imperfecta...:     Relatia dintre Logan si Rogue devenise atat de serioasa dar in acelasi timp bolnavicioasa de ambele parti.El venea cand avea chef si p...

Hey,ati auzit ca povestea continua?

V Perfect imperfecta...

    Relatia dintre Logan si Rogue devenise atat de serioasa dar in acelasi timp bolnavicioasa de ambele parti.El venea cand avea chef si pleca tot atunci.Ea se intalnea cu tipi diversi care se parea ca nu ieseau niciodata din acei pereti.Era o presiune nesfarsita...deabia se mai putea respira.Peretii tineau tainele noptilor de cerneala in care eram prea ocupata cu bucata de hartie fara valoare.
    Acum Logan o astepta pe canapea pe Rogue sa coboare din camera ei.Ma intrebam daca avea sa astepte pana Rogue se intorcea de unde Dumnezeu stie ramasese seara trecuta!
    Era ciudat sa fim doar noi doi intr-o camera singuri.Nu cunoscusem prea mult barbati desii traisem suficient.Nu imi placeau oamenii noi,complicatiile care apar in relatiile de orice tip...nu imi placea sa ies din rutina mea bine  punsa la punct.Privea cu un interes fals peretii de un verde pal si tapetul de pe unii dintre pereti care imita o gradina de flori salbatice.
   Am aprins televizorul pe ID deoarece incepea o emisiune interesata de investigatii.Bine,nu era asa de interesant,dar era oarecum aiurea sa stam asa si sa privim tapetul asa de neinspirat,observam acum,Era pus prost in unele locuri era zgariat si in unele adunat.I-am oferit bolul cu alune pe care l-a luat ezitand.Eram oarecum mandra ca reusisem sa bag spaima in el,dar era mai bine ca el sa fie cel speriat decat eu cea moarta.
   "Stii ca nu va venii in seara asta!Nu?"Am incercat eu sa scot scopul si durata vizitei de la el!
   "Si nici maine seara !"A raspuns el indiferent fara a ma privii.Prefera sa priveasca acel spot publicitar in care o tipa in rochie rosie si lunga este arestata,tocurile ei de 15 pasind provocator cadavrele mai vii ca atitudinea ei.
   "Si,ce ai de gand sa faci?"Am continuat sa ma interesez...
   "Ce ai tu de gand sa faci?"De aceasta data s-a intors si m-a privit,ba chiar s-a apropiat incat aproape i-am putut simtii respiratia calda.
   "Ai treaba?In weekend...Menhetn?"Cand am realizat ca deja puteam simtii presiunea buzelor lui carnoase pe ale mele,constiinta a inceput sa ma chinuie.M-am dat intr-o parte si am fucid din vecinatatea canapelei.Nu simteam nimic pentru el,insa eram coplesita de atentia lui.Eram bucuroara ca ma curtase,nu puteam sa imi reprim zambetul larg si bataile alerte ale inimii mele idioate.
   Maine era vineri...Rogue lipsea cate o saptamana cel putin in excapadele ei obisnuite.
   M-am intors si el era tot pe canapea privind parca,prin sticla inramata animata.Avea un pahar de tarie in mana.Puteam simtii mirosul de whiskey din capatul camerei si stiam ca are deja gandurile ravasite.M-am apropiat timid de canapea si in momentul in care m-am asezat mainile noastre contrastante s-au impreunat.Un soc electric ne-a cuprins corpurile.Furnicaturi revigorante treceau din mana lui maslinie in mana nea alba ca neaua apoi prin sistemul de vene ajungeau in fiecare celula a corpului meu.Nu simtisem nimic mai placut...gadila,ma facea sa rad sa vreau sa il sarut.Imi imaginam cum se vede acest fenomen din exterior.Imi imaginam ca suntem imbratisati de stelute provocate de curetul electric.Dar cel mai posibil eram doar eu razand agonizant cu o privire confuza cufundata in placere.
   Cand m-am trezit dimineata eram acoperita de o patura purpurie care statea la fenta pe talia mea.Nu isi avea menirea nici de a-mi acoperii goliciunea alba dar nici de a tine de cald.El statea langa mine acolerit la fel de indiferent cu trupul lui slabut dar puternic,parul negru si gura mare.Statea cu mainile impreunate sub perna.
   Poate ca era clisu dar m-am imbracat in tricoul sau lalai fiind cel mai aproape de mine si m-am dus catre oglinda de cristal de deasupra semineului privindu-mi fata parca mai vie ca niciodata.Aceasta revigorare,acea noapte care se pare ca imi stersese cearcaele si ridurile de expresie avusese plata ei.Nu imi puteam aminti nimic mai mult dupa momentul in care ma asezasem pe canapea.
   In momentul urmator am privit iar scena din camera de zii unde LOGAN dormea linistit.Ce facusem?De ce cu el?Cum putusem sa il tradez pe Chuck,cum putuse el sa o tradeze de Rogue?Bine ultima intrebare fusese cam prosteasca...Nu ma asteptam sa ii fie fidel,cred ca nici ea,insa eu,cea care tineam prelegeri lungi despre dragoste inainte de sex,despre moralitate si fidelitate ajunsesem sa imi vand sufletul pentru o noapte de placeri.Nu puteam sa imi amintesc vizual scena din noaptea precedenta dar atingerile lui,saruturile si respiratia ramasese-ra impregnate de pielea mea de marmura.
    Am facut un gest de narcisism total sau pur si simplu de tanara indragostita in care m-am imbraisat singura,am inchis zambind ochii si mi-am muscat buza simbolic incercand sa vizualizez trupurile noastre ca unul.
   M-am indreptat fara prea mult zgomot spre bugatarie intentionand sa pregatesc micul dejun,insa in scurt timp am constientiat conotaria romantica ce o impunea micul dejun si am renuntat.Nu simteam pentru el decat atractie sexuala...Felul in care ma simteam si aratam chiar daca nu ma hranisem de o saptamana.
   Intoarsa in camera de zii am vazut ca plecase deja.In urma lui era doar ceata unei nopti astrale si dezordinea ingrozitoare,acum realizand ca patura mov nu era patura si draperia cea noua.
   Inainte sa ma apuc de curatenie l-am sunat.De multe ori,si de fiecare data raspundea blestemata de casuta.Am decis sa ii la sun mesaj in care sa ii spun ca vreau sa il insotesc in Menhetn.

IV Harta din ceasornic...

 
     Padurea era mai neagra ca niciodata...Era luna plina insa aglomeratia de nori ce ne strabatea o acoperea lasand o dara sumbra de lumina printre copacii batrani ce se inaltau spre cer vrand parca sa il imbratiseze.Iarba si frunzele ude creau o masa elastica sub talpile pantofilor mei.Radacinile iesite in relief dadeau impresi unei intentii a copacilor de a parasi aceasta lume rea si complicata.
    Cand am ajuns la masina am observat ca cineva imi taiase cauciucurile.Am inceput sa ma uit suspicios in jur si primul lucru care mi-a venit in minte a fost acel baiat varcolac care parea sa ma urasca.Am colindat prin jur cateva minute,nu auzeam nimic si nu simteam nici un miros.Ajungeam la ideea ca matraguna nu ma va ajuta si de aceasta data.Cu toate astea am bagat mana in buzunar si am strans-o cu putere.Ceva se uita la mine si era undeva foarte aproape.
   "Stiu ca esti aici!"Am strigat."Stiu ce esti si nu mi-e frica de tine!Vin-o aici!"Am vorbit aerului.Caci se parea ca nu era nimeni,iar linistea mormantala imi crea o stare depresiva.
   M-am intors catre masina iar cand am pus mana portiera am simtit o prezenta superioara ca putere in spatele meu.Insa celelalte simturi nu detectau nimic altceva in jur.M-am intors instinctual si am aruncat ierburile inspre silueta neagra si slabuta.
   "Ce dracu te-a apucat?"A urlat o voce de femeie,fata..."Si ce dracu e asta?Matraguna?"
   "Rogue?Tu esti?De ce te-ai furisat asa?M-ai speriat!"Am dojent-o eu.Isi mirosea concentrata haina plina de ierburi,iar apoi a inceput sa rada stricand linistea si armonia padurii.
   "De ce razi?"Am intrebat oarecum mirata.
    "Nu pot sa cred!Ai crezut ca sunt un varcolac!E cea mai copilareasca idee.Nu exista varcolaci!"A continuat ea.
    "De ce ti se pare asa de greu de crezut?Noi suntem vampiri si totusi extistam."Mi-am sustinut cauza.
    "Hai sa lasam discutia pe alta data.Am sa iti prezint un prieten din Europa,este acasa,ne asteapta."
   Mi-a intins bratul si am pornit spre casa pe jos.Cadrul era sinistru avand de traversat cimitirul pentru a ajunge acasa.Insa acesta este ultimul loc unde sa te simti  in pericol.Nu este decat un depozit de oase,exista mai multa activitate spirituala intr-un centru comercial.Deoarece fantomele,sipiritele se hranesc cu esenta vitala a oamenilor.In cimitir e pustiu rareori gasind un spirit confuz stand la propria cruce.
     Rogue era schimbata,stiam asta dupa parul care ii crescuse pana la sani.De fiecare data cand ucidea parul ii crestea,ea devenea mai puternica si mai frumoasa.Isi vopsise iar parul, acum fiind roscata.
     "Cand ai ajuns?"Am intrebat-o eu.
     A ezitat sa imi raspunda.A privit in alta parte,apoi dupa o perioada de tacere a raspuns.
     "Acum 3-4 ore."Apoi a schimbat subiectul."Am auzit ca te-ai angajat la liceu.De unde ideea asta de progres social?"
     "Nu esti singura care se poate schimba!"Mi-am luat eu apararea.
     "Cum spui tu!"
    Cand am ajuns la poteca din fata casei parfumul florilor amestecat cu matraguna ne-a invadat simturile.
    Prticulele de lumina paraseau organizat casa printre draperiile groase.Inima,daca aveam una mi s-ar fii urcat in gat.Corpul meu simtea insa amenintarea.Mainile si picioarele erau incordate,marile si pupilele dilatate si fata chiar mai alba decat in mod normal.Nu puteam sa continui sa merg.Pur si simplu corpul meu refuza sa mai primeasca comanda de la creier.Eram in pozitie defensiva ,pregatita in orice moment sa fug.
     Rogue tragea de mine insa nu puteam sa o urmez.Ii vedeam buzele miscandu-se insa nu puteam sa ma concentrez pe sunete.
     Dupa cateva minute de soc am reusit sa ma intorc in lumea reala,sau ei bine,cat se poate de reala.Pericolul nu mai parea asa de amenintator si un zgomot facut de o sticla sparta ne-a alertat.Cand am deschis usa cea mare din fata un baiat,defapt acelasi baiat de mai devreme era intins pe dusumeaua din fata usii parand sa aibe o criza.Nu i se putea vedea decat albeata globului ocular,iar in coltul gurii avea o spuma alba-verzuie.Tot corpul ii tremura.Rogue statea in genunchi incercand sa il trezeasca.Varfurile parului ei rosu atingeau podeaua in timp ce ii verifica respiratia.Eram inca sub tocul usii si priveam scena inspaimantatoare cu o repulsie certa fara a-i stii cauza.
    M-am lasat sa cad in genunchi si am pus pe tara acestuia o frunza de matraguna.Aceasta a ars pielea alba lasand o rana rosie in loc.
    "Acum ma crezi?"Am intrebat eu in soapta.
    Rogue m-a privit pentru un timp iar apoi l-a ridicat pe umeri si l-a dus in camera ei.A coborat si a luat mecanic toate vazele din casa.A venit si mi le-a pus in brate.
    "Daca ai de gand sa duci o lupta inutila,e lupta ta!Logan nu a venit aici sa faca rau nimanui.Din cate stiu si eu locuiesc aici,asa ca tineti buruienile la subsol sau la tine in camera!"Apoi a urcat la etaj de unde nu a mai iesit.
    Ma dureau cuvintele ei,de ce trebuia sa il creada pe el,sa il apere de cine?De mine?M-am pus pe canapea si mi-am imbratisat picioarele intre mainile lungi si albe.
    Dupa cateva ore in care lacrimile mele insangerate au patat patura ce acoperea canapeaua mi-am pierdut cunostinta.
_________________________________________________________________________________
    Rogue avusese grija de mine de cateva saptamani deja...Existau momente in care vroiam sa ii multumesc pentru bunatatea ei,zile in care in mintea mea de copil,vroiam doar sa fug,sa ucid...Nu puteam parasi camera...De fiecare data cand iesea,eu doar stateam ca un copil si o asteptam.Vroiam sa o intreb de Chuck,dar de fiecare data cand discutia noastra ajungea in acel punct ea doar tacea,schimba repede subiectul.
    Intr-o dimineata cand ea era plecata,am simtit doar cel mai dulce parfum pe care in cunoscusem cu cateva luni in urma,in tren.Aceeasi raceala pasionala ma imbratisa acum mai tare ca niciodata.
    Cand Chuck a intrat in incaperea intunecata si umeda...impreuna cu el si un sobolan care a fugit repede sub dulap.Ma uitam la el insa nu schitam nici un sentiment,trupul meu incordandu-se si coltii strapungandu-mi gingiile.Pielea obrajilor imi ardea si gatul era mai uscat decat fusese vreodata.A urcat in patul murdat cu bare de fier si m'a sarutat...si l-am lasat sa o faca fara a ma gandi.Mi-am dus bratele in jurul trupului sau rece dar bland,totul in ciuda locatiei parea mai perfect decat data trecua.Caci acum era sincer cu mine era el ,Chuck Fox vrajitorul care isi apara sora vampir...Si acum promitea sa ma apere si pe mine.
    Am ramas imbratisati asa ore intregi pana cand a ajuns Rogue,iar el s-a smuls din stransoarea bratelor mele puternice pentru ca mai apoi sa o imbratiseze pe ea.Eram aproape geloasa pe faptul ca ei erau frati si ca aveau o legatura vesnica.Pentru ca el urma sa o iubeasca orice greseala imorala sau prosteasca avea sa faca.Defapt,chiar eram geloasa,dar nu am spus nimic.
   A doua zii am plecat toti 3 catre adevarata lor casa...viitoarea noastra casa.Ce frumos suna CASA NOASTRA!
_________________________________________________________________________________________            
      Aceeasi casa in care m-am trezit dimineata intr-un zgomot care venea din bucatarie.Televizorul era aprins si venea un miros de omleta si condimente.Logan era langa aragaz fara tricou pe el.Buclele negre ii ajungeau pana aproape de umeri si trupul era destul de bine lucrat.Nu era matraguna in bucatarie deci un lucru bun era faptul ca nu ma mai ataca.Cand a simtit prezenta mea in bucatarie s-a intors si cu un zambet larg a venit spre mine.
   "Buna dimineata!Eu sunt Logan...primele noastre intalniri nu au fost prea politicoase!"
   "Neatza!Sunt Anide,si intradevar nu au fost prea placute...de ambele parti!"Statea cu un zambet infantil pe fata,cu gura mare ochii negri si mirati sprancele rotunde si negre.Uneori cate o suvita intunecata ii acoperea privirea si el o indeparta constant.Am mai vorbit despre politica si vreme dar atata tot.Cred ca nici unul din noi nu capatase inca suficienta increderepentru a se deschide.
    "Daca intentionezi sa ii duci micul dejun la pat sa stii ca omleta e dezgstatoare mai ales pentru Rogue!"M-am ridicat si m-am dus la frigider.Am luat o punga de sange si am scurs-o intr-un pahar.
    "Uite asta sunt sigura ca i-ar placea mai mult.Omleta o poti manca tu!"
    "Multumesc!"Mi-a spus in timp ce se straduia sa faca loc pe tava si sa deschida usa.
    M-am asezat iar pe scaunul de lemn vechi si m-am uitat la cheita.Intr-o sclipire astrala mi-a venit o idee.M-am ridicat si am plutit practic pana la ceasul del mare din camera de zii.Cutia lui imensa si neagra avea o usita de metal foarte puternic si cheita de aur se potrivea de minune.
    In cutia ceasornicului am gasit o harta veche si patata de mucegai.Nu stiam ce reprezinta si la ce ma putea duce dar era mai bine decat nimic.Era perfect!
 

III Dezvaluiri...

Ilustratie:Cristina Yup


   Seara inainte sa ma apuc sa citesc cartile despre licantopie gasite in biblioteca privesc ore la rand cheita care pastreaza mirosul dragului Chuck.De cand m-am intors acasa, Boton Rouge su am parasit acesti pereti,chinuidu-ma sa redau stralucirea casei.Deja incepuse-ram sa zugravim eu si niste baieti angajati de Rogue,care ei bine ma fentase si plecase in Europa pentru urmatoarele 2 luni.
   Totul mergea din ce in ce mai bine de cand gasisem cheita...viata mea capatase un scop.Parul meu lung si fara viata isi recapatase stralucirea de odinioara.Ma hraneam mai des,si dormeam regulat.Imi gasisem un job la liceul Boton Rouge.Eram consilier,aveam rolul de a ghida mintile ratacite ale elevilor aflati in perioade grele ori confuze.Eram pregatita sa incep,liceul incepand ziua urmatoare.Faptul ca Rogue plecase nu ma ingrijora absolut deloc tinand cont de faptul ca un varcolac colinda vrand sa ma omoare.
    Stiam suficiente lucruri despre varcolaci ca sa imi protezez casa,pe mine.Stiam din legende ca argintul ii ucide.Nimic mai gresit.Argintul reprezinta forta lunii,imaginea ei,insa mult prea slaba pentru a rapune un varcolac,aceasta ii paralizeaza temporar,il slabeste.Sarea?Aceasta prin natura ei isi are menirea de a proteja omul de spiritele rele.Dezavantaj?Merge doar pentru fantome!Ceea ce cu adevarat ajuta era Atropa belladonna L.,o pplanta cunoscuta si sub numele de Matraguna,sau Iarba-Lupului.
    Am luat iar cartea si un jurnal de cercetari gasit in biroul Lui,si m-am asezat pe noua canapea din piele neagra in ton cu aspectul vintage al casei.Imediat ce gasisem insemnarea in coltul paginii,am colindat padurea in cautarea acelei plante.De atunci am inceput sa o cultiv in curtea din spate si in subsolul casei.
    Alarma telefonului mi-a facut firicelele de pe ceafa sa se scoale revoltate si ochii s-au opus incercarilor mele sa se deschida.Urmatoarele doua ore m-am tarat pe holuri si scari fara a-mi da seama ce vreau cu adevarat sa fac.Dupa o perioada am inceput sa realizez ca sunt in intarzieresi totul a mers din ce in ce...mai incet.M-am imbracat intr-o pereche de blugi inchisi la culoare si un tricou negru cu buzunare interioare pe care me-am umplut cu matraguna.
   Afara era frig si chiar daca eram "proiectata" sa nu simt factorii externi am fost nevoita sa imbrac geaca de piele pentru a pastra aparentele.Parul l-am prins intr-un coc strans la spate,si am sarit in masina.Am condus 3 cartiere,cand am simtit un miros teribil.Am inceput sa respir neregulat si coltii imi implingeau buzele.De ce il simteam iar?Era acelasi miros care m-a facut sa imi pierd cunostinta.Dar de data aceasta nu ma simteam atacata ci doar simteam nevoia sa lupt.Toate instinctele mele imi indemnau corpuc asupra unui tanar sub 17 ani care ma privea tinta.Avea parul negru si des si privirea cu ochii mari si negrii atintita asupra mea.Strangeam cu forta volanul masinii si il priveam cum incerca sa ma atace.Functiona!Puteam sa ii simt mirosul,stiam cine e dar nu ma putea ataca.Imediat ce am realizat i-am zambit,facandu-i semn din spranceana si am pornit mai departe.
    La liceul Boton Rogue nu am putut sa ma amuz pe seama privirilor dezaprobatorii pe seama varstei mele din buletin 27,si aparitia mea adolescentina.
   "Acesta este biroul dumneavoastra dna.Fox!"M-a introdus directorul M. in locul unde urma sa imi desfasor activitatea.
   "Domnisoara,nu sunt casatorita!Dar prefer sa imi spuneti Anide!"Am spus eu in timp ce analizam fiecare obiect decorativ.
   "Atunci,mult succes Anide!"Si mi-a strans mana.Era un om impunator,inalt si solid cu parul carund si privirea patrunzatoare.Dar ceva imi spunea ca ceva in privirea lui adanca era rece si malefic.Am mimat satisfactia intalnirii,si sunt sigura ca si el si ne-am vazut de treburile noastre.
    Nu aveam prea multe de facut.Doar sa indosariez fisele elevilor noi,apoi aveam restul zilei libera.In doua ore am terminat si am facut o plimbare prin padure insa,de aceasta data am incetat voit sa imi reprim amintirile.
   ________________________________________________________________________

    Dupa cateva zile incepusera sa scada nivelul de sedativ administrat si incepeam sa imi recapat coerenta.Vedeam fata cu parul negru ajungandu-i pana la sani,privirea verde si linistitoare.Obrajii trandafirii pe pielea alba si perfecta.Nu era inalta,era slabuta si avea miscari gingase,ceva din comportarile ei imi denotau o inocenta,o gandire infantila.Nu eram in stare sa zic nimic insa vedeam cum adolescenta,imbracata intr-o rochie albastra pana la genunchi care ii lasa formele feminine detectabile,strangea intre cele doua maini slabute un ursulet zdrentut si fara un ochi.Apoi cand m-a vazut cu ochii deschisi s-a apropiat de mine,incepand sa imi mangaie fruntea transpirata si canta cantece de leagan.Dupa inca cateva ore era intinsa langa mine in pat si vorbea.De aceasta data simteam ca ii inteleg limba.Eram tot mai lucida.
    "Nu trebuie sa te temi!Nu iti vom face nici un rau!Ba chiar iti vrem binele,afara e razboi,aici suntem in siguranta.Lumea afara e rea."Inca nu puteam vorbi,gatul ardea prea tare.Ma privea atenta si avea o sinceritate in glas."O sa am grija de tine!Eu si Chuck!"Ce?Cine?Monstru?De ce el tinea aceasta fiinta inocenta,aceasta copila inchisa aici?De ce ma rapise si pe mine?Nu putea sa ne omoare?
    Fetita continua sa stranga bugata de plush zdrentuit la piept,insa cu o mana ma tinea strans de mana.
    "Fratele meu e un om minunat!Mi-a povestit ca ai inteles gresit,si ca te-ai speriat!Nu ai de ce sa te sperii!O sa fim prietene!"Bine,aceasta bunatate si palavrageala imi dadea dureri de cap.
    A luat o pauza,a lasat ursul langa mana mea si s-a ridicat facand un joc,un dans topait,apoi s-a intors langa pat."Ursuletul meu te va face sa te simti mai bine!"
   Cand tovarasul meu de tren a intrat in camera,involuntar respiratia mi s-a oprit,creierul a incetat sa imi functioneze.Auzeam doar propriul puls accelerat,apoi,mult prea lent.In ultimele secunde,inima mea era un ticait de ceas,si am auzit cum el a tipat:"Trebuie s-o faci!"apoi fetita a inceput sa planga.Si a spus.
   "Nu vreau,poate o poti face tu bine!"
    Ultimul lucru pe care l-am simtit a fost o muscatura rece si scurta.Dar nu a durut.Simteam cum corpul meu isi pierde temperatura si cum devine tot mai rigid.
    In seara aia am visat luna...Stateam in furul lunii,pluteam,si conduceam siluetele unor oameni spre lumina.
   Cand m-am trezit,fetita de mai devreme era plecata peste mine si ma privea fara sa clipeasca.Puteam sa vad detaliile albastre si auzii din ochii ei .Genele negre si lungi si sprancenele ascutite.
    "Buna dimineata soare!"Aspus ea.Si am realizat ca nu mai aveam nici un disconfort in a scoare sunete.Durerile disparusera,frica la fel!
    "Mi-e foame!"Am spus in timp ce coboram din patul de fier.Am realizat ca eram la un subsol,geamurile fiind mult prea sus si mult prea mici pentru a lasa lumina sa intre sau,orice altceva.Tot ce ne oferea lumina era un bec mic in tavan ce palpaia ocazional.usa era metalica si foarte masiva.Peretii pareau a fii sgariati de niste ghiare iar in pat ursuletul era acum doar un teanc de carpe nedescifrabil.Rochita in care eram imbracata era rupta si patata,[icioarele erau pline de sange.
    "Eu am facut asta?"a incuiintat."Trebuie sa fi fost ingrozitor sa privesti asta!"
    "Nu chiar...datorita mie s-a intamplat tot!"
    "Ce vrei sa spui?"Am ras eu.
    "Eu le-am usis pe femeile acelea,fratele meu doar incerca sa ma tina ascunsa si in dimineata aia mi-am pierdut rabdarea,plus ca era prea mult miros de sange."
    Nu stiam ce puteam sa fac.M-am asezat pe pat fara a pune mai multe intrebari...intrebari la care cumva stiam deja raspunsul.
    "Scuze pentru ursulet!"Am aratat catre gramada de ate.
    "Scuze pentru muscatura!"Si atunci am vazut doua intepaturi mici la incheietura mainii.
    "Nu-ri face probleme!...Deci si tu si Chuck sunteti vampiri?"
    "Doar eu ...acum si tu!"
   A urmat un moment de tacere in care fiecare a privit in gol.
     "Siiiiiii,ai de gand sa imi spui ce este?"
     "Vrajitor,si eu am fost...dar acum 40 de ani in ziua in care am implinit 16 ani ,prima oara,m-am imbolnavit de meningita.Si am murit."
    "Si,nu e nevoie de un alt vampir ca sa te transforme?"
    "Nu neparat...ei bine...cand un vrajitor moare de transforma in vampir."
    "Daca tu ai 56 de ani,Chuck cati are?"
    "Are 30...mai e un lucru,este ultimul vrajitor din familie.Cand o familie nu are descendenti mostenitorul primeste viata vesnica pana cand va da nastere altuia."
    M-am asesat pe pat intr-un colt si am ramas impietrita.La fel si...Rogue.