Setea

        M-am redicat pe varful picioarelor pe podeaua umeda si rosie si am parasit camera cu moros de mucegai si lavanda.Dimineata este mereu placuta dupa o excapada delicioasa...El zacea mort in camera alaturata iar eu imi puneam ciorapii negrii si pantalonii scurti inca desfatandu-ma cu buchetul plin de miresme al sangelui proaspat.Cantecul tipetelor lui imi incantasera urechile intreaga noapte amintindu-mi cat de slaba este natura umana,cat de fragila si extirpandu-mi brutal orice dorinta de a fi ca ei,o marioneta de ceara si portelan.
      Aveam cateva pete uscate de sange pe maini si pe piept care imi conduceau mintea si imi hraneau imaginatia cu lucrurile pe care le-am facut si cele pe care sunt capabila sa le fac.Sunt in stare sa aduc placerea in aceeasi masura cu durerea.
     De remuscari am scapat cu multe sute de ani in urma,pur si simplu nu poti sa fi si om si vampir in acelasi timp.Nu exista o balanta si e o totala pierdere de timp sa incerci sa fi normal.Apartamentul e modest si dezordonat,tipic masculin,cu haine ascunse intre mobila si perete pe ultima suta de metrii,miroase a lapte acru si bere ieftina,a fum de tigara si parfum de femeie,o femeie tanara si dornica de afirmare,aranjata minutios decisa sa impresioneze.Canapeaua este artsa si patata,umplutura din interior e imbaxita cu praf si fum,cu un miros statut de transpiratie si acea mireasta a lucrului vechi,amprenta atator corpuri ce s-au lafait in ea.
      Am aprins o tigara din pachetul deschis de pe masuta de lemn plina de cerculete perfecte,albe.Fumul cuprindea intreaga camera dandu-i un aspect sinistru si misterios.M-am ridicat si am aruncat tigarea pe covorul imbacsit in alcool si am intrat in baia imghesuita si plina de haine murdare si mototolite.Pe etajera era o peiuta de dinti,un tub aproape gol de pasta de dinti,un tb de crema de ras si un deodorant.Am dat drumul apei in cada si am intrat in apa rece si relaxanta.Auzeam lemnul cum arde si sinteam fumul innecacios cum patrunde in camera unde se afla tanarul cu ochii albastrii si apoi in baie.Simteam mirosul de carne arsa si auzeam zgomotul oaselor in foc.
       Traisem aici destul de mult si aveam sa vad si alte locuri dar poate sub alta forma.Era timpul pentru o schimbare si am ramas in baia miga asteptand focul sa ma cuprinda.Pana ce Eu,am parasit corpul mic de fetita roscata si l-am privit in apa.Am renuntat la viata asta,la a mai fi vampir la a mai trai aici.
       Acesta a fost sfarsitul meu...A unei vieti petrecute in desfranari si placeti vinovate,manipulari si ura.


 THE END!

Beauty and Darkness II Rogue Chemarea I

Ceea ce nu intelege omul este ca nu se poate transforma in Dumnezeu.

Nu stiu cat de mult cred in aceasta forta naturala,un omulet cu barba alba si ochi blanzi care cu toate ca este numit a tot iertator,permite ca pruncii inocenti sa-si piarda viata iar noi…voi oamenii sunteti gata mereu sa dati vina pe voi.Pe pacate;e voastre.

E vina noastra ca acum miliarde de ani o tarfulita l-a momit pe primul sic el mai idiot om al Pamantului sa ia o muscatura dintr-un mar si asa a dobandit cunoasterea.

L-A suparat pe”Nenea”atat de mult incat ne-a blestemat pe noi,copii nenascuti sa traim cu blestemul de a pierde permisul de intrare in Rai.Parca se presupune ca Dumnezeu nu da pedepse pe nedrept.

Ca si cum mi-asi dori vreodata sa ajung in acel loc in care sute de ipocriti spovediti pe ultima suta de metri sau destul de bogati ca sa mituiasca Purgatoriul,se numesc sfinti.Un loc in care uiti de tot.

La fel ca Adam si Eva inainte de a gasi pomul cunoasterii.Niste marionette proaste legate cu sfori invizibile,incapabile de a gandi in contul lor,incapabile de a-si aminti despre viata pe care toata viata au fost invatate sa o iubeasca “in numele Domnului”.

Multe lucrri sunt facute in numele Lui…Este doar o creatura inventata,menita sa foloseasca drept scuza pentru faptele noastre lipsite de judecata.

Drogurile sunt interzise,judecate si fapta pedepsita de catre Biblie si Biserica plina de preoti care le trafica printer copiii vostrii.

In rai fericire vesnica fara vre un fel de cunostinte,nu e ca si cum stam deasupra celor dragi si ii veghem,sau i-am putea astepta ;a luminita de la capatul tunelului batrani si senile sau din potriva.Nu ii vom cunoaste,nu ii vom ibis au proteja.Pe mine oricum nu ma asteapta nimic acolo,toti apropiatii mei au murit drept ajutoarele Celuilalt.Drept vampiri…

Nici macar nu stiu daca e adevar sau doar publicitate pentru a mentine echilibrul si speranta ca ceva acolo te asteapta.O publicitate a mortii,a linistii ei,a fericirii de a murii.

Poate ca e doar un simplu vid,in care vom pluti pana la finalul universului si vorbesc de miliardele de ani care au trecut si miliardele care vor mai trece.Sau poate…pur si simplu disparem.

Sfarsitul nu e nici pe departe apoape…as fi simtit-o ,poate m-as fi ingrijorat ca nu am destule pacate .

Caci despre sarpe as putea vorbi zile intregi.Ma uit in jur si cu totii ne aflam in locul de care cu totii fugiti cu disperare.Criminali in serie,razboaie,sange,creature caudate,ura,desfranare,lacrimi,tipete,frica,morti,morti-vi,violuri,batai,mutant,copii cu mai multe capete,fara capete,batrani aruncati in strazi,prostituate,cersetori,masochism…si lista ar putea continua.

Credeti ca ne aflam intre rai si iad?Sunteti pe cale sa fiti dezamagiti caci suntm in iadul pur.Va anunt ca monstrul de sub pat de care ati fost terorizati toata copilaria chiar exista…Dar,vazandu-va asa de ignorant si reci a decis ca nu mai este nevoie de el.Faceti voi si treaba lui.

Este trecut de miezul noptii,aerul este rece,proaspat si plin de miresmele florilor de noapte.

Mirosul de benzina ce vine dinspre autostrada de la o mila departare,mirosul fricii,al linistii,al furtunii ce sta sa vina.

Frunzele putrezite fac zgomote calde acum,sub greutatea corpului meu,le ignor…Imi ascult prada ce se apropie si nu stie cat de repede va scapa de toate grijile vietii.

Aud bataile alerte ale inimii,chiar la trei copaci sinistrii in fata,la doi,si aici…Atat de aproape ca pot sa o ating,dar no fac…Nu inca.

Pulsul este o muzica pentru urechile mele.Totusi nu sar imediat si ma ascund dupa stejarul  astra gros…O privesc,este o femeie,o fata…Nu m-a vazut dar cumva simtul ei de aparare,a simtit pradatorul din mine si sangele I s-a urcat in obraji facand-o sa para si mai apetisanta.

Pare destul de banala,dar,mirosul si e pur,perfect ca al unui nou-nascut…Nu a baut in viata ei,nua fumat…probabil a mancat correct toata viata,a facut sport.Pentru o secunda mi-a venit ideia sa o crut…sa vad daca apuca o suta de ani.Dar sangele ei ma dorea,canta pentru mine…

A ajuns langa stejarul in negura caruia ma ascund si ii pot privii ochi de gazela cum cauta in jur sursa fricii ce o cuprindea.

Ii simteam si absorbeam fiecare rasuflare mentolata,fiecare scancet de frica.asemeni oamenilor in fata unei farfurii cu cartofi prajistii aburinzi.Are lacrimi in ochi,usor gravitatea le vat rage pe obraji si buze..

Parul ei miroase a mere si galbenus de ou,pielea ii tremura si unghiile sunt roase si inangerate.

Ma decid sa ma joc putin cu mintea micii creature inainte de a o degusta.

Fac rotocoale in jurul ei sufficient de rapid sa nu imi detesteze chipul dar totusi sa stie ca sunt acolo.

Vrea sa fuga,trece pe langa mine.Imi place mereu un joc bun inaintea cinei.Ma implora sa o crut,ma injura,incearca sa arunce cu pietre in mine.Imi place firea ei luptatoae dar as putea sa termin odata sis a ii rup dragutul cap.

Ii tai calea inainte sa-si dea seama.Se lasa pe iarba umeda plangand si implorabdu-ma s-o las in viata.Ma apuca de pipicioare si strage tare,e toata plina de noroi si pete de iarba.O apuc cu o mana si o ridic de gulerul tricouluicu un imprimeu idiot cu o mata prost desenata.

O privesc in ochi si ea ma priveste pe mine apoi de spaima gazela se lasa moale in bratele mele cu gatul dezgolit si murder de pamant si transpiratie.Dezgustator…dar mi-e prea foame,asa ca imi infig caninii in carnea moale si calda,ating aorta si totul merge de la sine.Gustul sangelui,acrisor dar totusi dulce,usor vascos este tot ceea ce imi trebuie.

Moment in care inima mea reincepe sa bata,pentru o fractiune de secunda ma simt vie…Apoi totul revine la normal.

O apuc de o mana si o duc pana la o rapa cu pietre ascutite si valuri puternice.Trupul de ceara cade drept si se zdrobeste de o stanca asemeni unui tarus dar nu sangereaza.Nu are ce.

Asa se vaneaza;Usor si curat!

Caut un copac care sa imi permita sa vad imprejurimile si zaresc cel mai inalt mesteacan la 600 de metrii departare.In timp ce ma apropii de el ma invaluie o multitudine de voci si zgomote ale naturii,soapte ametitoare.

Pe autostrada aud un cuplu care se cearta.Ea ii reproseaza ca niciodata nu vrea sa o asculte,ca mereu ii face problem.El ofteaza dupa fiecare repros si uneori o ingana.Urasc relatiile…sunt asa de supraevaluate,ideia de a fi legat de o persoana,cineva care sa conterste sis a schimbe deciziile tale.Sa te sune s ail sun.Imi iau gandul usor de la ei.

Aud greierii,pasarelele cum ganguresc in cuiburile lor si murmurul apelor care iau usor trupul gazelei mele moarte.

Merg pe carare,intorc la dreapta,apoi la stanga,in fata inca 10 metri si am ajuns…Aici este cel mai inalt copac din padure.Tulpina batrana,groasa si noduroasa ii da un aspect sumbru si infiorator sub lumina difuza a unor stele amortite.M aurc usor datorita naturii male agile.Aici,pe acest copac ma simt ca si cum asi  controla fiecare celula din lume.Ma ghemuiesc sprijinita de trunchi si insipir adanc dar nimic din acest infinit vid nu ma atrage.Nici o aroma macar apropiata de gazela de mai devreme.Nici o aroma nu merita atentia mea desi de obicei vanez si de 3 ori pe noapte.

Dupa ultimele atacuri ale surorii mele nimeni nu mai sta seara afara.Este 3 dimineata si vad un grup de cercetasi la aproximativ 3 km departare dar complicatiile unei asemenea aexcapade ma oblige sa renunt.Imi trec mainile pe scoarta zgrumturoasa…astfel pot comunica mai bine cu natura,apo imi miros palmele infructate cu seva.Apoi ma lass a cad de pe craca pe care ma aflam iar catefa Frunze ma urmeaza.Este cea mai frumoasa senzatie sa te lasi sa cazi la voia intamplarii,mangaiat de vant,sa nu te ingrijorezi,cid oar sa cazi.Parul imi mangaie fata iar cand deschid ochii pot vedea frunzele fluturand asemenea penelor in aer.Intind bratele ca si cum asi deschide o pereche de aripi,apoi,aproape de sol opresc timpul in loc.Frunzele deasupra mea,zgomotul,doar mirosul ramane,singurul lucru ce nu poate fi oprit in timp.Dupa ce ating solul ma uit la doua raze de soare,la culorile lor,blocate asa.Este deja 5 dimineata si orasul devine din de in ce mai aglomerat de idioti si proaste.Christal pleaca azi si mi-a cerut sa o duc la aeroport.Mai bine ma grabesc.

Sfarsit!

    Eram asemenea unei sclave in bratele baiatului care profita de aceasta apropiere nefireasca dintre mine si bunicul sau.Omul acela zbarcit statea in pat acoperindu-si ciotul ce se voia a fi restul unui picior de fiecare data cand intram in incaperea intunecata ce parea un buncar.Ca si cum absenta acelui picior m-ar fi facut sa il iubesc mai putin sa sa il iubesc doar din mila.Oricum ma simteam goala in interior...ceva ma impiedica sa ii arat dragostea pe care eram dispusa sa i-o arat.Era batran cu chipul zbarcit si negru plin de pete care erau menite sa ii arate varsta inaintata.Buzele erau arse de soare chiar daca nu iesea niciodata din casa.Doar ochii...erau neschimbati cu exceptia unor firisoare rosii de sange pe albul lor."Cate nopti o fi suferit dupa tradarea mea?De ce nu a venit dupa mine?"Astea erau cele doua intrebari la care in cele doua luni in care l-am aparat pe Logan din toate bataile adolescentine create de excesul de testosteron,le-am gasit raspuns.Un singur cuvant,defapt un nume care l-a tinut departe de mine si pe mine intr-o ceata neagra.Rogue.
    Cata amaraciune putea aduce un simplu nume?Suficienta cat sa incerc sa o omor fara sa o las sa explice nimic.Nu puteam sa o las sa vorbesca si sa ma influienteze,sa o crut.Eram mai puernica decat ea,defapt nu eu ci ceea ce ma poseda dar ma bazam pe ajutorul lor sau pe al lui Logan care presupuneam ca vrea sa o ucida la fel de mult ca si mine.Un singur cuvant de la el si Ale aparea.
    "Buna dimineata!"I-am spus cand il imbratisam si l-am sarutat pe Stephan.El s-a uitat la mine cu chipul lui batran care pentru mine nu mai parea de mult atat de zbarcit sau de diferit caci stiam ce se afla in spatele acestei masti rapuse de boala batranetii.
     L-am imbratisat sub cearceaful alb si cu toate sa imbatranise si statuse la pat inca era incordat si puteam simtii masa musculara dura sub pielea moale.
      Statea rezemat la barginea patului si ma privea si deodata ma simteam stanjenita.Nu pentru mine cat pentru el.Eu eram la fel de tanara ca in ziua in care ne-am cunoscut,cu pielea ferma si parul inchis la culoare.I-am dat suvitele de par alb la o parte descoperindu-i chipul durc ale unui barbat ce probabil a facut armata...sau probabil ca a luptat cu vampiri din copilarie.
      "Esti la fel de frumos cum imi aminteam!"I-am spus si i-am sarutat fruntea in intentia de a i-o descreti.
      "Nu a ramas nimic frumos de cand te-am pierdut pe tine!In schimb tu poti spune ca vi din acel trecut caci para si parfumul rau e acelasi.Aceeasi rasuflare tinereasca."
      "Poate,dar eu nu am putut cunoaste niciodata mai mult de o adolescenta plina de infantilitate si hormoni.Iar acum sunt aici si esti din nou frumos."Si continuam sa il sarut,pana cand a inceput sa tuseasca scuipand sange.Simteam cum se stinge in bratele mele si nu stiam cu ce il pot ajuta.Dupa zeci de minute de schin indurat de singurul om care m-a iubit a devenit o papusa de ceara...un simplu corp fara viata in bratele mele subtiri.Doua luni nu fusesera suficiente pentru a recupera tot ce pierdusem.Nepotul sau a venit langa el si a inceput sa planga.Eu stateam langa fereastra infasurata intr-un cearceaf alb si in douazeci de minute a inceput sa ninga atat afara cat si in casa.
      "E vina ei!"Am spus si din ochi imi curgeau lascrimi rosii si am plecat spre vechea mea casa...sau colivie.Acum daca muream oricum nu mai conta.Pierdusem singurul om care ma mai tinea pe pamantul acesta.
 Rogue statea tolanita pe canapeaua neagra cu parul alunecand-ui in bucle rosii in jos spre podea.Omul in negru s-a asezat langa ea insa nu parea sa il observe...Ma indreptam spre canapea din ce in ce mai amenintatoare si ma intrebam de ce nu ma aude,apoi am privit podeaua pe care nu calcam ci practic levitam deasupra ei iar picaturile de apa se transformau in fulgi usori cristalini de zapada inainte sa cada.
     Omul negru pe care il vazusem in acea viziune in cada acum avea chipul lui Stephan si stiam de ce nu il recunoscusem.Nu il vazusem inca si cu toate ca asta trebuia sa imi provoace fericire eram si mai inversunata pe asa-zisa mea sora ca ma privase de sansa de a iubi acest om.
     M-am dus la ea si am incercat sa o omor dar inainte de a putea sa ii rup capul aceasta a spus o incantatie neinteleasa de mine si am cazut.Simteam cum imi arde corpul,nu stiam cat fusesem inconstienta dar eram invelita intr-o patura uda cu apa sfintita.In gura aveam o cruce din lemn pentru a nu putea scoate vre un zgomot.Cand portbagajul SUV'ului s-a deschis doua persoane au aparut.Erau Christal care aproape plangea si Rogue care m-a apucat de picioare si celalta de mainile la care eram legada cu sfoara inmuiata tot in agiazma si m-au aruncat pe o pajiste.
      "Chiar esti sigura ca e bine ce facem?"Era glasul lui Christal in soapta.
      "E pentru binele lui Chuck...el vrea sa rezolve problemele cu ea."
      "Sa stiti ca va aud si nu voi corbi cu Chuck!"
      "Ma tem ca nu vei avea in cotro...Si voiam sa iti multumesc pentru ca ne-ai ajutat sa gasim cavoul si cum sa il aducem la suprafata."A spus ea lasandu-se spre mine si aratandu-mi vechea panza pe care era desenata harta.
       "Chuck e mort si nu il plange nimeni si asta se poate intampla si cu tine taratura!"
       "Cat de naiva dar nu l-ai plans tu destul?Si afla ca nu e mort doar ca e mai retras.Si in tot acest timp a stiut tot ce faci si nu i-a pasat de nimic."Am scuipat-o moment in care ea mi-a tras un punm in stomac si mi-am pierdut toata rezerva de aer necesara pentru a vorbi.
       Christal tremuranda si cu Rogue si-au impreunat mainile tinand in maini nenorocita de harta si au incantat ceva ce a facut ca pamantul sa se cutremure si sa se despice moment in care am avut un deja-vu.Doar ca atunci cavoul intra in pamant.Acum iesea si era la fel doar ca bucati de pamant si namol il acoperisera.A urmat o lumina puternica in care am vazut o silueta masculina care a venit si m-a apucat de ceafa tarandu-ma pe usa mica a buncarului.

XV Rogue's masqarade

S-au speculat multe despre "accidentul" din microbus ba chiar s-a adus ideea unui masacru insa autoritatile pastrau totul secret si pe masura ce zapada se topea pe atat urmele celei mai palpitante nopti traite de mine se stergeau.Nu suficient de repede pentru ca Rogue sa nu isi dea seama ca fsese vina mea.Pielea mi-era alba parul lung,mai lung ca niciodata insa ochii erau tot la fel de negrii.Stiam ca nu mai sunt conducatoarea acestui corp,si ca cumva intre incendiu si trezirea mea fusesem posedata asemenea copilei care imi venea mereu in minte.Nu stiam cum puteam schimba aceasta situatie...insa acum nu mai ma interesa daca ramaneam asa pentru o eternitate caci eram puternica.Christal care se ocupa mereu cu Logan ce statea involuntar in subsol legat cu lanturi groase era tot mai slabit,mai tanspirat si mai speriat.In momntele in care era inconstient tipa din rasputeri,in cere in care delira stateam si il priveam din coltul camerei asteptand o singura miscare ca sa ii rup capul cu ochii mari si negri.Ea,copila cu ochii verzi si inocenti era o asistenta desavarsita insa aplecarile voluptoase atunci cand il curata sau il hranea ma facea sa cred cca s-a indragostit de tanarul lup.

El o privea cu teama si cersea mila ei...de aceea stateam mereu cu ei.Dtiam ca in bunatatea ei il va face sa-i fagaduiasca faptul ca nu se va intoarce niciodata.Dar eu nu il credeam acum nici daca ne spusese numele adevarat.Ceea ce era mai surprinzator era faptul ca nimeni nu il cauta,desi era minor.Nici macar unchiul sau care aratase atata interes pentru nepotul sau la inceput.Probabil il credeau mort...Probabil ca undeva in padure o haita intreaga de creaturi flocoase si insetate de sangele nostru se antrenau sau poate ca erau in drum spre noi.

M-am apropiat de ei si l-am prins de barbie obligandu-l sa ma privesca.Imi doream sa de mult sa il omor insa ceea ce ma poseda ma oprea.Ca si cum mai avea nevoie de el.

Slabit a soptit parca pentru altcineva decat mie..."Ale ma inclin tie!"Si in momentul urmator am facut o reverenta in fata lui si imi doream deodata sa il protejez,sa il salvez.

"Stapane,dezleaga-ma!"A spus el iar eu m-am indreptat spre bandanele metalice si doar cu privirea acestea au inghetat si au cadut lasand urme la incheieturile lui.

Cand s-a vazut liber a facut o plecaciune in fata mea si a fugit cu o viteza supranaturala.

"Ce ai facut?"A tipat mica vrajitoare la mine si cand m-a privit in ochi a incetat asemenea animalelor preistorice ce sunt gasite pe fundul ocenelor.Era ca o papusa su pielea alba parul blond...o papusa moarta si inchetata.Nu stiam cum facusem asta dar tot acest flux de putere imi facea inima sa pulseze ramid...imi crea furnicaturi placute pe sirea spinarii.

Am plecat si am trecut pe langa Rogue care nu stia inca ce se intamplase.Dar cand afla avea sa vina dupa mine.Acum aveam alta treaba ...ceva ma chema...Ca un mors al pielii,o fericire totala parca depindeam de aceasta unda imbatatoare de parfum,celula existentei mele.

Am umblat prin padure pana la o casuta mica din lemn si piatra cu usi negre si am simtit inima ca imi sare din piept,firisoarele de par cum mi se urca pe ceafa si buzele cum imi ardeau.Din senin a inceput iar sa ninga acoperind zapada murdara si veche.Pai imi trosneau cand ma indreptam spre usa si can am ajuns in prag usa s-a deschis parca impinsa de un vant rece taios scartaind infiorator.

In prag a aparut Logan care isi mai regapatase puterile si s-a inclinat in fata mea.Acest lucru m-ar fi stanjenit in trecut dar acum imi gadila orgoliul.Ma uitam prin incapere insa privirea imi fugea repede ca si cum cautam un inamic care statea sa ma rapuna.

"Va asteptam!"A spus el putin speriat si cu o voce umila si tremurata,ca un copil prins pe holuri in timpul orelor.

"Realizezi ca tot cu mine vorbesti?Inca nu m-au acaparat total!"I-am spus si parca s-a mai linistit."Totusi ce sunt...chestiile care ma controleaza?"Am intrebat eu putin nehotarana,speriata de reactia demonilor...pentru ca inca erau colo le simteam fericite ca se afla atunci,

"Nu stii?Pai uita-te ce frumos ninge si de cand a ars scoala(iti multumescc caci acum nu trebuie sa ma mai duc)au avut loc toate aceste fenomene...Ai venit de cateva ori la mine seara si ai facut sa ploua in interior ca ma deshidratasem si ai hmmmm..."

"Bine nu vreau sa stiu continuarea!"Eram oripilata de gandul a ce ai fi putut face.

"Bine...(a zambit complacut in situatia asta oarecum mandru...)Apoi am auzit stirile si toate acele crime nu puteau fi facute de Rogue pentru ca in ultimul timp a fost concentrata de distrugerea mea si nu omora decat in temnita mea ca sa nu ma scape din priviri.In seara aia te-am vazut prin gemuletul mic in rochia alba in zapada si te-ai intors goala si cu pete de sange.Si ai venit iar la mine!"

Mi se zbarlise pielea pe mine cand ma gandeam la cate lucruri asi fi putut face si sa nu stiu.Ceva mi-a atras atentia...Un miros placut,un sange care dansa pentru mine...Mirosul respiratiei celei mai dragi persoane din viata mea....Dar Chuck nu avea cum sa fie acici.Am mers calauzita de mana invizibila de parfum si incalzita de pulsatiile rapude ale inimii mele moarte avandu-l in urma mea pe Logan care nu parea sa se opuna mie.Pe unul din pereti am vazut portretul unui tanar blond cu ochii verzi si amintirea lui criogenizata in trecut imi facura lagrimile sangerii sa imi murdareasca obrajii rotunzi.

"De unde aveti poza asta?"Am intrebat eu rastit incat am vazut cum obrazul i-a tremurat scurt.

"Nu ar trebui sa iti spun asta...Ea m-a amenintat ca ma omoara daca afli."

"Ea?Care ea?"L-am apucat de tricou si l-am ridicat in sus si chiar daca plangeam asta nu ma facea mai putin infioratoare...Dar cand am vrut sa il arunc...sa il ranesc Chestia din interiorul meu a preluat controlul,l-a asezat scurt dar bland pe podea si m-a aruncat pe o masa de lemn corpul contorsionandu-se intr-un mod grotesc.Lemnele ascutite si aschiile erau in interiorul meu.Aveam unul si prin inima mea nefolositoare si nu stiam cum un obiect asa de usor de inofensiv putea crea atata durere.Paralizasem si il vedeam pe Logan baiatul masliniu cum se apropie dar deloc amenintator s-a asezat in pozitie de sezut langa mine si a impreunat mainile pline de bataturi parca ale unui om mult mai batran...mult prea muncite si neingrijite.

"Acum cred ca esti dispusa sa ma tolerezi!"A spus el in timp ce scotea tepusele dezordonate din carnea mea lipsita de viata.

"Doar daca sentimentul e reciproc!"Am spus eu greoi.

Cand m-am ridicat m-am dus catre fotografia galbuie inramata.

"Este bunicul meu...cand inca se transforma...acum e sus in pat!"

"Nu se poate,l-am vazut cum a murit!"Am spus eu mecanic dandu-mi seama ca nu vazusem cum murise...fugise in padure dar totusi eram convinsa ca murise.

"Si-a piersut un picior,o perioada a putut trai cu asta apoi a incetat sa mai ia forma de lup si a inceput sa imbatraneasca."

"De ce nu s-a mai transformat?"Ingrijorarea ma cuprinsese.

"A intalnit-o pe bunica...dar a murit imediat dupa nasterea tatei si de atunci nu a mai iesit din casa!E o adevarata epava.Daca Rogue nu l-ar fi vrajit acum 30 ani sa nu mai imbatraneasca ar fi murit de mult."

"Stai Rogue l-a vrajit?Ea nu mai are puteri de cand a devenit vampir!"

"Asta ti-a spus tie...genul asta de magie nu se sperie de un demon.Foloseste cea mai neagra magie si l-a vrajit ca sa nu poata sa te uite niciodata!"

"Sa ma uite?De ce dupa ce i-a facut lui Chuck?Mi-a distrus viata."

"Rogue te-a vrajit,din seara luptei ca sa te tina langa ea.Tu nu il iubeai pe Chuck il urai si pe el si pe Rogue!"

"Minti!"Am urlat eu cu lacrimile siroindu-mi pe obraji.

Am auzit o voce care mi-a trezit fluturasii morti din stomac...O voce mult imbatranita si ragusita dar inca cristalina in memoria mea.Am zburat pana in camera de unde se auzise vocea si am vazut un barbat cu parul alb cu ochii verzi si pielea zbarcita.Insa era destul de solid si aratos.Avea undeva la 40 de ani fizic.Aveam o strangele de inima sa intru in incaperea intunecata si priveam ochii barbatului pe care credeam ca il urasc cel mai mult pe lume.Era acoperit cu o paura maronie si veche care imi aducea aminte de patul din motel.Pastra inca parfumul pielii noastre,voluptatea noptilor de dragoste si mangaierile blande si pline de dragoste.Dar de ce vocea mica din capul meu imi spunea sa il urasc?

"Delirez?"A intrebat tragandu-se inapoi indoind piciorul inca intreg.

"Spune-mi ce s-a intamplat cu adevarat!"Am intrebat eu amenintator.

Avea ochii inlacrimati si fericiti.Nu mai vazusem atata fericire niciodata.M-am uitat pe noptieta din lemn masiv si am vazut o foaie de hartie,o scrisoare trimisa de Rogue cu mult timp inainte.Am ridicat-o si el a inceput sa imi istoriseasca cu glasul de adolescent de care ma indragostisem.

"Imi trimite periodic scrisori sa imi spuna ce faci si imi trimite fotografi.M-a blestemat sa traiesc cu amintirea ta si m-a amenintat sa nu te caut niciodata altfel te omoara.Si se asigura ca nu te uit.Scrisoarea asta are parfumul tau a scris ca te va pune chiar pe tine sa trimiti scrisoarea la posta si am stimtit ca ai facut-o."

Pentru o clipa am inlemnit si am inceput sa plang.Aveam pete ruginii pe toata fata si cearcane adanci dar el imi spunea fara oprire cat de frumoasa sunt.

M-am aruncat in bratele lui in pat si l-am strans in brate.Nu imi aminteam nimic dar tot corpul meu,toate simturile mele ma indemnau sa il sarut pe barbatul asta pe care nu il cunosteam suficient de bine.

"Nu mai conteaza acum!Sunt aici!"Am soptit eu imbatata de fiorul ce uprinsese intregul corp.

"Ai dreptate,avem timp."A spus el plin de dragoste si m-a sarutat...un sarut atat cuprinzator atat de dulce si inocent...Eram la fel ca atunci...doi adolescenti prosti.Voluptatea momentului ne-a orbit si am utat motivul pentru care ma aflam aici.

Spiritul luase controlul asupra mea din nou,si nici nu avusesem timp sa ma bucu de revederea aceasta.Il auzeam pe Stefan strigand"Ce se intampla!"dar parca nu mai erau urechile mele cele care auzeau asemenea unui mesager.Corpul meu s-a indreptat catre Logan si s-a inclinat lui.

XIV Shadows of white...

     
  Priveam peretele...cum...nu facea nimic...si totusi,parea asa de interesant incat nu m-am miscat pentru 3 ore.Auzeam televizorul aprins de la parter,era dat pe stiri si orgoliul imi era gadilat de o stire morbida,rece si trista.Trista pentru victima mea de seara trecuta.Am inceput sa rad isteric...nu stiam cum sa ma opresc,cum sa imi reprim aceste iesiri complet involuntare si teribile.Ma simteam inchisa intr-un corp ce nu numai ca nu era al meu....nu fusese proprietatea mea niciodata.Am realizat ca nu sunteam cu totul in sguranta in aceste cutii sculptate cu toata forta pe care o detinem,ca undeva exista cineva care ne poate viola aceasta intimitate sacra oricand.Nu o face imediat deoarece ca oricare alta fiara iubeste vanatoarea,privitul prazii,singura modalitate de a vedea ceva normal,viu,pur.
        Chiar daca e greu de crezut,criminalii nu sunt asemeni fiarelor...nu sunt vanatori,nu au un scop,nu urmaresc victima dorind sa stie cat mai putine despre ea...Conditia lor psihologica,frustrarea,abuzurile repetate ii face sa creada ca cine plateste important este sa se razbune.Un sentiment ce il avem cu totii in noi dar unii il inhibam mai mult decat altii.Criminalii sunt persoane slabe care s-au lasat doborati de placeri dureroase...Ca si mine s-au complacut intr-o lunga depresie,s-au inchis intr-o camera intunecata,o splendida izolare ce nu e altceva decat protejarea propriului ego.
        Vedeam prin ochii mei negri la fel cum privesti printr-o oglinda...undeva legatura dintre corpul meu si creier era oprita,ceva preluase controlul.
        Priveam in oglinda patata de timp din camera si ochii imi erau mai infioratori decat in oricare alta zi,zambetul malefic si patjocoritor.Acel ceva ce luase fraiele acestui corp mic si alb,ma ironiza, ma speria...Dupa furtuna de seara trecuta care distrusese case si inundase unele locuri joase acum soarele dogorea insuportabil...O zi numai buna pentru cineva ca mine sa stea inauntru.Am intrat in casa cu apa rece in care trosneau cuburi cristaline de gheata si mi-am lasat corpul sa se scufunde in apa.Miscarile imi erau inca mecanizate asemeni unui robot ruginit.
        Radioul s-a pornit singur si am deschis ochii automat sub o ceata groasa formata de condensul format in baie.Era ciudat dar ma simteam bine,pe ritmurile celor de la Black Sabath si ma indreptan spre o silueta greu de definit.Era categoric un barbat dar nu ii puteam vedea fata ori oricare parte acoperita de piele.Era imbracat intr-un costum negru si purta bocanci plini de noroi uscat negii si butucanosi.M-a indrumat spre usa si am iesit asa doar in prosop cu o bucata de lemn rupt dintr-un scaun spre camera de zi.Rogue statea tolanita pe canapeaua neagra cu parul alunecand-ui in bucle rosii in jos spre podea.Omul in negru s-a asezat langa ea insa nu parea sa il observe...Ma indreptam spre canapea din ce in ce mai amenintatoare si ma intrebam de ce nu ma aude,apoi am privit podeaua pe care nu calcam ci practic levitam deasupra ei iar picaturile de apa se transformau in fulgi usori cristalini de zapada inainte sa cada.
        Barbatul ii atingea fata si pentru o fractiune de secunda i-am putut vedea ochii rosii amenintatori si stiam ce intentii avea.M-am napustit cu singura arma pe care o aveam in dotare,iar cand am deschis ochii Rogue era mica asemeni unei papusi de ceara straunsa de blestemata de bucata de lemn,fara viata.
       Uram egoismul care ma cuprinsese si nu ma puteam gandi ca odata cu ea voi murii si eu ca imi ucisesem creatorul.Simteam cum ma sufoc,vedeam mainile cum mi se pietrifica apoi am simtit cum sunt apucata de brate de doua maini subtirii cu degete lungi si aparent fagile ma strangeau cu o forta neinchipuita.
        Eram in cada ma uitam la fetita cu par rosu si ochii verzi dar nu simteam decat amenintare.Corpul era intr-o pozitie ofensiva ...
        "Ce s-a intamplat?Vampirii nu se inneaca!Ce incercai sa faci?"A inceput ea sa palavrageasca.
         Ma chinuiam sa ii spun sa fuga cat poate de tare de aici si sa nu se uite in spate.Dar ceva ma oprea si eram gata sa sar la gatul ei...Daca i-asi fii spus sa fuga ar fii stat necontenit pe urmle mele.
       "Iesi din baia mea si sa nu mai intrii aici!"Am urlat eu.Ea s-a incruntat la mine mai intai urmita apoi jignita ca intr0un final furia sa se transorme in resemnare ingnoranta specifica ei.
        M-am ridicat din cada si m-am dus la fereastra doar pentru a trage draperiile groase de plus,apoi m-am dus spre patul mare.Am deschis una dintre cartile lui Chuck care nu imi mai trezea nici un sentiment acum ,si in cateva sferturi de ora am adormit.Spre dimineata setea m-a doborat in momentul in care ferestrele mele s-au deschis brutal si frigul de afara mi-a gadilat fiecare simt.Am fost uimita sa vad stratul gros de zapada asezat pe tot intinsul orasului.Vantul a adus la mine o bucata de material cu marginile arse si niste picturi.Cand am reusit sa ma concentrez cat de cat mi-am dat seama ca era harta care ar fi trebuit sa arda odata cu restul liceului din care apropo nu mai ramasese nimic.Focum fusese oprit dupa 12 ore cand oricum nu mai avea ce sa arda ramanand doar scheletul metalic al cladirii oarecum indispensabile oraselului,deoarece urmatorul liceu era la kilometrii distanta.
        Am ascuns harta la loc sigur si am sarit pe fereastra.In cateva secunde am ajuns pe autostrada,si fiind imbracata doar intr-o rochita alba transparenta puteam trece drept o fantoma tipica.
        Am asteptat aproximativ 10 minute pana cand am vazut in zare farurile unui autocar care aducea turisti sa vada imprejurarile...Misterul era de ce veneau oamenii aici.Dupa seara asta aveam sa le dau un motiv.
       Cand soferul barbos si privire blanda m-a vadut a oprit autocarul si m-a urcat inauntru.Eram genetic foarte rece si asta nu a facut totul si mai credibil.Singurul lucru pe care a trecuit sa il joc a fost tremuratul deoarece aceasta temperatura imi era destul de placuta dupa arsita de ziua trecuta.
       "Saraca copila puteai sa mori!"A spus el grijuliu in timp ce mai tragea un ochi la frumul alb.Stateam acoperita cu o parura pufoasa si totusi tocita de uzurile anterioare,ticluiam un plan prin care sa nu atrag atentia asupra autocarului si am asteptat sa ajunga pe strada ce duce spre camp,apoi am inceput sa rup printre strigate de ajutor si rugaminti de crutare capul fiecarui om,infructandu-ma din sucul atat de dulce si aromat.Am inceput cu sofetul pentru a nu debloca usile.Am oprit apoi autocarul si am stins farurile.Stangele improscase geamurile colorandu-le ,si uneori cate o mana intindea masa lichida de pe acestea.Nu mai eram atenta ca inainte sa las o urma cat mai mica cat mai curata.Se intampla ca pur si simplu ca rup gatul cu totul uneori sa tun asemeni capului unei papusi capatana de parul murdar de sange.
        Am condus autocarul catre cel mai apropiat pom nu pentru am simula un accident dar pentru a face toul sa para mai dramatic.Lasasem in urma o dara de sange scurs pe sub usi manjind zapada.Eram plina de sange si am renuntat la bucata de material si curatandu-ma intr-un morman de zapada apoi am fugit acasa.M-am urcat in pat zambind,simtindu-ma impacata in astermuturile delicate cu trupul revigorat si parul la lungimea initiala,acoperindu-mi discret sanii atingandu-mi iar abdomenul.Cearcanele de care nu scapam nici cum acum se retrageau si ma simteam mai vie decat atunci cand eram vie.

XIII Ale

       Toate trei ne intelegeam destul de bine ...Ii multumeam lui Dumnezeu "ei bine e doar o expresie" pentru faptul ca profesoara de istorie era in ultima faza a sarcinii si eu o suplineam.Deci nu stateam prea mult timp acasa.Christal si Rogue pareau sa petreaca timp de calitate impreuna si ma simteam oarecum data la o parte.Eu si Rogue ne perfectionasem in a ne ura.Ea nu ma omora din cauza unui singur motiv.Vampirii nu isi puteau ucide progeniturile si nici noi(progeniturile)maestrii(din nefericire pentru mine Rogue).Inca nu imi aminteam multe din cele petrecute inainte de asta.Dar petrecusem mult prea mult timp in trecut si uitasem de bucata de panza pictata ce imi facea pielea sa se zbarleasca usor.
        Copiii de liceu se aseamana mult cu noi...gata oricand sa-si arunce veninul asupra oricui,nimic nu e niciodata suficient insa totul este mult prea mult.Sunt confuzi,vor sa creada in ei pana in momentul in care se impiedica de un mic obstacol si renunta subit...Vor sa iubeasca si o fac,pana cand apare ceva ce isi doresc mai mult...Defapt sunt niste copii care nu au crescut,dar si-au schimbat standardele,baiatul cel sexy este noua jucarie stralucitoare a papusii Barbie,genul de fata care are mereu un complex ascuns fata de corpul ei.Ascuns,ascuns sub tone de machiaj...genul de fata care viseaza la o viata lipsita de griji,alaturi de un barbat care s o insele si apoi sa ii faca scumpe cadouri in semn de tratatie.Pe care ea le accepta caci oricum nunta nu a fost in scopul iubirii.Aceste Barbie sunt de obicei cele mai predispuse la abuzuri si crime cu sange rece.Mai exista si acele fete care nu au incetat sa creada niciodata in basme in "binele castiga"si alte fictiuni pompoase despre pantofi de clestar si saruturi magice.Prazile usoare pentru Barbie in acest ecosistem al liceelor.Mai sunt si tocilarii dar de ei nu pasa nimanui.
        Eram in pauza de masa si cum nu mancam niciodata m-am dus in birou.Stateam la masa de lemn si am intins panza murdara de mucegai.Era o harta veche a orasului si toate semnele serpuite se intersectau chear la cativa km de casa noasta.Nu stiam ce puteam gasi.Dar stiam pe cine puteam intreba.Ma grabeam sa plec dar una din cartile din biblioteca a sarit subit si s-a izbit de perete.M-am dus la raftul de unde sarise si totul parea in regula.Devenisem paranoica ma uitam in jur...M-am indreptat usor carte cartea cu pricina.Respiratia mi se oprise si muschii se incordasera gata sa functioneze la 100%  corpul se contorsionase intr-un mod ciudat,demonic si toate simturile imi spuneau sa ies cat mai repede din camera aia.Cu toate astea ma indreptam spre cartea care avea coperte negre si cotorul placat cu aur.Parea ceva special dar nu intr-un mod prea placut.Cum cutremur scurt a trantit jos oglinda de pe peretele zgariat si unul dintre chioburi a ajuns in dreptul meu si mi-am putut vedea chipul.Ochii mei erau infioratori ca si cum pupila se dilatase atat de mult incat acoperirise intreg globul ocular,sprancenele incordate in mod involuntar.
       Cand am dat sa ating cartea aceasta s-a deschis si paginile s-au fluturat fara vre un ajutor extern pana a ajuns la mijloc.Era un scris ciudat cuvintele erau scrise invers si unele chiar daca le traduceam nu aveau vre un sens ori erau in limbi straine slab utilizate.
       Mecanic am recunoscut aceste semne...eram vizitata de un demon,precum fetita pe care o gasisem in padure.Trebuia sa scap de aceasta carete dar nu puteam iesii din camera functionand la capacitate maxima,trebuia sa fac cumva sa ma calmez.Ma-am dus l-a birou si am incropit din lemnul scaunuilui o cruce care la urma am stropit-o cu apa sfintita...Avea sa ne afecteze pe amandoi dar imi asumam acest risc.
      Tineam in mana crucifixul ce imi ardea palmele si mirosul aghiasmei imi facea narile si urechile sa sangereze.
      Cu cat ma apropiam de carte cu atat drumul era tot mai abrupt si lucruri zburau in jurul meu.Auzeam un ras barbatesc si isteric,iar atunci cand am atins cartea bucata de lemn sfintit aceasta a luat foc...foc care s-a extins rapid si lumea a inceput sa tipe si sa fuga dezorganizat pe scari.In flacari se puteau vedea chipuri distorsionate malefice care ma priveau.
      Apoi a inceput o furtuna ingrozitoare si ochigenul ce a intrat prin fereastra care s-a spart din cauza presiunii din camera a facut ca torul sa explodeze.Vedeam oameni asemeni mie,rai care se uitau la mine cu o satisfactie meschina,sadica si simteam cum se creaza o atmosfera stanjenitoare,asa simtindu-ma victima.Aveamun nod in gat,care apoi a migrat gatre stomac,si simteam apropierea unei implozii.Aveam sa clachez,simteam apropierea momentului in care ieseam din camera asta si uchideam sute de elevi care alergau pentru a-si salva iata.Nimeni nu avea sa bage de seama prin corpul carbonizat al micutei Suzan Clark,una din cele mai destepte fete din liceu,ca a fost muscata de un animal.Abia de o vor recunoaste dupa dantura perfecta stralucitoare.Toti vor crede ca elevii au murit intr-un tragic incendiu.Insa asta daca puteam sa imi controlez frenezia si sa nu sar afara in vazul lumii la gatul unui pompier si totul sa fie distrus.Ciudat,mereu am crezut ca Rogue va fii cea care ne va demasca si va distrug totul...insa asta era o dovada ca eu sunt cea care distruge totul cu nesimtire inocenta.Auzeam o multime ce parea inghesuita toata in camera micuta,scandand un nume Ala...
       M-a roteam sa vad sursa acestei galagii insuportabile insa pareau ascunsi in capul meu.Vedeam doar acele siluete fumurii cu ochii rosii infricosatori.
       "Cine-i Ala!Am intrebat cine dracu e ALA!"Am urlat inspaimantata si totusi amenintator ca si cum acest sau aceasta ala imi incalca teritoriul si trebuia sa o alung.
       Corpul s-a incordat inca si mai mult pentru o secunda apoi am simtit cum sunt atinsa si trasa in toate partile camerei prin flacarile care erau foarte usor de ignorat in aceste momente.Auzeam nenumarate soapte care vorbeau o limba neinteleasa de mine ceea ce ma frustra si mai tare.Am simtit cum pierd controlul propriului corp,cum pierd teren in fara acestei creaturi fara corp.Stim ca e ceva mai demonic decat am fost eu vreodata,decat cel mai insetat,avid si masochist vampir din lumea asta.
        Incercam sa lupt dar fiecare celula a corpului meu ma indemna sa ma inclin in fata acestei puter asemeni lupului Beta in fata masculului Alfa.Instinctele mele imi spuneau ca nu am nici o sansa de scapare insa trebuia sa fac ceva sa salvez situatia deoarece nu eram pregatita sa ma duc acolo jos...cel putin nu deocamdata.Simteam cum firele mele de culoarea alunii sunt smulse cu ferocitate de bestia gazoasa.Alti doi,defapt doua femei ma trageau de maini si imi pictau niste insemne ciudate pe mainile albe si subtiri.Vopseaua sangerie ma ardea si am inceput sa lacrimez cu lacrimi in ton cu avenim,etul sacrilegic.Nu puteam sa vat ce picteaza dar simteam cum imi arde tot corpul.Cel ce ma apucase de par si ma tara in lini curbe de-a lungul si de-a latul incaperii din care nu mai ramasese nimic,in linii curbe,m-a apucat de barbie si mi-a dat capul pe spate astfel incat pentru o clipa i-am putut vedea chipul hidos ai ochii infioratori ce imi faceau corpul sa inghete.Involuntar mi-am relaxat tot corpul si am lasat privirea in pamant.Cladirea fusese evacuata,nu se mai auszea decat trosnitul lemneleor si zgomotul cladirii gata sa se prabuseasca.Nu mai ramasese nimic din camera...vedeam flacarile care se urcau parca pan la cer.Insa flacarile s-au dat la o parte cand am pasit in ele si usa s-a deschis singura insa nimic nu ma mai inspaimanta.I-am auzit vocea lui Rogue si m-am asezat pe scarile inflacarate si sinistre.Stateam asa gata sa iau foc insa nu imi pasa.Parca eram intr-un corp strain...Ma simteam goala pe interior dar am pus asta pe seama experientei anterioare.Cel putin vocile din capul meu tacusera.
       "Anide,ce faci aclo?Haide,trebuie sa iesi!"Rogue statea in capatul scarilor si ma indemna sa cobor.Orice miscare gresita a fetei cu parul in ton cu flacarile ce nu mai conteneau sa se inmulteasca,putea sa darame toate scarile si sa strice rezistenta si asa subreda a cladirii.M-am ridicat ignorand parca situatia si agitatia surorii mele calcant fiecare treapta pe rand,eleganta parca coboram scarile unui cotilion care inca se mai tinea in partile acestea sudice.Ma uitam la ea si nu simteam nici acea admiratie pe care o are un vampir fata de creatorul lui.Nimic nu mai insemna nimic...aceasta experienta ma golise de orice emotie care alta data ma facea sa reactionez stanjenitor fata de altii sau fata de mine.Cand am terminat ultima treapta m-am uitat fad la Rogue care era disperata muscndu-si buzele si incruntand din sprancene asemeni unui copil ce se chinui sa nu planga dupa mama in ultima zi de scoala.
       M-am intors fara sa ii spun un cuvant si ma uitam parca din exterior la aceasta scena fara a-mi putea misca buzele,fara a-i putea multumi pentru ca a venit aici si a intrat in cladirea plina de lemn care cadea riscand sa arda de vie.
       Am iesit evitand sa dau ochii cu lumea si m-am indreptat spre casa lasand-o pe Rogue in spate dar nu imi pasa.Nici nu imi puteam aminti ce cautam acolo sau ce se intamplase.Un miros divin m-a oprit asemeni unei caprioare care trece prin fata masinii si esti obligat sa pui frana.Si totusi se intampla sa omori caprioara cu ochi rugatori si inlacrimati.In aceasta situatie era o tanara cu parul blond si lung,cu ochii albastri insa nu cred ca o mai vazusem prin partile astea.M-am oprit in spatele ei si am urmarit-o asemeni unui leu cand isi pandeste gazela...Avea aproximativ 16 ani si plangea.In mod normal mi-asifi continuat drumul crutand viata caprioarei insa acum m-am napustit ca o fiara sadica asupra ei sectionandu-i pielea si aorta dintr-o singura miscare a coltilor mei ascutiti.Sangele improscat al fetei deja moarte ma facea sa ma simt puternica si vie.Dar imi lipsea vina ce ma cuprindea cand ucideam...Mai ales pe cineva la inceput de drum,practic un copil ce avea toata viata inainte.Nu ma simteam rau...ma simteam revigorata,ma simteam BINE!